ANALIZĂ. Cum să muți Mass Media din „stânga” sau ”dreapta” înspre o direcție care nu conduce niciunde?

Directorul Centrului pentru Protecția Datelor din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade” din Târgu-Mureș, conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu, jurist eminent și doctor în Drept, a realizat luni, 13 aprilie, o nouă analiză despre efectele ordonanțelor militare emise pe perioada stării de urgență din România.

”Cum să muți Mass Media din „stânga” sau ”dreapta” înspre o direcție care nu conduce niciunde?
Câteva aspecte asupra textului Ordonanțelor militare:
1. Din textul reglementar al acestor Ordonanțe rezultă că aspectele principale gestionate prin intermediul acestora sunt cele care privesc Libera circulație a persoanelor și a mărfurilor: se pornește de la circulația pietonală, la cea cu autoturisme, în scopuri mai mult sau mai puțin private, până la situația deplasărilor în scopuri profesionale, de transport de marfă sau propriu-zis pentru luarea de măsuri de gestionare a situația pandemice. Aspectele cele mai sensibile sunt cele legate fie de regimul persoanelor aflate în situații de izolare sau carantină, fie de situația unor zone administrative de protecție sau carantină.
2. Este extrem de interesant că în niciuna dintre Ordonanțele militare nu se menționează absolut nici un drept specific al celor care lucrează în mass media, în sensul de a fi incluși într-una din categoriile profesionale exceptate de la diferitele interdicții de circulație, în scopuri de informare publică. Această situație este cel mai probabil rezultatul intenției autorilor Ordonanțelor militare de a-și aroga prin „nereglementare”(care este uneori o formă ascunsă de lipsă de previzibilitate) posibilitatea de a se impune în fața reprezentanților mass media prin generalizarea interdicțiilor inclusiv asupra acestora, după cum le dictează fie interesele diferitelor comitete și comisii județene sau naționale, fie interesele de moment ale unei patrule.
3. Este de asemenea interesant că în cazul Ordonanțelor militare 6 și 7, prin care se instituie măsuri de carantină la nivelul unor zone administrative, cum este cazul Sucevei sau a localității Țăndărei, reglementările stabilesc inițial foarte clar excepțiile cu privire la cei care ies sau intră în aceste zone, mai exact două categorii: (1)persoanele care asigură transportul de marfă, indiferent de natura acestuia, al materiilor prime și resurselor necesare desfășurării activităților economice în localitatea carantinată, precum și aprovizionării populației; (2)persoanele care nu locuiesc în zona carantinată, dar care desfășoară activități economice sau în domeniul apărării, ordinii publice, securității naționale, sanitar, situațiilor de urgență, administrației publice locale, asistenței și protecției sociale, judiciar, serviciilor de utilitate publică, energetic, agriculturii, alimentației publice, alimentării cu apă, comunicațiilor și transporturilor.
După cum se observă, reprezentanții mass media nu sunt menționați în vreuna dintre categorii. Este foarte adevărat că într-un mod oarecum precar de reglementare la articole subsecvente există o interesantă prevedere, asemănătoare(dar nu identică) atât în cazul Ordonanței militare 6 cât și a Ordonanței militare nr. 7. Potrivit acestei reglementări, Centrul Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției este împuternicit pentru a stabili ”completări și derogări” de la prevederile articolelor unde sunt menționate cele două categorii de situații în care este permisă intrarea sau ieșirea în zonele carantinate. Formularea normativă este extrem de criticabilă, pentru că termenul de „completare” este asociat unui text normativ, pe când termenul de „derogare” se asociază unei „reguli de drept”. În concluzie, punerea laolaltă a doi termeni, completare și derogare, asociați ambii așa numitelor „prevederi normative”, conduc la o confuzie și lipsă de claritate a textului normativ, în condițiile în care în această perioadă claritatea actului normativ este esențială pentru cunoașterea de către populație a prevederilor. Este și motivul, pentru care din textul normativ al Ordonanțelor militare nr. 6 și 7, nu se înțelege dacă acest Centru Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției este împuternicit să mai stabilească, prin „completare”, categorii de persoane care să intre și să iasă în și din zonele supuse carantinei, ori este împuternicit să mai stabilească inclusiv derogări de la regula permiterii accesului, în sensul de a mai restrânge din categoriile menționate ori, în final, acest Centru ar putea el însuși să stabilească situații derogatorii de la interdicția generală de circulație.
Critica de mai sus nu este una nesemnificativă, deoarece datorită lipsei de claritate a textului și de altfel încălcarea unui standard de prim rang în ceea ce privește „calitatea unui act normativ”, avem cel puțin două riscuri și consecințe care s-au produs și se produc în continuare. În primul rând, autoritățile specifice, precum Centrele județene nu vor fi suficient de reactive în a își realiza atribuțiunile cu care au fost „împuternicite”, deoarece nu este clar textul normativ care le abilitează să stabilească renumitele „completări și derogări” de la un text normativ și, evident, vor ezita și vor cheltui timp pentru a își lămuri propriile competențe: altfel, riscă să genereze un abuz de drept sau abuz în serviciu, sub o formă sau alta. În al doilea rând, s-ar putea ca cei cu o posibilă legitimitate sau îndreptățire de a solicita Centrului Județean să stabilească „derogări sau completări” nu au cum să înțeleagă „valoarea” actului normativ deoarece acesta este „învelit în noroi”
4. Nu sunt singurele critici sau reproșuri aduse acestor Ordonanțe militare, care au și o lipsă de unitate terminologică în succesiunea lor, fie că stabilesc „unele măsuri”, fie „măsuri”, fie „instituirea carantinei” etc.

