INTERVIU. Prof. Dr. Anca Georgescu: ”Terenul pacientului joacă un rol important în evoluția bolii COVID-19”

În județul Mureș există un procent bun de vindecări deși numărul pacienților infectați cu COVID-19 este ridicat. Cei mai mulți dintre pacienții externați au fost fie cu forme ușoare ale bolii, fie nu au prezentat deloc simptome. În schimb, pentru unii pacienți a doua parte a bolii constituie o adevărată provocare: simptomele se agravează, iar medicii încearcă să identifice medicația care va da rezultate.

În prezent, existența unui număr relativ redus de cazuri oferă șansa ca fiecare pacient să beneficieze de asistență medicală adecvată, lucru care poate nu ar mai fi posibil în cazul în care s-ar îmbolnăvi și ar ajunge simultan la spital un număr foarte mare de pacienți, a explicat Prof. Dr. Anca Meda Georgescu, șeful Clinicii de Boli Infecțioase 1 din cadrul Spitalului Clinic Județean Mureș.

În cadrul unui interviu acordat cotidianului Zi de Zi, Prof. Dr. Anca Meda Georgescu a oferit mai multe detalii despre importanța apelării serviciilor medicale de la apariția primelor simptome, despre sechelele cu care pot rămâne o parte dintre pacienți, dar și despre situațiile în care un pacient fără simptome prezintă teste pozitive COVID-19 pentru o perioadă îndelungată.

Reporter: În județul Mureș, aproape jumătate dintre pacienții diagnosticați cu COVID-19 s-au recuperat și au fost externați. Este vorba despre pacienții cu simptomatologie ușoară sau și despre cazuri care au dezvoltat complicații și aveau poate și alte comorbidități însă cu ajutorul schemei de tratament aplicate au reușit să se recupereze?

Prof. Dr. Anca Meda Georgescu: Într-adevăr, în județul Mureș s-au înregistrat peste 600 de cazuri confirmate, jumătate dintre acestea fiind declarate vindecate; este un procent care ne situează peste media națională și constituie un procent bun de vindecări. În ceea ce privește severitatea formelor clinice la pacienții deja externați aș spune că a fost una variabilă. Pacienții asimptomatici și cei cu forme ușoare constituie un procent mare dintre pacienții externați, dar nu sunt neapărat cei care s-au externat cel mai repede: am observat frecvent tendința persistenței testelor pozitive un timp mai îndelungat la această categorie de pacienți. Pe de altă parte, unii bolnavi cu forme severe, care au necesitat tratamente mai complexe și uneori spitalizare pe secția de Terapie Intensivă au fost externați atunci când starea lor clinică permitea acest lucru. Desigur, tratamentul este unul foarte complex, mai ales în formele severe și cu atât mai mult în formele critice și, deși nu există încă un tratament care atacă direct virusul, schemele pe care le folosim sunt relativ eficiente.

Rep.: Pacienții externați sunt vindecați de COVID-19 cu o stare bună de sănătate sau pot să rămână și cu sechele?  Este reevaluată starea de sănătate după externare?

A.M.G.: Este poate puțin prematur să vorbim despre sechele doar în baza unor observații individuale, mai ales despre sechele pe termen foarte lung. Pot să spun că pacienții care au avut forme mai severe s-au externat adesea cu o stare de astenie. Pacienții cu boală cronică respiratorie s-au externat în unele cazuri cu o exacerbare a disfuncției respiratorii comparativ cu starea anterioară a bolii, dar este greu de anticipat dacă urmează să fie de durată. Există date care arată că revenirea la starea anterioară pneumoniei virale COVID-19 se poate face după două-trei luni chiar și la pacienții anterior sănătoși. După externare, pacienții rămân sub supravegherea rețelei medicale primare (medicul de familie – n.r.) și primesc recomandarea de a se adresa serviciilor de urgență în cazul oricărei modificări clinice care survine ulterior momentului externării.

Rep.: În cât timp, în medie, se pune pe picioare un pacient? Cât de mult depinde să ai un sistem imunitar puternic, să fii tânăr, să nu ai și alte comorbidități?

A.M.G.: Durata medie a internării în Clinica de Boli Infecțioase este acum de 14 zile. Majoritatea pacienților se negativează și se externează cam în zece zile, dar există și cazuri cu o persistență a virusului pe o perioadă mai îndelungată, de 4-6 săptămâni sau chiar mai mult. Terenul pacientului (dacă pacientul este sănătos sau are și alte afecțiuni – n.r.) joacă un rol important în evoluția COVID-19. Pacienții tineri nu doar că se bucură de o imunitate bună, dar în general au puține comorbidități sau chiar deloc. În general dezvoltă forme mai ușoare sau asimptomatice. Partea a doua, mai tardivă, a bolii este cea care îngrijorează de cele mai multe ori: excesul de mortalitate este cauzat nu neapărat de virus ci posibil tocmai de răspunsul imun inadecvat al organismului. Din acest motiv, arsenalul terapeutic include, în cazuri particulare, și o medicație aparent paradoxală care reduce hiper răspunsul imun. Există grupe de risc foarte bine definite – patologia cardiovasculară, inclusiv hipertensiunea arterială, determină un risc de mortalitate mai crescut; la fel diabetul zaharat, bolile respiratorii cronice și cancerele, etc. În absența lor, mortalitatea este mult mai mică. Rata de deces este mai mare și odată cu vârsta; de aici recomandările suplimentare de izolare a persoanelor de vârstă înaintată.

