Home / Interviu / Incursiune în istoria învățământului și politicii reghinene, cu profesorul Ioan Costea

Incursiune în istoria învățământului și politicii reghinene, cu profesorul Ioan Costea

Distribuie

La finele anului trecut, Liceul Tehnologic „Petru Maior” din Reghin și-a serbat centenarul. Unul din dascălii care și-au pus amprenta asupra acestei unități de învățământ este și profesorul de istorie Ioan Costea, care ne-a acordat cu amabilitate un interviu în care ne-a vorbit despre anii petrecuți ca profesor, fără să ocolească peisajul politic actual, cunoscut fiind faptul că este unul din cei care șiau pus amprenta asupra începuturilor PNL Reghin imediat după Revoluție.

Reporter: Cum a nimerit profesorul Ioan Costea tocmai la Reghin?

Ioan Costea: După absolvire, am fost repartizat la Muzeul Militar Central din București. Acolo am lucrat vreme de un an de zile. Eram patru colegi civili, profesori cercetători, restul erau numai militari. Eu am primit sectorul ”Arme albe”, începând de la cosorul lui Moceanu  până la iatagane și ce or mai fi fost pe acolo. Nu mi-a plăcut deloc munca asta, fapt pentru care m-am pus la dispoziția Ministerului Învățământului. Așa se face că am primit un post de profesor la Izvorul Mureșului, în județul Harghita. Aici am activat vreme de patru ani, după care m-am stabilit la Reghin, în anul 1968.

Reporter: Cum a fost perioada petrecută ca și profesor la Liceul Industrial 1 din Reghin, actualul Liceu „Petru Maior”?

Ioan Costea: Liceul avea sediul în Cartierul Dacia, zona Texas. Clădirea liceului era una relativ nouă, dată în funcțiune în 1964, liceul funcționând înainte în clădirea actualului Gimnaziu „Augustin Maior”. Liceul a funcționat în clădirea din Dacia până în anul 1982, când s-a mutat vis a vis de Intreprinderea Metalurgica, în locul unde este și astăzi, cu denumirea de Liceul Tehnologic „Petru Maior”. Am activat ca și profesor de istorie la acest liceu până în anul 2000, când m-am și pensionat. Ca și un mic bilanț, am avut 23 de prezențe la faza națională a olimpiadei de istorie cu elevi de-ai mei. De asemenea, am făcut peste 60 de inspecții speciale, de definitivat, de gradul 1 și 2 cu echipe de la Cluj. Cu toate acestea, în cei peste 30 de ani de activitate nu am primit nicio diplomă de merit. Alții primesc diplome și că au fost la cor, eu în schimb nu am primit, nu știu de ce. Comuniștii care erau atunci la putere s-au dus, au venit apoi democrații, dar tot nu am primit vreo diplomă.

Reporter : Ce amintiri plăcute vă leagă de perioada petrecută în cadrul liceului din Reghin?

Ioan Costea: Amintirile plăcute  se leagă de atmosfera de lucru existentă acolo, una foarte plăcută, în sensul că ne înțelegeam foarte bine noi, profesorii. Eram puțini, aspect care a contat foarte mult în buna noastră înțelegere. Legătura între noi s-a făcut nu doar prin clasă, strânsa legătură dintre noi s-a făcut, poate nu vă vine să credeți, prin muncile agricole. Mergeam câte 10 – 12 zile pe an la Batoș, la munci agricole, în special la cules de mere. La aceste munci agricole eram cu toții împreună vreme de două săptămâni. Elevii aveau dormitoare de până la 40 de locuri, iar profesorii aveau și ei un dormitor mai mic, dar toată lumea era împreună în perioada în care era practica agricolă. Acolo era și cantina, sala de dans, seara se mai făceau mici discoteci. Sunt multe momente de care îmi aduc aminte din acea perioadă, inclusiv de întâlnirile de la începutul practicii agricole cu conducerea gostatului. Erau acolo niște protocoale nemaipomenite. Se făcea pregătirea pentru munca de a doua zi, venea un șef de fermă care ne spunea cum trebuiesc culese fructele, cu grijă, deoarece este vorba de recolta poporului, recolta noastră. La auzul acestor spuse, am spus: dacă tot e recolta noastră a poporului, eu vreau partea mea acum. Desigur, era vorba de o lozincă chestia cu recolta poporului, nu exista așa ceva decât în ideologia lor. Apoi se trecea la felul doi care era o masă, cu mâncare. Totdeauna se tăia câte un porc, cu băutură cu tot ce trebuie, aspecte care prefațau munca de a doua zi.

