Home / Opinii / Vestea cea bună

Vestea cea bună

Distribuie

… Prieteni, vestea dimineții e că l-am visat pe Putin!
…era lume, înghesuială pe cheul Meskvei, pe undeva… pe lângă zidul Kremlinului, înainta cu greu prin mulțimea ieșită la piață, la căscat gura, se vedea că voia să ajungă la mine, cu o treabă importantă, a lăsat deoparte firitiselile adulatorilor… flashy flunkies- ilor, m-a luat prietenește de umeri și ne am tras mai deoparte de gălăgia vulgului…așezați pe doua buturugi…ne priveam… o urgență ne reținea de la ceremonial.
– Nu, nu-i bine ce faci ! i-am zis.
Știa că eu știu că el declanșase toată nebunia asta. Dar nu i -am zis efectiv așa. El a citit cuvintele astea in ochii mei. E un tip inteligent…Pe urmă se uita în pământ, tăcea încurcat… scărmăna țărâna cu rama pantofului, parcă voia să îngroape acolo mizeria. Se căia. Se vedea pe fața lui.
– Nu, nu-i târziu s-o repari! am zis tot așa din ochi…
A reflectat puțin. M-a privit, parcă nesigur pe el, o clipă.
– Bun, așa fac! s-a ridicat el de pe buturuga lui, pe deplin luminat, parcă eliberat de o povară .
…Nu stiu ce tot clămpanea ca o elevă retardată , Angela Merkel; nu avea dicție de loc, stătea cu fundu pe zidul Kremlinului, cu picioarele în gol, făcea concurs de scuipat la distanță, era cu un african obscur.. un negru cu ochelari de vedere, ăla purta pantaloni scurți ..
Putin…a dat din mână!… „nu-i băga în seamă..așa-s copiii…” Apoi a scos din buzunarul de la spate o pereche de mănuși de lână, împletite de casă…
Băi , să-mi dea lacrimile! …sugrumat de emoție l-am strâns in brațe…îl băteam cu palmele pe spate, lui Brejnev îi plăcea bătaia asta pe spate…toți oamenii puternici au slabiciuni…
– Știi?… la început am crezut că ești băiat rău..dar tu nu ești!…și el râdea bucuros că mă convinsese…
– Sunt de la mama ta? Mama ta le-a împletit pentru mine? Dar am tăcut brusc, cu pachetul strâns la inimă, n-am mai vrut să pun întrebarea asta idioată , dacă mama lui a murit chiar de corona?… ce gafă diplomatică era să fac…
…Apoi Putin m-a condus spre biroul lui din Kremlin, să asist la măsurile pe care le va lua imediat in consecința a ceea ce primise ca sfat de la mine…Undeva la o bifurcație de coridoare din palat ne-am despărțit. Ne-am strâns mâinile.
– Am încredere, nu e nevoie să-mi arăți! am zis…și ca să-l consolez de la deranjul punerii în aplicare a planului meu de oprire a nebuniei i-am strigat de la distanță de pe galerie.
– Mergem la Riga!
El nu a auzit sau n-a înțeles, venea către mine sa audă mai bine… schimbasem ceva?…L-am oprit din semne.
– Nu, nu cu armatele după noi, doar pe jos, în plimbare…

M-am trezit să fac cafeaua și consoarta râdea de se prăpădea…de ce râzi…toate visele mele s-au împlinit până acum.

Ion Potolea,  Leeds .

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Este Eurovision un concurs organizat de Uniunea Europeană?

Distribuie Eurovision nu are nici o legătură instituțională cu Uniunea Europeană. Concursul este organizat de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.