FOTO: Terapia hiperbară, o ”gură de oxigen” cu șanse de vindecare pentru pacienții cu COVID-19

Inventată în urmă cu câteva secole și folosită ulterior în anii 1800 pentru tratamentul diferitelor afecțiuni pulmonare, oxigenoterapia hiperbară a fost utilizată și în perioada pandemiei de gripă spaniolă pentru tratarea pacienților cu pneumonie. În timp, tehnica s-a perfecționat și a ajuns să fie folosită în prezent pentru o gamă largă de afecțiuni, Food and Drug Administration din SUA aprobând o listă de indicații clare pentru această terapie. Și în Europa se efectuează terapia cu oxigen hiperbaric, lista de indicații fiind aprobată de Comisia Europeană de Medicină Hiperbară. Cu ajutorul terapiei hiperbare se poate aduce de 10-20-30 de ori mai mult oxigen, în țesuturi în funcție de presiunea din barocameră, inspirând oxigen cu o concentrație de peste 99%, față de 21 % la sută cât este oxigenul în aerul obișnuit, care este transportat prin vasele de sânge în întreg organismul. Concentrația crescută de oxigen ajută corpul să lupte cu infecțiile, stimulează sinteza și eliberarea de factori de creștere, de celule stem care ajută la regenerarea și vindecarea țesuturilor.

Plecând de la acest principiu, mai mulți medici din întreaga lume au început să aplice terapia cu oxigen hiperbaric la pacienții afectați de noul coronavirus, cu rezultate încurajatoare. Terapia hiperbară este folosită cu succes și în România, pentru multe afecțiuni printre care și hipoxie, ischemia periferică, care apar la pacienții cu COVID-19, motiv pentru care se va încerca și la noi în țară tratarea pacienților infectați Covid-19. Este vorba despre pacienți care s-au vindecat și au rămas cu sechele, dar și pacienții care sunt încă pozitivi și care au dezvoltat pneumonie.

Care este principiul după care funcționează terapia cu oxigen hiperbaric, de ce ar putea da rezultate la pacienții cu COVID-19 care ajung în stare gravă, intubați pe secțiile de Terapie Intensivă, dar și în ce condiții s-ar putea face a oferit mai multe detalii Dr. Bogdan Cristian Ion, medic specialist de medicină hiperbară, directorul Centrului de Medicină Hiperbară din Târgu-Mureș și Constanța într-un interviu acordat cotidianului Zi de Zi.

UPDATE: Centrul de Medicină Hiperbară din Târgu-Mureș a primit autorizația de funcționare ca spital COVID de fază II, urmând ca de săptămâna viitoare activitatea să se desfășoare sub această formă.

Reporter: Diferite studii științifice susțin eficiența și eficacitatea pe care o are oxigenul introdus în organism cu ajutorul medicinei hiperbare. De altfel, există relatări recente de la medici din întreaga lume care au aplicat această terapie în cazul pacienților cu COVID-19, având rezultate încurajatoare. Cum funcționează mai exact această terapie țintit asupra celulelor, în special la nivelul plămânilor reducând leziunile produse în urma dezvoltării infecției?

Dr. Bogdan Cristian Ion: Sunt multe studii științifice legate de efectele terapiei hiperbare, care se aplică de mai bine de o sută de ani. Prima atestare documentară privind utilizarea terapiei hiperbare într-o pandemie nu este o documentare științifică, ci doar o referire la câteva cazuri din perioada pandemiei de gripă spaniolă, de la 1918, când profesorul Orville Cunningham, din SUA, a tratat cazuri grave de pneumonie cu terapia hiperbară, înregistrând rezultate excepționale.

Comisia Europeană de Medicină Hiperbară deține o listă întreagă de indicații pentru medicina hiperbară, pentru care există studii  finalizate și altele care sunt în curs. Food and Drug Administration  din SUA a aprobat terapia hiperbară pentru multe indicații, una dintre ele fiind ischemia periferică. Una dintre principalele studii se referă la hipoxie, care este legată de ischemia periferică. Ischemia periferică este secundară unei hipoxii periferice și această indicație (n.red. – terapia cu oxigen hiperbaric) are importanță deosebită în tratamentul COVID-19.

