Eugen Gâscă (1908-1989) se plasează în galeria celor mai importanţi exponenţi ai primelor generaţii de artişti formate la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj. Se naşte la Grindeni-Cristur, judeţul Mureş. Pregătirea de specialitate iniţiată la Cluj, cu o bursă de studii, la Baia Mare este continuată mai apoi la București. La finele formării sale ca pictor a existat şi un scurt, dar intens popas ieşean. Aici îl cunoaşte pe Nicolae Tonitza al cărui spirit îl fascinează şi ale cărui culori calde şi bogate îl influenţează.
În majoritatea cazurilor, indiferent de motivul tratat, portret, nud, peisaj sau compoziţii, toate formele sunt desprinse din lumea reală, tratate laconic şi transpuse într-o lume a evanescentului şi a aparenţelor. Excepţie fac peisajele urbane doar prin faptul că domină spaţiul vizual prin impozanţa monumentalităţii lor dar şi acestea sunt decupate din realitatea cotidiană, dezgolite de detaliile în exces dar investite cu o atmosferă stranie pentru a fi inserate într-o zonă a oniricului ușor angoasantă.
Exemplificativă este și lucrarea ”Podul din Târnăveni”, o redare interpretată a imaginii unei construcții banale, îmbibată în cromatica intensă a albastrului metalic. Redat într-un clar-obscur puternic, augmentând astfel forţa de expresie dramatică, podul, deşi alcătuit din forme recognoscibile, prin părţile puternic scăldate în lumină şi cele într-o umbră accentuată, creează o atmosferă stranie. Aceasta e completată de un alt efect derivat din faptul că partea proeminentă e redată sub forma unui volum aproape monolitic şi din poziţionarea sa în centrul compoziţiei, înaintând ameninţător spre privitor, într-un racursi acuzat. Astfel, perspectiva e obstrucţionată şi câmpul vizual e spintecat de această formă pregnantă.
(E.C.)