Eminescu, un model chiar fain pentru ai noștri tineri

Toată suflarea românească îi aduce azi un omagiu Poetului National, a celui care vedea lumina zilei pe data de 15 ianuarie 1850. A tot fost el studiat și restudiat, dar parcă tot degeaba, puțini sunt cei care, în special cei tineri, să-l cunoască cât de cât, dincolo de un  canon venit din partea vreunui profesor.

Despre publicistica eminesciană, cea politică în special, e cam greu de vorbit pe înțelesul celor tineri, dar măcar despre poezia lui Eminescu merită insistat. Eminescu  fost chiar super fain, asta așa ca să înțeleagă cei tineri, prin abordările sale, prin versurile sale, care se potrivesc de minune crezului tinerilor.

Un aspect este cel legat de iubire, demn de  fi luat în calcul în special de adolescenții aflați la vârsta acestui frumos sentiment transpus foarte frumos de Poet în poezia Buze:

„Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet so culci
Lăsând-pradă gurii mele
Ale tale buze dulci …”

După o porție de iubire, nu strică un pic și o aprofundare,  a vremurilor trecute, dar mai ales prezente. Așa mai facem un pic de istorie, cea care ar trebui să ne deschidă ochii asupra năravurilor celor care ne conduc, nedemni urmași ai strămoșilor, luați la țintă foarte tare de Eminescu în cea de treia sa scrisoare:

„N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!”

Dacă ne-am lămurit cu cei care ne conduc destinele, nu ne rămâne decât să stăm și să cugetăm la ce e bine și ce e rău , unde ne ajută tot Poetul, cu poezia sa Glossă, unde ne spune cam așa:

„Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine”