Home / Agricultura / Perspectivele agriculturii în anotimpul Covid-19, cu Tiberiu Ștef

Perspectivele agriculturii în anotimpul Covid-19, cu Tiberiu Ștef

Unul din sectoarele des invocate în aceste zile în care pandemia de Covid-19 începe să-și facă tot mai tare de cap, este cel agricol. Unde se situează agricultura, care sunt perspectivele acestui sector, sunt întrebări care își așteaptă răspunsuri, în acest anotimp zbuciumat al Coronavirusului. În acest sens, am apelat la un bun cunoscător al acestui fenomen, în persoana lui Tiberiu Ștef, directorul Agrom-Ro și fost consilier personal al ministrului Agriculturii pentru zona montană, care a făcut o radiografie a situației agriculturii românești, în contextul actulei crize numită Covid-19.
Reporter: Cum vedeți toată această situație generată de Coronavirus raportată la sectorul agricol? Tiberiu Ștef: Nu credeam vreodată să apuc să trăiesc astfel de zile de o bulibășeală totală. Văd o situație extrem de complicată, pentru că deja lucrurile au început să se complice pentru agricultură. Aici mă refer în special la faptul că ar fi trebuit să fie o perioadă în care statele membre UE să-și pregătească planurile naționale strategice și să înceapă discuțiile cu Comisia Europeană. Lucrul acesta era mai indicat să fie făcut în momentul în care ar fi apărut regulamentele europene care se ocupă cu aplicarea politicii agricole comune, care nu s-a putut face deoarece nu au stabilit bugetul. Au fost probleme legate de Brexit, au fost tot felul de negocieri, ba nordul vroia să taie, ba sudul dorea mai mult. În plus, e și această ambiție a Uniunii Europene ca până în 2050 tot teritoriul UE să fie neutru din punct de vedere al nivelului de poluare, și aici mă refer la Pactul Ecologic European – Green Deal. A fost o perioadă în care Comisia Europeană, statele membre trebuiau să se implice. Acesta ar fi un aspect.
Rep.: Dar în ce privește România?
T.Ș.: Există se pare o meteahnă de-a noastră românească. Noi nu vrem să ne aplecăm asupra unor lucruri gândite de alții înainte, care leau previzionat, planificat și programat prin tot felul de programe, inclusiv proiecte. Nu, la noi vine o altă trupă, se aruncă totul deoparte, nu e nimic de treabă, nu e nimic ca lumea, și se merge pe ideea: ”lasă că facem noi”. La acest ”noi”, după părerea mea, nici nu știu câte prune au în gură, darămite să mai emită pretenții de a gândi niște lucruri pe termen lung.
Rep.: Colac peste pupăză, a izbucnit epidemia de Covid-19…
T.Ș.: Apariția acestui Covid-19, fără a fi eu prea pesimist, e un fel de bomboană de pe colivă. Numai asta nu ne lipsea nouă în momentul de față. Fiind interesați de cu totul alte probleme, în special cele de natură politică, chestiuni care pe mine personal nu mă interesează, dar trebuie să țin cont de ele pentru că îmi influențează viața de zi cu zi, pe noi, clar ne-a prins descoperiți acest Coronavirus.
Rep.: Poate fi această pandemie un moment de analiză pe baza căreia să se pornească pe viitor cu dreptul?
