Omagiu adus profesoarei de franceză Maria Piștănilă

Pe lângă Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naționale a prilejuit un moment special dedicat unuia din cei mai iubiți dascăli reghineni, profesoara de limba franceză Maria Piștănilă, protagonista volumului „Dăruire”. Coordonat de către Sorina Bloj, fostă elevă a profesoarei Maria Piștănilă, volumul reunește gândurile foștilor elevi și colegi de breaslă ai profesoarei de limba franceză, transpuse într-o carte dedicată omului, prietenului și mentorului, profesoara Maria Piștănilă. Așa se face că, a venit rândul profesoarei Mariei Piștănilă să fie chemată la răspuns, tocmai de către foștii elevi și colegi prezenți în sală. „Mă aflu acum în bancă, nu la catedră, pentru că în fața mea se găsesc părinți ai foștilor elevi care mi-au fost la rândul lor elevi. În sală se găsesc inclusiv elevi care sunt nepoții părinților de care am pomenit, pe care i-am prins și pe ei. Am citit această carte, și am zis că este una mult prea frumoasă ca să fie adevărat tot ce scrie în ea. Sunt gândurile a 34 de foști elevi, câțiva colegi de breaslă, părinți ai foștilor elevi și câțiva distinși oameni de cultură. Cartea „Omagiu” mi se adresează mie, dar tot ce s-a scris în ea, indiferent de către cine, nu vorbește despre Maria Piștănilă, ci vorbește despre o întreagă pleiadă de dascăli deosebiți alături de care am lucrat vreme de apropape 50 de ani. Dacă ar fi să încep, este vorba de soțul meu, Dumitru Piștănilă, continui apoi cu profesorul de fizică Ghiță Filep, Ioan Tarniță de chimie, și mulți mulți alții cu care am lucrat atâta vreme. Am împărțit tot ce era bun și frumos, am schimbat foarte mult experiențe între noi”, a spus Maria Piștănilă.

Aduceri aminte

Cartea prilejuiește cititorului aduceri aminte de învățământul vremurilor trecute, dar și a celor prezente, numitorul comun fiind Mia Piștănilă, cum îi spun cei apropiați, colegi dragi profesoarei de limba franceză care și-a pus amprenta asupra atâtor generații de elevi reghineni. „Am avut două perioade, două moduri de lucru la școală, 23 de ani înainte de 1989, și cat tot atâta după, deci pot spune că am prins două mari regimuri. Pe vremea vechiului regim aveam mai multe libertăți, dar cea mai mare era libertatea de a munci. Dacă nu munceai, nu aveai cum să răzbești. A doua mare libertate era că puteai să faci copii, avortul fiind interzis. Mulțumesc bunului Dumnezeu că aceste libertăți ne-au fost atât scut dar și armă să ne apărăm. În acea vreme, am avut niște aliați de nădejde, mai ceva ca la război. În primul rând era familia, apoi elevul, chiar și societatea civilă. Făceam un lanț, profesor, elev și părinții acestora. Acest lanț, care atunci era atât de solid, nu putea să se rupă deoarece acest circuit închis al relației pe care o aveam cu părinții, era de un ajutor deosebit. Pot spune că părinții elevilor erau principalii aliați, cei care mă susțineau în tot și în toate. Credeau în noi ca în Dumnezeu”, a precizat profesoara Maria Piștănilă.

Povestirile profesoarei Maria Piștănilă au adus zâmbetul pe buzele întregii asistențe, mulți dintre aceștia fiind obișnuiți undeva, cândva cu statura de elev al doamnei profesoare de franceză. Pe lângă multe povestiri și aduceri aminte, aceștia au primit și o invitație din partea oaspetelui special al serii, de a onora cu prezența lansarea cărții din luna martie, găzduită de școala care i-a format și în slujba căreia și-a dedicat întreaga viață profesoara Maria Piștănilă. „Atâtea zile să mai am câte a vrea Dumnezeu, și v-aș ruga să ne întâlnim și în luna martie a acestui an când va avea loc lansarea acestei cărți în școală, când vom vizita sălile de clasă. Chiar dacă ele nu mai seamănă deloc cu cele care era cu ani în urmă, acele bănci mizerabile, din acele bănci au ieșit niște oameni extraordinari”, a subliniat Maria Piștănilă.