Reporter: Care elevi v-au fost mai dragi?

Ioan Costea: În primul rând mi-au fost dragi elevii din clasele la care le-am fost diriginte. Nu aș putea să spun exact câte clase am avut, știu că până în 1977, din 1968, am avut clasă din patru în patru ani, după care, din motive pe care nu le cunosc, am fost înlocuit de la dirigenția claselor de zi și trimis la seral de către conducerea nouă care s-a instaurat, fără să-și dea seama că dacă am fost bun la zi, tot așa de bun sunt și la seral, și așa a și fost. Așa se face că am avut elevi la seral foarte buni, cum a fost unul Florea, care a ajuns avocat în Târgu-Mureș, altul a fost Sălăgean, avocat în Oradea. Și învățământul seral scotea elevi foarte buni, care din diferite motive nu au putut să urmeze cursurile la zi. Erau între ei și elevi foarte buni. Îmi amintesc de unul Regeny la care nu puteam să-i pun o întrebare la care să nu știe să răspundă.

Reporter: Nu ați avut funcții de conducere?

Ioan Costea: Nu, din cauză că nu am intrat în obiectivul de atunci. Toți care au fost directori au fost secretari de partid în primul rând, după care pac, au ajuns în funcția de director. Au fost colegi care au apreciat munca mea, îmi cunoșteau modul meu de gândire, dar au fost și colegi care au făcut parte din acel limbism, fenomen care există și astăzi. Nu știu de ce, pentru că un profesor trebuie să aibă o verticalitate anume. Nu știu acum cum se lucrează în liceu, dar din câte am aflat sunt multe bisericuțe acolo, e o atmosferă apăsătoare. Această situație cred că e una la nivel național, nu doar la un liceu anume, așa merge societatea, așa merg și instituțiile ei.

Reporter: Liceul Tehnologic „Petru Maior”și-a serbat la finele anului trecut Centenarul. O parte din viața dumneavoastră se leagă de acest liceu

Ioan Costea: Din istoria de un secol a acestei școli, cam o treime din ea se leagă și de activitatea mea de profesor la această școală. Pe vremuri, această unitate de învățământ avea numai clase de liceu. Pe drum s-au cam amestecat profilele. În prezent, în cadrul liceului sunt și clase de preșcolari, pe lângă cele de gimnaziu și liceu. Este practic un colos foarte greu de condus. Ce este trist este că nu mai există învățământul seral, la fel și cel profesional la care am fost foarte tari. Din acest liceu au ieșit meseriași extraordinari. Se pare că cei care au condus învățământul românesc au tot făcut reforme peste reforme, fapt pentru care situația e așa cum e în prezent. Școala a devenit un bolovan greu de condus de către profesori dar și de către elevi, și aș spune eu, chiar și de către societate.

Reporter: Trecem la politică, mai exact la PNL Reghin, de numele căruia vă leagă amintiri de prin anii 90…

Ioan Costea: În februarie 1990 s-au pus bazele PNL-ului în Reghin. Gruparea care s-a făcut în PNL a fost cu nucleul la Fabrica de Bere. Sufletul acestui nucleu  a fost Virgil Mailat, și din înțelegerile care au existat, am fost numit președinte fondator de către gruparea peneliștilor din oraș. După un an, am fost ales președinte, sediul partidului fiind la intrarea în cartierul Rodna. La început, eu am adus de acasă o masă, un scaun la acest sediu, după care el a fost mobilat cum trebuie, cu sprijinul unui mare penelist, Viorel Cataramă, care avea în Reghin un mare magazin de mobilă.

Reporter: Când și cum s-a produs ruptura de PNL Reghin?

Ioan Costea: În anul 2000 mi-am dat demisia a doua oară din PNL Reghin. La o ședință de Birou toți împărțeau nu știu ce, în condițiile în care PNL nu era nici măcar la putere. Am spus atunci: ce faceți, doar nu mai e nimic de furat. Ba da, domn profesor, mai este câte ceva, mi-a răspuns cineva. Atunci dați-i drumul, și în acel moment eu mi-am dat demisia. Interesant e că omul care mi-a spus aceste cuvinte a ajuns consilier.

Reporter: Aveați speranțe atunci, în anii 90, că lucrurile vor merge într-o direcție bună?

Ioan Costea: Am avut speranțe, au apărut atunci doi oameni, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu, pe care îi simpatizam, oameni bine lucrați, intelectuali, cu alte vederi. După principiul „Nu ne vindem țara”, chiar dacă acum o dăm pe gratis și nu o ia nimeni, sau a luat-o deja, acești oameni nu au avut priză la mase. Nu pot să-mi dau seama de ce, știind ce și cum a fost, Iliescu a obținut 85% din voturi la alegerile din 1990.

Reporter: Dacă ar fi să ne raportăm la cei doi, Rațiu și Câmpeanu, azi ar avea parte de același soartă?

Ioan Costea: Da, pentru că trebuie umblat la două legi fundamentale. În primul rând trebuie reglată problema Constituției, să știm ce suntem, Republică Parlamentară sau Republică Prezidențială? În afară de acest moment, care nu va dura nici el mult, nu se va înțelege președintele cu primul ministru. În al doilea rând, trebuie făcută o lege electorală care să aibă următoarele prevederi: dreptul de vot îl au doar cei care au patru sau opt clase, deci fără analfabeți, plus reglementarea numărului de legislaturi la care ai dreptul. De ce atâtea legislaturi, două sunt suficiente. Așa cum sunt două legislaturi de președinte, așa să fie și în ce privește primarii sau parlamentarii. De ce atâtea mandate, ca apoi să fi „obligat” să ceri tot felul de pensii speciale că ai fost de trei ori parlamentar sau primar. Dacă aceste două legi se puneau la punct se rezolva și o a treia problemă, cea a ajutorului social. La majoritatea primarilor le e frică să nu dea ajutor social pentru că au nevoie de voturile acelei categorii de populație subdezvoltată din toate punctele de vedere.

Reporter: Cum vedeți peisajul politic actual?

Ioan Costea: S-a făcut din punctul meu de vedere o treabă pripită, în sensul în care nu trebuia schimbat Guvernul, să pui unul de șase luni. Bun, Guvernul vechi era slab, dar cel actual este mai de treabă? Se tot vorbește de alegeri anticipate, care nu sunt de nicio treabă pentru că există pericolul ca liberalii să piardă.

Reporter: Mai aveți simpatii în politică?

Ioan Costea: Am rămas cu aceleași simpatii liberale. Nu am trecut la alt partid, chiar dacă mi s-a solicitat acest lucru imediat după plecarea mea din PNL. Am mai fost solicitat când la Târgu-Mureș a fost Eugen Nicolăescu, apoi de alții. Acum e o persoană la Târgu-Mureș care conduce partidul pe care îl știu și îl apreciez, este vorba de Cristian Chirteș. Pe ceilalți nu îi prea cunosc.

Reporter: În ce privește  cărțile dumneavostră, la ce să ne așteptăm în perioada următoare?

Ioan Costea: Ultima carte este gata scrisă, nu și tipărită. Ea se referă la Băile Sărate de la Ideciu. Sper ca în acest an să o pot tipări. Am în total 15 cărți cu și despre Reghin, unele dintre ele scoase în mai multe ediții. Sper ca acestă ultimă carte să vadă lumina tiparului în acest an, cu sprijinul Primăriei Ideciu de Jos, în caz contrar voi încerca să o tipăresc pe cont propriu, cu modificările de rigoare.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Raportul anual al rectorului UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș

Distribuie Prezentarea Raportului anual al Rectorului Leonard Azamfirei privind starea Universității de Medicină, Farmacie, Științe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.