T.Ș.: Trebuie să vedem ce ar putea aduce bun, într-un final, toată această epidemie. Mă gândesc la faptul că poate oamenii vor avea mai mult timp de reflecție și se vor gândi că dacă nu se vor organiza, în special sub spectul economic, în societăți comerciale, asociații sau cooperative, practic vor dispărea. Am avut vreme câteva zile să mă tot uit pe internet, și am observat că toată lumea urlă: cine vine să ne ia ceapa, cine vine să ne ia mielul, cine vine să-mi ia brânza sau cine vine să-mi ia ouăle. Culmea e că suntem într-o perioadă în care dacă erau puse la punct anumite lucruri, se putea rezolva anumite aspecte legate de aprovizionarea cu alimente. Prin faptul că oamenii nu sunt organizați, nici nu poți procura cum trebuie alimente, nici nu poți respecta anumite cerințe, în special cele sanitar-veterinare. Sunt o mulțime de exemple de oameni, în țări unde Cronavirusul a început să facă mari pagube, și aici mă refer la Elveția. Sunt structuri locale agricole de tip comercial, și aici mă refer la cooperative, au găsit soluții de a livra alimente proaspete la persoane în vârstă și la cele cu diferite probleme medicale, în condițiile în care poți ieși din casă doar în cazuri de forță majoră. Cert este că nu ne lipsea această perioadă, dar tot răul spre bine, ar putea ca toată această nebunie, poate e cinic ce spun acum, să ofere o șansă, în special celor tineri, cei care au cât de cât un pic de experiență în agricultură, indiferent de ramura în care se mișcă, faptul că nu mai merge cum a fost. Pentru mine e clar, nu știu dacă mai apuc eu acele vremuri, dar ce a fost nu mai poate fi.
Rep.: Cum vedeți aceste schimbări?
T.Ș.: În zilele izbucnirii acestei pandemii, în special în cursul săptămânii trecute, uitându-mă la televizor la tot felul de îmbolnăviri, la problemele din Italia, la cum a început pandemia să lovească și România și toată panica generată, am avut acea senzație asemănătoare cu cea din decembrie 1989 de la Revoluție. Era acea senzație în care știam că e clar că lumea care a fost s-a terminat, va veni o altă lume, dar nu aveam nicio idee despre ceea ce avea să vină. Exact această senzație am avut-o acum, odată cu apariția Coronavirusului. Fără a emite tot felul de pretenții de vizionar, după părerea mea e clar, ce a fost nu va mai fi.
Rep.: Ce se mai aude de demersurile legislative legate de zona montană?
T.Ș.: Mereu spun: ce bine ar fi fost să fi continuat, chiar dacă suportau anumite modificări, inițiativele ministrului Petre Daea pentru zona montană. Aici pot fi acuzat de lipsă de obiectivitate pentru că am fost vreme de doi ani de zile consilierul personal al său pentru zona montană. Spun că trebuiau continuate aceste demersuri, în condițiile în care avem Legea Muntelui, avem Legea investițiilor în munte, avem cele cinci legi specifice care trebuiau să finanțeze unități de prelucrare lână, produse de stână, lapte, carne și fructe de pădure, avem Hotă- râri de Guvern care au presupus reorganizarea Agenției Naționale a Zonei Montane, cu oficii și centre regionale, avem o nouă delimitare a zonei montane, și multe alte lucruri. Ce bine ar fi fost să fi început aceste lucruri, iar pe parcurs, la unele dintre ele puteau fi chiar amendate, modificate sau updatate. Ne gândim acum ce bine ar fi fost dacă aveam ferma mică care ar fi produs și ar fi vândut, și așa mai departe, dar toate aceste lucruri nu se pot face neorganizat, fără să respecți un minim de condiții de tip sanitar-veterinar. Nu, a venit o nouă putere politică care a spus că nu e nimic de treabă, că nu sunt ok. Nu mai vorbesc aici de „Casa Unirea”, care își propunea să înființeze 33 de magazine care să colecteze acele produse de la țăranii aceștia dezorganizați și să le pună în valoare. Din pă- cate, au funcționat doar câteva luni din cauza lipsei bugetului de la minister și nu au putut să facă mare lucru. S-au găsit unii care să critice acest demers, au spus ce porcărie mai e și cu acest proiect. Nu știu de ce noi credem că inventăm roata, ciclic, o dată la nu știu câți ani, pentru că suntem noi acum la putere, iar cei de dinaintea nostră au făcut nu știu ce. Eu vorbesc precum un om care nu e implicat politic, am ajuns consilierul ministrului nu pentru ca aș fi avut cine știe ce simpatie politică, ci pentru faptul că mi s-a propus să fac ceva pentru zona montană.
Rep.: Mereu vorbim de potențialul existent la noi, prea puțin exploatat.