Nu există un studiu științific legat de COVID-19 și tratamentul cu medicina hiperbară, cum nu există niciun studiu științific legat de orice alt tratament fiind o afecțiune nouă, dar există patru atestări științifice, o relatare de caz a unui medic din Wuhan care a aplicat terapia hiperbară la câțiva pacienți cu pneumonie cu rezultate excepționale, dar nu avem referiri științifice exacte care, câți au supraviețuit sau ce fel de cazuri au fost-grave, mai puțin grave, critice etc.

De asemenea, mai sunt două relatări de la americani, una precum că au aplicat hiperbara cu rezultate deosebite pe câțiva pacienți în stare gravă, cu dispariția fenomenului inflamator pulmonar, și mai este un proiect de studiu, publicat în National Institute of Health, pentru tratamentul cu oxigenoterapie hiperbarică furnizat pacienților, tratament clasic și tratament hiperbar, ca să cuantifice oarecum efectele.

Din surse interne, am aflat că la Udine (Italia) și la Strasbourg (Franța) se folosește terapia hiperbară, încă nu știm rezultatele.

Terapia hiperbară, în general, are câteva efecte demonstrate științific care ar putea veni în ajutor în această situație generată de COVID-19. Este singura terapie care se poate aplica în cazul bolnavilor cu blocanți hemoglobinați. La ora actuală, în cazul unor intoxicații cu o serie de otrăvuri-monoxidul de carbon, gazul sarin, hidrogen sulfurat și cianin care nu fac altceva decât să blocheze hemoglobina astfel încât pacienții se asfixiază, singura metodă terapeutică care este luată în calcul de toate comisiile europene și demonstrată științific este terapia hiperbară. Se pare că în cazul COVID-19 noi avem de a face cu un atac al virusului care are o afinitate pentru porfirină, adică blochează strict capacitatea de transport a oxigenului de către hemoglobină, sunt câteva indicii în acest sens, astfel încât pacienții intră într-o hipoxie destul de severă și blocajul acesta hemoglobinal poate fi, să zic așa, șuntat cu ajutorul terapiei hiperbare. Este o soluție interesantă de tratament.

Un al doilea aspect pe care noi îl știm din practică este că pacientul cu COVID-19 suferă de hipoxie și ca să încerci ”să dregi busuiocul” îl pui pe ventilator să pompeze oxigen. În mod normal noi avem o presiune parțială a oxigenului- dacă am măsura cât oxigen avem în periferie (n.red. periferia plămânilor) valoarea ar fi în jur de 100 mmHg. Aceasta este o valoare relativ constantă și aproape toți oamenii sănătoși, fără afecțiuni, au valori cuprinse între 90-100 mmHg.

Diabeticul spre exemplu, ajunge undeva la 20-30 mmHg în periferie (n. red. – picioare, degete, rinichi) când a ajuns sub această valoare începe să apară ulcerația. Noi cu terapia hiperbară ajungem să mărim această presiune parțială de la 100 mmHg undeva la 2000-3000 mmHg, deci de 20-30 de ori mai mari, chiar dacă în periferie ea este de 20-30 mmHg.

Referindu-mă la COVID-19, cu o ventilație agresivă în terapie intensivă se constată că pe acești pacienți de abia îi putem menține undeva la 40 mmHg. Aceasta este 40% din valoarea normală și de aici se depreciază ei, pentru că tot ce mișcă în organismul nostru, sistemul imunitar, inima, plămânul, ficatul, rinichiul se depreciază fără oxigenare. Chiar și aplicarea ECMO (n.red.-plămân artificial) care este o metodă de a mări concentrația de oxigen în periferie, extrem de scumpă și neavizată pe scară largă, duce la o creștere doar de 70-80 mmHg. Ori simpla expunere la terapia hiperbară, fără să ne mai folosim de ventilație, duce la creșterea  presiunii parțiale la oricare pacient, indiferent că are sau nu are COVID-19, indiferent că are sau nu are pneumonie, indiferent că este sau nu afectat de pneumonie, la peste 1.000 mm HG putând ajunge și la 3.000 dacă situația o impune. Terapia hiperbară din punctul de vedere al parametrului pe presiune parțială este mult mai eficientă față de o ventilație cu oxigen agresiv. De aici și posibilitatea de a o aplica în acest fenomen de pneumonie.

Legat de pneumonie, noi avem o experiență anterioară pe pneumoniile interstițiale bacteriene, unde observăm o tendință de fibrozare a plămânului, care poate constitui o indicație majoră a terapiei hiperbare în următorul sens: noi avem pe mycoplasma pneumoniae sau pe anumite forme de micoplasmoză o pneumonie exacerbată, oarecum similară COVID-ului, și în astfel de situații sigur tratamentul este unul medicamentos, cu antibiotic, dar terapia hiperbară ne ajută să dezinflamăm rapid plămânul și eventual să preîntâmpinăm sau să tratăm formele de detresă. Terapia hiperbară are efect regenerator și cicatrizant. Sub expunerile oxigenului la presiune obținem o accelerare a fenomenului de vindecare. De exemplu, la un pacient cu arsură pielea crește foarte repede datorită apariției unor peptide atât angiogene cât și regeneratoare. Cu hiperbara crește masiv FGF (factor de creștere fibroblastic) și mai sunt o serie de factori de creștere specifici care permit cicatrizarea rapidă a tegumentelor și a mucoaselor. Vedem că un ficat cu ciroză se regenerează dacă folosim terapia hiperbară, un os cu necroză avasculară se poate regenera, de asemenea o necroză radică a tegumentului și a mucoaselor, sau o necroză prin combustia tegumentului și mucoaselor se poate regenera fără sechele cu ajutorul oxigenului hiperbar. De aceea, este posibil un mecanism asemănător de regenerare a mucoasei pulmonare ca urmare a efectelor oxigenului hiperbar. De aici rezultă o a doua ipoteză care ar putea veni în sprijinul aplicării terapiei hiperbare. Noi observăm post mortem, în rapoartele de autopsie ale pacienților decedați cu COVID-19, o necroză extinsă a endoteliului pulmonar, ori necrozele acestea sunt secundare hipoxiei și secundare ischemiei la nivelul mucoasei pulmonare, pe care, cel puțin teoretic, terapia hiperbară le poate preîntâmpina. Și în perioada de convalescență a pacientului trecut prin COVID-19, dar cu sechele pulmonare, în mare măsură acestea pot fi combătute, vindecate cu ajutorul terapiei hiperbare.

Rep.: Și se poate face concomitent cu terapia medicamentoasă?

B.C.I.: Obligatoriu se face concomitent cu terapia medicamentoasă. De fapt, ideea noastră de aplicare este alta. Majoritatea studiilor științifice care sunt pe piață legat de acest fenomen se referă la faza a treia, de ARDS, detresă respiratorie-dacă noi reușim să ajungem cu terapia hiperbară la faza de pneumonie fulminantă, la pacienții cu forme medii și grave, dar care nu au nevoie de ventilație, împiedicând detresa plămânului este foarte probabil ca acești pacienți să nu mai aibă nevoie de ventilație mecanică de unde apar alte complicații.

În plus, noi, ca și spital, pentru că lucrăm foarte mult pe infecțioase și terapia hiperbară ne ajută în multe aspecte de genul acesta, suntem organizați ca un spital de boli infecțioase.

Rep.: Și cum va putea să fie accesat acest tratament de către pacienți?

B.C.I.: Este foarte simplu, pentru orice pacient pozitiv noi ne anunțăm ca și spital COVID-19. Avem aprobarea de funcționare ca spital de recuperare neuromotorie, deci avem o dotare similară ca cea de terapie intensivă. Avem 26 de paturi în structură, din păcate doar 6 ventilatoare, dar noi sperăm să evităm etapa de ventilatoare și le deținem doar ca o plasă de siguranță. Fiind un spital privat dacă ne aprobă Ministerul (n.red.-ca spital COVID-19) orice pacient care dorește poate veni.

Din păcate, terapia este contra cost deoarece nu este decontată de către CAS.

Suntem un centru de medicină hiperbară și eu am o indicație clară pe formele de pneumopatie severe și grave, și având această indicație eu pot aplica această terapie conform normelor internaționale și în cazul COVID-ului. În plus, hipoxia periferică cu care se pare că avem de a face în cazul COVID- ului reprezintă indicație de elecție pentru terapia hiperbară.

Rep.: Au existat solicitări din partea pacienților infectați cu noul coronavirus pentru terapia hiperbară?

B.C.I.: Avem pacienți care preferă să vină să se trateze la noi. Noi ne-am împărțit activitatea pe cele două centre pe care le avem. La Constanța pacienții care au rămas cu sechele au accesat deja terapia pentru a combate sechelele, pentru recuperarea plămânului, după ce au înregistrat valori negative la testarea COVID-19, iar pacienții care sunt pozitivi pot veni la Târgu-Mureș.

A consemnat Arina TOTH