Cristina Maria Iușan: „Dansul și teatrul imi oferă aceea libertate de care avem cu toții uneori nevoie”

29 aprilie 2020

În fiecare an, pe data 29 aprilie este celebrată Ziua Internațională a Dansului, sărbătoare menită să încurajeze promovarea dansului în lume, dincolo de bariere etnice, politice sau culturale, scopul fiind acela de a-i reuni pe toți iubitorii dansului, oricare ar fi acesta. La o așa zi specială, am căutat un un invitat la fel de special să ne vorbească despre dand, despre coregrafie, și ne-am oprit la un reprezentat mureșean al acestei arte pe nume Cristina Maria Iușan Olar. Coregraf, dansatoare, actriță, studii de licență și masterat la Universitatea Națională de Artă teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale București, secția coregrafie, masterat arta actorului la Universitatea de Arte Târgu-Mureș, lector universitar doctor la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș ,secția de coregrafie și actorie masterat, colaborator al Teatrului Național Târgu-Mureș, întregesc CV-ul Cristinei Maria Iușan Olar. A acceptat cu amabilitate să ne vorbească despre minunata lume a dansului, artă care o transpune atât pe scenă cât și la „catedră”, la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, fapt pentru care îi oferim cuvântul:

Pentru început, cine este Cristina Maria Iușan?

Este o visătoare, este coregraf, dansator, profesor la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. Este un om modest și mare iubitor al teatrului și bineînțeles al dansului.

De ce dansul, teatrul, și nu altceva ?

Asta am simțit dintodeauna că imi doresc sa fac. Mereu am crezut despre mine ca nu sunt un om care ar putea sa aibă un job la birou. Dansul și teatrul îmi oferă aceea libertate de care avem cu toții uneori nevoie.

Cine te-a influențat să te îndrepți spre această artă ?

Simplu.MAMA

Cum a fost călătoria ta prin această lume a artei dansului până la momentul de față ?

A fost ca o salată cu de toate. Am trecut prin foarte multe încercări, stări, emoții trăiri care m-au condus spre ceea ce sunt azi. De fiecare dată când îmi doream ceva foarte tare, trebuia să muncesc mult pentru a se întâmpla, lucru care m-a ambiționat și mi-a plăcut teribil. Și recunosc, de fiecare dată toate dorințele s-au întâmplat. Am mai multe exemple, dar aleg să povestesc unul. Încă de când eram în liceu și dansam, mă uitam la tv la emisiuni sau spectacole de dans și într-o zi m-am îndragostit, profesional vorbind, de un coregraf, Răzvan Mazilu. Mi-a plăcut mult stilul, modul lui de a fi, dansa și vorbi și mi-am spus că eu, într-o zi am să dansez într-un spectacol de-al lui. A trecut mult timp, am terminat între timp și facultatea, m-am reîntors la Târgu Mureș și, colaborator fiind al Teatrului Național din Târgu-Mureș, am avut o surpriză. Răzvan Mazilu urma să monteze un muzical. Și uite așa visul liceencei s-a îndeplinit și am jucat în spectacolul acestuia intitulat „Femei în pragul unei crize de nervi”.

Ce te-a marcat în această călătorie ?

Este foarte greu să alegi, dar cred ca sunt câteva persoane pe care nu am cum să nu le menționez. Fiecare întâlnire a avut un rol foarte important în parcursul meu precum profesorii mei de la U.N.A.T.C București, doamna profesoară Liliana Iorgulescu și domnul profesor Sergiu Anghel. Dar, printre cele mai importante sau poate cea mai importantă a fost întânirea cu minunatul coregraf Gigi Căciuleanu, de la care am învățat mai mult decât credeam că merit și care m-a învățat să „zbor ” în dans. Obligatoriu, trebuie să îl amintesc aici și pe coregraful Răzvan Mazilu, care este absolut deosebit și care mi-a arătat că pot dansa orice, dacă am încredere în mine. La categoria spectacole, fără să ezit o secundă, amintesc „Carmina Burana”, producție care a marcat începutul carierei mele de dansator profesionist. As putea să îl joc oricând, oriunde și cu ochii închiși.În ceea ce privește anumite locuri, mi-e greu să spun unul anume, toate locurile prin care dansul și teatrul m-au plimbat au avut ceva aparte. Totul este o chestiune de moment, de oamenii cu care interacționezi și de emoțiile care te încearcă .

Care sunt artiștii tăi preferați din domeniul dansului ?

Pina Bausch, Ohad Naharin, Anne Teresa de Keersmaeker, Wim Vandekeybus, Akram Khan și lista mai poate continua.

Dansul fără muzică e de neconceput. Care sunt preferințele tale legate de muzică/muzicieni ?

De cele mai multe ori preferintele mele muzicale sunt în funcție de ceea ce îmi doresc să folosesc pentru spectacolele, examenele de dans la care lucrez. Sunt multe preferinte dar uite aleg un artist care mie îmi place foarte tare și ale cărui melodii le-am folosit des, Olafur Arnalds.

Care sunt țintele tale de atins în ce privește dansul ?

Mereu sunt ținte de atins la care visez dar de cele mai multe ori nu le dezvălui decât atunci când ele devin realitate. Ceea ce pot să spun este că îmi doresc foarte tare să fac un spectacol ”One women show” în care să combin mai multe arte. Era în plan înainte de această pandemie și visez la ziua în care voi putea începe să lucrez, nu doar în sufragerie.

Ai pomenit de pandemia Covid-19 care ne-a închis în case. Cum îți petreci timpul în această perioadă ? Mai e loc de mișcare, de dans ?

Cea mai mare parte a timpului o dedic micuțului meu Iacob Teodor care are un an și 10 luni și care este foarte energic dar și foarte bun și cuminte. Am continuat cursurile online cu studenții mei de la coregrafie și am pornit o serie de antrenamente pe care le-am postat pe pagina mea de You tube. Este o perioadă tristă și grea, dar dansul nu poate fi pus pe pauză , fapt pentru care sufrageria a devenit sala de antrenamente.