FOTO: Evadare din izolare, fără deplasare, simplu și câteodată eficient

Ordonanțe militare. Stare de urgență. Măsuri care îngrădesc circulația în spațiul liber. Morți anunțați zilnic pe toate canalele, de la noi și din întreaga lume. Iată tabloul prezentului, unul plin de incertitudine,  amestecată cu speranța că această nebunie numită Coronavirus va dura cât mai puțin.

Cum lumea e somată să stea în casă, mai sunt unii care nu prea pun la suflet această rugăminte (deocamdată) și plimbă creanga hai-hui prin oraș, mânați de neștiință & prostie  care poate  prelungi statul celorlalți în case.

Dacă tot stăm în casă, musai să facem ceva, altfel tâmpești, chiar dacă acest obicei de a nu face nimic nu a contabilizat vreo victimă în România  în ultimele decenii. Poți citi, vedea filme, asculta muzică, tracțiuni, fandări, poți face absolut orice îți permite spațiul nu prea generos al locuinței, care să-ți pună în funcțiune mentalul, nu cumva c acesta să se plafoneze și să cadă pe gândurile cele sumbre despre ce și cum va fi ziua de mâine. Dacă mai aveți un vin bun, cu o muzică care de mult așteaptă să fie savurată, cu atât mai bine, izolarea pare să nu mai fie chiar așa apăsătoare și lipsită de sens.

Eu am ales să „evadez” un pic din spațiul ce mi-l oferă apartamentul, într-un loc căruia i-am spus, mai mult sau mai puțin în glumă „Grădina Maicii Domnului”. Nu vă speriați, nu am părăsit  blocul decât câțiva pași, grădina cu pricina fiind de fapt spațiul verde din jurul blocului. Pe vremurile de dinainte de mica schismă din decembrie 1989, spațiul verde era unul extrem de generos, îngrijit cu sfințenie de locatarii blocurilor, chemați în fiecare început de primăvară și toamnă de către șeful de bloc, Emil Vila la tradiționala muncă voluntară, acțiune menită să înfrumusețeze spațiul din jurul blocurilor. Erau alte vremuri, zona  era o mică grădină botanică, premiată inclusiv de sfatul popular al acelor vremuri pentru aspectul plăcut al zonei din jurul blocurilor.

Azi, exceptând cele două blocuri, 3 și 5,… dar să nu ne încărcăm cu atâta energie negativă, e de ajuns cât încercă Coronavirsului să o facă, să ne rezumăm doar la lucrurile plăcute. Cam așa a fost și mica mea evadare în „grădina” din jurul blocului, una începută primăvara și terminată pe zăpadă. Chiar și așa, se poate vedea că natura începe ușor să se trezească, să scoată frumos capul, lucru care n-ar strica să-l adaptăm și noi, cel puțin în ce privește starea de spirit, dacă fizic nu ne este cam permis. Mici evadări  putem face, fără a fi nevoiți să ne deplasăm, doar am adunat în marsupiul vieții multe lucruri frumoase, tocmai ca în astfel de momente să ne fie hrană spirituală care să ne asigure energia de a merge înainte. Mica mea „escapadă”  mi-a prins tare bine, natura începe ușor să prindă viață, la fel și gândul că toată această nebunie se va termina cât mai curând. Cât va dura acest  „cât mai curând” , de asta depindem cu toții, de felul nostru de a ne comporta,  de a respecta anumite reguli, despre care credeam că doar în filme le mai vedem. Un astfel de film se pare că îl trăim cu toții, voit sau nu, din care putem ieși ok, doar dacă suntem ceva mai conștienți de anumite reguli. Prima și cea mai importantă, să stați acasă, nu teleleu prin oraș după tot felul de chestii mărunte. Dacă aveți prin prejmă vreun spațiu verde, acordați-i importanța cuvenită, fără să vă rupeți de locuință, altfel tot farmecul se poate transforma în cu totul altceva.  La fel și spațiul interior al locuinței, poate fi o grădină mare și frumoasă, depinde cum o percepi, depinde ce vrei de fapt să găsești în ea. Dacă nu poți vedea dincolo de cei patru pereți, cu siguranță ceva are să te  îndemne să evadezi, dar nu în vreo grădină închipuită, ci într-un exterior care nu face decât să îngreuneze și mai tare situația.

Pentru ca tabloul să fie ceva mai complet, vă trimit și o mică parte din flora micului univers al naturii din jurul blocurilor de pe strada Livezilor din Texasul reghinean: