Turiștii străini, atrași de fântâna sighișoreană care a salvat Casa Fronius

Singura fântână care mai există în Cetatea Medievală din Sighişoara, care a salvat Casa Fronius în timpul incendiului din 1676 ce a devastat aproape în totalitate Oraşul de Jos şi Cetatea, precum şi inscripţia de mulţumire adusă lui Dumnezeu cu această ocazie, descoperită după înlăturarea a 38 de straturi de zugrăveală, a devenit o atracţie în special pentru turiştii străini.
„Foarte mulţi oameni vin să vadă această fântână, unii spun că au auzit de la prieteni, alţii vin cu grupuri organizate de agenţii de turism. Vin să vadă fântâna şi micul nostru muzeu. Eu le spun povestea fântânii şi faptul că foarte mult timp nu s-a ştiut de ea. Fântâna era la nivelul solului, iar ceea ce vedem acum este o readucere la suprafaţă, proprietarul actual, domnul Ioan Lazăr, a construit-o pentru a fi vizibilă. Este evident că fostul proprietar era foarte înstărit, fiindcă la vremea respectivă era mare lucru să ai fântână în casă, fiindcă restul fântânilor erau pe stradă. Se spune că ar mai fi fost o casă care a avut fântâna în incintă, dar nu se ştie care este. Atunci când cetatea a ars, casa aceasta a scăpat. Urmele incendiului se văd şi acum pe pictura iniţială care era pe pereţii acestei case, care a fost descoperită în timpul restaurării. Pictura a fost refăcută acum 15 ani, au fost răzuite zeci de straturi de zugrăveală şi tencuială, cel puţin inscripţia de pe frontispiciul clădirii a avut 38 de straturi de zugrăveală date jos. Se ştia de ea, aşa că s-a insistat. Mai ales pe perioada verii ponderea clienţilor o reprezintă turiştii străini, au început şi românii să vină, dar încă nu au egalat numărul celor veniţi din străinătate”, a declarat, marţi, ghidul Olivia Vlădean, care este şi recepţionera casei.
Proprietarul casei, Ioan Lazăr, spune că turiştii care află istoria acestei fântâni şi cum a salvat ea casa de la incendiul din 1676 sunt entuziasmaţi, mai ales că văd pe pereţi cum a reuşit să supravieţuiască acest imobil celui mai cumplit eveniment din istoria Cetăţii Sighişoarei.
„Casa Fronius a fost printre puţinele care au au scăpat întregi din incendiul din 1676. Spre fericirea noastră, pot spune că avem singura fântână salvată din Cetatea Sighişoarei. În cetate existau nouă fântâni, toate au fost astupate, nemaifiind nevoie de ele. Fosta proprietară, descendentă a familiei Fronius din timpul incendiului, ne-a spus că îşi aminteşte că în casă era o fântână, undeva sub nişte lespezi. Am descoperit astfel că în casa noastră există, încă, o fântână, iar acum e singura fântână care mai există în cetate. Am găsit-o acoperită cu o lespede de piatră, după ce am căutat în toată casa. Am repus-o în folosinţă şi acum poate fi văzută de toată lumea. Fântâna are 4 metri, iar apa este bună de folosit. S-a dovedit că această casă a scăpat de marele incendiu din 30 aprilie 1676 şi datorită acestei fântâni au reuşit să limiteze pagubele. Casa noastră a reuşit să scape de marele incendiu tocmai pentru că exista apă la îndemână. După restaurare, am reuşit să scoatem la lumină acei pereţi pe care încă se văd urmele acelui devastator incendiu. La prima restaurare, în urma studiilor s-a descoperit că prima zugrăveală a acestei case era făcută între anii 1450-1500. Unele dintre picturile de pe pereţi au fost arse, dar acum au fost restaurate şi le arătăm exact cum erau după incendiu”, a afirmat Ioan Lazăr.
Potrivit lui Ioan Lazăr, în semn de recunoştinţă, în urmă cu 323 de ani, proprietarii casei au pus pe frontispiciu o inscripţie de mulţumire adresată lui Dumnezeu pentru apărarea casei de marele incendiu din 1676, care a devastat aproape în totalitate Oraşul de Jos şi Cetatea.
După ultima restaurare, inscripţia „DESCENDO AC DUCENTE DEO FLAMMAM ET HOSTES EXPEDITOR DANT LOCUM FLAMMAE QUE RECEDUNT – 1697” şi traducerea acesteia în limba germană a fost scoasă la suprafaţă, mai ales că existau însemnări care spuneau că aceasta există, fiind un mod de a mulţumi pentru faptul că proprietarii au reuşit să ţină flăcările sub control.
Inscripţia de pe frontispiciu îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că a făcut posibil ca această casă să fie apărată de flăcări şi că a trecut cu bine de această încercare.
Incendiul din 30 aprilie 1676 este considerat evenimentul cel mai dramatic din istoria oraşului, întrucât, în doar câteva ore, focul s-a extins, din Oraşul de Jos, pe fondul unui vânt puternic, în Cetate şi în împrejurimi, mistuind aproape totul în cale.
În acel incendiu au ars majoritatea caselor de lemn din Cetate şi din Oraşul de Jos, Biserica Mănăstirii şi câteva turnuri ale Cetăţii, rezistând doar Biserica din Deal, cinci turnuri şi mare parte din Casa Fronius, sursele istorice arătând că focul a mistuit peste 80% din construcţii.
Istoria oraşului consemnează că, pentru locuitorii Sighişoarei, perioada cea mai grea a fost între anii 1601 şi 1676, despre care se spune că a fost „aproape un secol încărcat de calamităţi naturale, războaie, jafuri, molime şi incendii”. Istoria mai consemnează cutremure de pământ în anii 1559, 1604, 1648, 1651, 1684, 1701, 1738, o epidemie de ciumă şi câteva incendii, însă niciunul nu a fost atât de distrugător precum cel din 1676.

(www.agerpres.ro)