Decretul privind instituirea stării de urgență, semnat la 16 martie de Președintele României!
Printre cele mai importante prevederi ale acestui decret, este cea cuprinsă la articolul 2 a acestuia, deoarece acolo sunt stabilite drepturile a căror restrângere este permisă sub imperiul stării de urgență și în scopul gestionării acestei situații excepționale. Aceste drepturi sunt următoarele: libera circulație; dreptul la viață intimă, familială și privată; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la învățătură; libertatea întrunirilor; dreptul de proprietate privată; dreptul la grevă; libertatea economică.
Este extrem de important că printre drepturile amintite nu se enumeră dreptul la liberă exprimare, drept care are această formă specifică a libertății de exprimare prin presă sau alte mijloace mass-media. Consecința absenței unei astfel de enumerări este că printre măsurile care se iau în contextul gestionării Covid-19, libertatea de exprimare nu poate fi restrânsă mai mult decât ceea ce permite în mod obișnuit Constituția României și dreptul european, ca și cum nu ne-am găsi într-o situație de urgență.
La Capitolul VII, din Anexa 1 la Decretul analizat, capitol intitulat „Alte măsuri” sunt prevăzute astfel chestiuni care privesc libertatea de exprimare și dreptul la informare corectă a cetățenilor:
„Art. 54 – (1) Instituțiile și autoritățile publice, precum și operatorii privați contribuie la campania de informare publică privind măsurile adoptate și activitățile desfășurate la nivel național.
(2) În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile și autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația în acest context.
(3) Furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire.

(4) În situația în care eliminarea la sursă a conținutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabilă, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să blocheze, imediat, accesul la respectivul conținut și să informeze utilizatorii.
(5) La decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire și este transmis într-o rețea de comunicații electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicția legislației naționale.”
Textul normativ de mai sus, evidențiază o situație tratată cu precauție, pentru ca instituțiile și operatorii media să nu reacționeze vehement. Sub imperiul necesității reale pentru o informare corectă a opiniei publice asupra întregii evoluții a pandemiei și consecințelor de variate naturi pe care le are, articolul 54 stabilește măsuri de intervenție a autorităților executive ale statului asupra difuzării unor știri, dar numai dacă acestea s-ar aprecia că sunt false.
Concluzii:
1. Având în vedere aspectele de mai sus, în special că intervenția normativă privește doar știrile false, o asemenea prevedere apare ca fiind legală. Cu toate acestea, există o anumită scăpare în modul de abordare, deoarece dispoziția prin care furnizorii de rețele de comunicații electronice vor lua măsurile de împiedicare în mediul informațional a știrilor „false”, presupune și necesitatea unui control al justiției asupra caracterului legal al intervenției și, mai ales, pentru a se stabili dacă într-adevăr știrea este „falsă”. Chestiunea aduce în discuție foarte multe aspecte tehnice, inclusiv de legalitate, deoarece indiferent dacă știrea este sau nu falsă, indiferent dacă măsura în sine este sau nu potrivită și adecvată, deoarece este o intervenție asupra exercițiului libertății de exprimare în mediul on-line, era necesar ca în enumerarea de la articolul 2 din Decret, acolo unde se arată textual drepturile care vor fi supuse restrângerii, să se menționeze și dreptul la liberă exprimare.

2. Un alt aspect important este legat de faptul că nici un paragraf din Decretul prezidențial de instituire a stării de urgență nu prevede posibilitatea de a se limita libertatea de exprimare atunci când o știre este adevărată! Aceasta înseamnă că ori de câte ori mass media transmite o știre adevărată, libertatea sa de exprimare nu poate fi limitată mai mult decât permite regimul juridic general prevăzut de Constituția României, libertatea exercitându-se pentru informarea corectă a publicului!

P.S. Evident toți încercăm să ne îndeplinim misiunea, dar legea este un prieten extrem de important atunci când este lângă noi!”

Alex TOTH