Home / Cultură / Legenda cavalerilor teutoni și comoara ascunsă în Biserica Săsească din Reghin

Legenda cavalerilor teutoni și comoara ascunsă în Biserica Săsească din Reghin

În jurul Bisericii Evanghelice din Reghin, cunoscută ca Biserica Săsească, a cărei construcţie a început în anul 1330 şi care deţine o serie de elemente de arhitectură foarte rare în Europa, au fost ţesute mai multe legende, două dintre acestea fiind legate de Ordinul Cavalerilor Teutoni.
Una dintre legende, care s-ar putea să aibă şi nişte nuanţe de adevăr, spune că date fiind elementele de arhitectură extrem de rare, se presupune că această construcţie definitorie pentru municipiul Reghin este opera unor arhitecţi aparţinând Ordinului Cavalerilor Teutoni.
Astfel, dintr-un manuscris aflat la Biblioteca Municipală ”Petru Maior” Reghin, întocmit de arhitectul Gustav Müller, reiese că Biserica evanghelică-lutherană din Reghin se remarcă prin patru elemente extraordinare şi foarte rare: o fereastră gotică din jurul anilor 1400, consolele cu guler de piatră de la nervura arcaturilor încrucişate deasupra corului, inscripţia în piatră din cor şi firida de şezut din cor.

Arhitectul Klaus Birthler, care a studiat în ultima vreme această biserică, etichetată ca o ”construcţie-enigmă”, susţine că într-adevăr circulă o serie de legende în legătură cu edificiul, iar una din ele se referă la o posibilă comoară ascunsă aici, dar şi un pasaj subteran secret.
”Această fereastră are nişte figuri umane în stânga şi în dreapta şi a fost mutată din podul bisericii jos, într-un loc mai vizibil. Astăzi, sub acest ancadrament de piatră sunt trecuţi eroii de război (…) Avem un ancadrament de piatră, cea mai veche parte de elemente de construire. A fost descoperită sub tencuială, probabil au mai fost şi alte mici comori ascunse sub tencuială. Această biserică nu a fost cercetată în amănunţime niciodată. În spatele altarului unde este acest ancadrament de piatră, vas de botez cu apă sfinţită. Circulă două legende în legătură cu biserica săsească din Reghin, menţionate şi în monografie, una din ele se referă la o posibilă comoară ascunsă într-un element de construcţie din piatră aflat în biserică. În monografie se spune că piatra este decorată cu struguri şi viţă-de-vie. Este pur şi simplu o piatră care se află în şi, până acum, nu s-a găsit nicio explicaţie care este rolul aceste pietre, probabil a fost un amvon, dar nu s-a cercetat prea mult asupra acestui aspect. Nu se menţionează ce conţine această comoară. Atunci când biserica ar avea nevoie de bani pentru a fi reconstruită, există acea comoară care asigură reconstrucţia bisericii. Poate nici nu e adevărat, dar deocamdată e o legendă”, a subliniat arhitectul.
O a doua legendă, relatează Birthler, este că sub altarul bisericii săseşti din Reghin ar exista un tunel care ar merge până la Cetatea din Gurghiu (circa 15 kilometri), dar nici aceste aspect nu a fost cercetat deocamdată.
Ce este însă cert, susţine arhitectul, este existenţa mai multor stiluri arhitecturale, fapt ce dovedeşte mai mute etape de construcţie şi de restaurare.
”Deşi apar diferite stiluri, biserica pare totuşi unitară, echilibrată. Ultimul raport de restaurare a arhitectului Gustav Müller spune că a făcut nişte intervenţii radicale asupra construcţiei şi anume, dacă iniţial pe latura dintre nord erau ferestre mici, le-a făcut mari, ca să pară mai gotică decât a găsit-o el. La ultima etapă am găsit o serie de martori în zidărie şi am lăsat acei martori în tencuială, nişte linii fine care arată etapele de construcţie, de la cea de tip bazilical cu două nave laterale, la o clădire mai înaltă, pe o singură latură. Ca să pară simetrică din faţă, pe o latură a bisericii a mai fost ridicat un zid, care este nejustificat în spate (…) Multă lume mă întreabă care este cea mai veche construcţie din Reghin, de fapt această construcţie s-a dezvoltat etapizat, dar cea mai veche inscripţie o putem vedea pe latura de nord a altarului şi anume 1330, este cea mai veche inscripţie din această biserică şi dovedeşte că aici a fost un lăcaş sfânt, este posibil să fi fost o capelă după care s-a extins cu această navă. Şi mai avem tot în această zonă a corului un semn, vechea stemă a oraşului. Ea reprezintă trei litere, un crin de Anjou şi o stea ”Oraş privilegiat Reghin”. Mai sunt două inscripţii, stânga şi dreapta, care încă nu ştim ce sunt. Dacă ne gândim la stil, este un stil gotic târziu”, a arătat Klaus Birthler.



