Home / Cultură / Alte măști, același nărav

Alte măști, același nărav

Distribuie

La ordinea zile sunt măștile, obligatorii sau nu, la ce „scurgeri” vin de la autorități nu prea reușim să ne dăm seama. E bine să le purtați, în special cele care să ne apere de Coronavirus. Cât despre celelalte măști, despre ele ne vorbește Gog, personajul principal al cărții cu același nume semnată de Giovanni Papini, nu înainte de o scurtă introducere făcută de Maia Mateescu.

Măștile

Gog pune problema falsității de care dau dovadă oamenii, astfel găsind soluția ideală: măștile. Cu alte cuvinte, dacă fiecare om ar purta mască, pe de o parte, nu ar mai trebui să se forțeze în a mima sentimente pe care nu le simte, și pe de alta, nu ar mai exista urâțenie, deoarece nimeni nu va dori să poarte o mască urâtă. Și să nu uităm de factorul igienic, masca protejand epiderma fetei.’’1. Avantaj igienic. Protecţia epidermei feţei. 2. Estetic. Masca făcută după comanda noastră ar fi totdeauna mai frumoasă decât figura naturală şi ne-ar scuti să vedem atâtea fizionomii idioate şi deformate.3. Moral. Necesitatea de a simula — adică de a potrivi figurile noastre cu sentimentele pe care aproape niciodată nu le simţim — ar fi destul de redusă, limitată numai la cuvinte. Am putea să vizităm pe un prieten nenorocit fără să se vadă în trăsăturile feţei o durere pe care n-o simţim. 4. Avantaj educativ. Întrebuinţarea prelungită a aceleiaşi măşti […] sfârşeşte prin a modela figura omului şi a transforma chiar caracterul celui care o poartă.” – Maia Mateescu – O carte prin ochii unui spiritist: „GOG”, Giovanni Papini

Dar mai bine să-l ascultăm pe Gog cum ne vorbește el despre măști, poate reușim să mai înțelegem câte ceva despre oameni.

Măștile, de Giovanni Papini

(Nagasaki, 3 februarie)

Am cumpărat ieri trei măști japoneze, antice, autentice, minunate. Îndată le-am agățat pe peretele camerei mele și nu mă mai satur privindu-le. Omul e mai artist decît natura. Adevăratele noastre fețe par veștejite și fără caracter, alături de aceste creațiuni obținute cu puțin lemn și lac.

Privindu-le, gîndeam: cum se face că omul își acoperă toate părțile corpului, pînă și mîinile (cu mănuși) și lasă goală partea cea mai importantă: fața? Dacă ne ascundem toate membrele din pudoare sau rușine, de ce n-am ascunde fața, care e, de obicei, partea cea mai puțin frumoasă și mai puțin perfectă?

Anticii și primitivii, în multe cazuri mai inteligenți decît noi, întrebuințau și întrebuințează și acum măștile în actele cele mai grave și mai frumoase ale vieții.

Cei dintîi romani, cum fac și astăzi sălbaticii, își puneau măștile în război, cînd atacau pe dușmani. Vrăjitorii și preoții aveau măști de ceremonie, pentru descîntece și rituri. Actorii greci și latini nu jucau niciodată fără mască. În Japonia se dansa totdeauna cu măști (acestea pe care le-am cumpărat sînt chiar măști pentru dansul Genjoraku și aparțin epocii Heian). În evul mediu, membrii unei asociații aveau obrazul acoperit cu o glugă, cu două găuri pentru ochi. Și-mi vine în minte Profetul Voalat din Khorasan… Consiliul celor zece din Veneția, Masca de Fier… Război, artă, religie, justiție: nu se făcea nimic important fără mască.

Astăzi, decadență: n-o întrebuințează decît bufonii de carnaval, tîlharii și automobiliștii de curse. Și carnavalul e aproape mort, iar hoții de drumul mare devin din ce în ce mai rari.

Masca, după părerea mea, ar trebui să fie o parte facultativă a costumului, ca mănușile. De ce să ne mulțumim cu o față care adeseori e o umilință pentru noi și o ofensă pentru ceilalți? Fiecare ar trebui să-și poată alege fizionomia care-i place mai mult și aceea care se potrivește cu starea sa sufletească. Fiecare din noi ar putea să-și fabrice mai multe și să poarte una sau alta după dispoziția momentană și după ocupații… Toți ar trebui să aibă, în garderoba lor, pe lîngă pălării, o mască tristă pentru vizitele de condoleanțe și pentru înmormîntări: o mască feroce, pentru discuții și dueluri: o mască patetică și languroasă pentru flirts și logodne; o mască veselă pentru comedie și petrecerile cu prieteni și așa mai departe.

Mi se pare că avantajele universale ale măștii ar fi numeroase:

  1. Avantaj higienic. Protecția epidermei feței.
  2. Estetic. Masca făcută după comanda noastră ar fi totdeauna mai frumoasă decît figura naturală și ne-ar scuti să vedem atîtea fizionomii idioate și deformate.
  3. Moral. Necesitatea de a simula – adică de a potrivi figurile noastre cu sentimentele pe care aproape niciodată nu le simțim – ar fi destul de redusă, limitată numai la cuvinte. Am putea să vizităm pe un prieten nenorocit fără să se vadă în trăsăturile feței o durere pe care n-o simțim.
  4. Avantaj educativ. Întrebuințarea prelungită a aceleiași măști — cum demonstrează Max Beerbohm în a sa Happy Hypocrite — sfîrșește prin a modela figura omului și a transforma chiar caracterul celui care o poartă. Colericul care ar purta mai mulți ani o mască blîndă, ar ajunge să piardă nu numai expresia fizionomică de mînie, ci, încet, încet, chiar dispoziția de a se înfuria. Iată o chestiune care ar trebui aprofundată, pentru aplicațiile pe care le poate avea în pedagogie, în cultivarea artificială a geniului etc. Un om care ar purta timp de zece ani pe fața sa masca lui Rafael și ar trăi în mijlocul capodoperelor, de exemplu la Roma, ar deveni cu ușurință un mare pictor. De ce nu s-ar înființa, pe baza acestor principii, un institut pentru fabricarea talentelor?

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Elevul Leonard Buta, în concert la Palatul Culturii

Distribuie Sala Mare a Palatului Culturii a găzduit joi, 21 martie, de la ora 19.00, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.