T.Ș.: Îmi aduc aminte de un episod din noiembrie 1991, când m-am întors dintr-un stagiu de pregătire din Elveția, Service Romand de Vulgarisation Agricole, de la Lausanne, demers prin care să turnăm placa turnantă care să susțină inițiativa privateă, și aici mă refer la Fundația FAER și așa mai departe. După terminarea acestui stagiu, la întoarcerea acasă am fost însoțit de o parte din grupul care a susținut acest stagiu și acest proiect de cooperare dintre România și Elveția. Îmi aduc aminte că ne-am dus la Morăreni, pe platoul de deasupra satului, lângă halta CFR a Morăreniului, unde se află terasa a doua a Mureșului. Am nimerit într-o zi frumosă, iar cei veniți din Elveția se uitau în stânga și în dreapta și admirau peisajul atât de clar și de minunat, de se vedea toată splendoarea Văii Mureșului, cu Scaunul Domnului și toate celelalte frumuseți. O persoană din grup, Andre Guex, părintele meu spiritual în ce priveș- te dezvoltarea rurală, azi pensionar în vârstă de aproape 90 de ani, mi-a spus la un moment dat ceva ce ma impresionat extrem de tare: ”Nu noi trebuie să vă ajutăm pe voi, ci voi să ne ajutați pe noi, la ce pământuri și ce bogății aveți voi aici de a face agricultură, în special creșterea animalelor”. Acest lucru se întâmpla în 1991, iar noi de atunci, nu am făcut altceva decât să ne batem joc de ceea ce avem. Se pare că doar în situații de limită, cum este și această pandemie, ajungem să ne gândim la cât de dobitoci suntem, la faptul că avem lângă noi atâtea bogății iar noi, prin șmecheria asta a noastră, nu suntem în stare să concepem un program, o strategie pentru țara asta, pentru mediul rural, pentru agricultorul mic. Toată lumea trebuie să aibă loc sub Soare, de la cel mare până la micul fermier, nu degeaba ne-am trezit acum să ne dăm seama cât de important este cel mic.
Rep.: Vom învăța ceva din această ”palma” primită numită Coronavirus?
T.Ș.: În ciuda discursului meu uneori prea dur, tăios pe alocuri, criticat adesea și de colegii mei, am fost și am rămas un optimist. În caz contrar, nu m-ar fi prins al patrulea deceniu în acest domeniu. Revin la stadiul făcut în Elveția, nu există nicio diferență între această țară și România, nici ca potențial, nici ca peisaje, ce avem noi în zona montană poate concura cu succes cu ce au ei, nu mai vorbesc de țărani, de tradiții și tehnici. Problema pe care eu o văd la noi, după atâția amar de ani, o reprezintă lipsa de încredere. Nu doar cea față de autorități, ci lipsa de încredere unul față de altul, care în final duce la lipsa de organizare. Atunci ce facem, haiducim, fiecare pe cont propriu, și în funcție de șmecheria fiecăruia, unul se descurcă mai bine, altul se descurcă mai rău. Asta e situa- ția care ne-a adus exact unde suntem acum. Mai mult de atât, se merge încă pe principiul ”dacă nu ești cu mine ești împotriva noastră”, totul se politizează. Nici măcar de politizat nu putem vorbi. Nu am auzit, și aici nu mă refer la perioada actuală, ci la cea de dinainte izbucnirii acestei pandemii, discuții despre ce o să ne aș- tepte pe noi în următorii șapte ani, ce înseamnă viitoarea politică agrară comună, ce înseamnă viziunile Uniunii Europene, și aici mă refer la Green Deal. Noi nu avem discuții de acest gen, noi doar ne înjurăm de dimineața până seara, strigăm în gura mare ”hoților”, ”tâlharilor”, de am ajuns să fim cei mai corupți și mai hoți de pe toată planeta asta. Cu toate acestea, din fire sunt un optimist, dar dacă mă uit la date, la cifre, la ceea ce se întâmplă în viața reală, probabil că va mai trebui să ne mai chinuim mult și bine.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Mesajul primarului Márk Endre de Ziua Națională a României

„Dragi reghineni!  Sărbătoarea națională a unei țări simbolizează forța unei comunități, care în spiritul unirii, …