Revenind la cele patru elemente rare, care au dat naştere legendelor despre cavalerii teutoni, din manuscrisul aflat la Biblioteca Municipală ”Petru Maior” Reghin, întocmit de arhitectul Gustav Müller, mai reiese că această biserică deţine o fereastră descoperită după 300 de ani, ”o creaţiune gotică ce cu greu se va mai găsi undeva”, fiind singura păstrată din cele patru ferestre care luminau nava principală. Arhitectul arăta că doar această fereastră a fost ”salvată şi păstrată pentru posteritate”, iar după lucrările de lărgire a clădirii, efectuate în anul 1630, această fereastră a ajuns într-un loc din pod, unde a fost salvată de la distrugere.
Fereastra a fost adusă la lumină în timpul lucrărilor de restaurare din anul 1928 şi a fost întrebuinţată la încadrarea plăcii comemorative a eroilor din Primul Război Mondial.
Documentul mai relevă că elemente asemănătoare celor care compun această fereastră se găsesc doar la Poarta de Aur, la intrarea în sala de capitul de la Marienburg, motiv pentru care ”se poate, deci, presupune că această creaţiune este opera unei echipe de construcţii aparţinând Ordinului Cavalerilor Teutoni”.
Cea de-a doua raritate o reprezintă consolele reliefate cu guler de piatră la nervura arcaturilor încrucişate deasupra corului, prevăzute cu o serie de împletituri şi care înfăţişează o rozetă de flori: ”Console centrale de piatră având această formă şi execuţie nu pot fi găsite la niciunul din monumentele istorice din întreaga Transilvanie; există la Poarta Winterren din Marienburg, Prusia de Est, realizate într-o formă asemănătoare, însă nici pe departe nu se apropie de concepţia artistică bogată a celor existente la corul bisericii din Reghin”, se arată în document.
A treia raritate este o inscripţie în piatră din cor, din 1330, pe care este menţionat patronul bisericii, Magistrul Thoma, aceasta fiind cea mai veche inscripţie în piatră din Transilvania medievală: ”Anno Domini MCCCXXX construitur domus Marie tempore Nicolai plebani cum rebus magistri Thome patroni ecclesie”.

Gustav Müller ne mai spune că inscripţii în piatră datând din Evul Mediu se pot găsi în ordine cronologică la următoarele monumente istorice din Transilvania, cea din Reghin fiind cea mai veche: 1. Biserica evanghelică-lutherană din Reghin, anul 1330; 2. Biserica reformată din Teiuş, anul 1449; 3. Cetatea Bran, anul 1452; 4. Cetatea Hunedoara, anul 1452; 5. Cetatea Brâncoveneşti, de lângă Reghin, din anul 1537; 6. Turnul oraşului vechi din Dej, din anul 1578.
De asemenea, firida de şezut din cor este menţionată în document ca fiind a patra raritate, din piatră, în nicio construcţie din Transilvania nemafiind întâlnită una asemănătoare.

”Firida de şezut din cor trebuie menţionată ca a patra raritate, fiind demnă de remarcat ca o lucrare din cele mai temeinice în comparaţie cu firidele de şezut din corul celorlalte biserici din Transilvania. Această firidă de şezut este din piatră, pe câtă vreme celelalte construcţii de acest fel din alte biserici din ţară, n-au arhitectonica normală şi constructivă, unele părând a fi construite din stucghips”, susţine Gustav Müller.
Biserica a fost incendiată în 1708 în timpul răscoalei antihabsburgice condusă de Francisc Rákóczi II, fiind reparată abia după 70 de ani, când au fost introduse elemente arhitecturale în stil baroc, cum ar fi bolta navei principale de tip bohemian, şi a fost înălţată una din navele laterale, primind două rânduri de galerii. În timpul Revoluţiei din 1848, biserica a fost incendiată din nou, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851.
Cele mai mari lucrări de restaurare au avut loc între anii 1927 şi 1930, şi au fost conduse de Gustav Müller, arhitect al Reghinului, dar şi în perioada 1959-1961.

Stilul bisericii este gotic, descris de contraforţi şi de arce ogivale, iar anul 1551, care este înscris în partea superioară a bisericii, atestă anul trecerii de la catolicism la luteranism a comunităţii, în frunte cu preotul Josephus Kimpius.
Biserica are un plan bazilical cu trei nave, un altar poligonal şi un turn cu înălţimea de 47 de metri, aflat în continuarea navei centrale, iar ancadramentul folosit este unic în Transilvania, având figuri umane pe post de console la arce. Cele patru turnuleţe de pe turnul cel înalt, de asemenea înalt de 47  de metri, atestă dreptul de judecată al Reghinului.

Dorina MATIȘ (www.agerpres.ro)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Peste 100 de pacienți cu Covid-19, internați la terapie intensivă!

Grupul de Comunicare Strategică a anunțat sâmbătă, 4 aprilie, că până astăzi la ora 12.00, …