Rep.: Care sunt simptomele principale pe care le acuză pacienții? Cât de important este, pentru a evita progresia bolii în stadii mai grave, să se apeleze din timp, de la primele simptome, la serviciul specializat, când ajung la Clinica de Boli Infecțioase?

A.M.G.: Simptomatologia de debut este în general una nespecifică, cu febră, frisoane, dureri în gât, eventual o tuse seacă, uneori dureri abdominale și diaree. Sunt practic simptomele care ar trebui să determine pacienții să anunțe medicul de familie. Dacă starea clinică a pacienților este una mai severă și include dificultăți de respirație este necesar să se solicite serviciul de urgență prin apel la 112 și transportați la unitățile de primiri urgențe și apoi la o secție medicală, care internează această categorie de pacienți, unde vor aștepta, de obicei nu mai mult de 24 de ore, rezultatul testării.

La Clinica de Boli Infecțioase se internează strict pacienții deja confirmați. Este de dorit ca adresarea la serviciile medicale să se facă la debutul simptomelor și nu doar din motive clinice, mă gândesc aici la pacienții cu patologii cronice care se pot deprecia mai rapid; în acest fel se limitează și transmiterea intracomunitară a bolii.

Rep.: Sunt și persoane asimptomatice, cu teste pozitive COVID, care ajung la spital, contacți ai pacienților confirmați COVID, care după un număr mare de zile petrecut în spital încă au test pozitiv, la fel și pacienți care nu mai au simptome însă după o lungă perioadă de spitalizare tot au test pozitiv. Care este explicația pentru această pozitivare îndelungată, chiar și după dispariția simptomelor? Ar fi acești pacienți susceptibili să fie lăsați la domiciliu și să aștepte acolo negativarea?

A.M.G.: Fenomenul descris a fost observat în mai multe țări. Nu există o explicație unanim acceptată privind persistența îndelungată a infecției cu SARS-CoV-2, respectiv a testelor pozitive pe un timp relativ lung: este neobișnuit pentru o infecție virală cu transmitere respiratorie. A fost invocată posibilitatea unei reinfecții, dar medical vorbind, în baza datelor care există, acest scenariu este mai puțin probabil. Există date care argumentează persistența prelungită a virusului, în condițiile în care acesta a devenit deja neinfecțios; cu alte cuvinte, virusul poate fi detectat, nu și transmis. O altă explicație posibilă este persistența anumitor particule virale care nu sunt replicative, dar acest lucru este de asemenea neobișnuit în lumea virusurilor. Desigur, s-a invocat și imperfecțiunea testelor utilizate dar rezultatele sunt de suficient de multe ori reproductibile la repetare cu teste diferite. În fapt, nu există un răspuns unanim acceptat care să explice persistența testelor pozitive. Pe de altă parte, m-ați întrebat de părerea mea legată de externarea pacienților. Este o părere personală, că poate locul pacienților asimptomatici și cu atât mai mult al acelora dintre ei cu infecție virală demonstrat persistentă de foarte mult timp, nu mai este la spital. Sigur că o decizie în acest sens nu poate fi luată la nivel local. În eventualitatea că ea va exista, dacă numărul de cazuri va crește și sistemul sanitar nu va mai putea asigura spitalizarea tuturor cazurilor pozitive, decizia externării ar trebui să fie una individualizată, condiționată de posibilitatea reală ca pacientul să rămână în izolare și să aibă acces la servicii medicale.

Rep.: Având în vedere numărul de cazuri confirmate cu COVID-19 la nivel de județ și răspândirea intracomunitară, ar fi benefică testarea în masă a populației pentru a identifica mai repede persoanele asimptomatice, pentru a face un triaj mai bun?

A.M.G.: Este o idee extrem de mult discutată. Cred că teoretic ar putea avea sens, dar cu condiția să existe și un plan de utilizare a informației pe care am obține-o astfel. Găsesc sens acestei idei de testare în masă dacă am avea un algoritm foarte clar de a folosi informația pe care am obținut-o. În România, la această oră se testează toți pacienții care au indicații, medical vorbind, și în acest fel ajungem cam la 6.000 – 8.000 de teste zilnic, în condițiile în care capacitatea de testare a laboratoarelor nu este astfel saturată. Să spunem că testăm încă un număr de 11.000 de pacienți asimptomatici pe zi, ca să ajungem la ținta asumată în România de a testa 17.000 de pacienți zilnic. Cum îi vom alege pe acești 11.000? Trebuie să ne gândim și ce facem cu pacienții pe care îi găsim în plus pozitivi, pentru că dacă vom găsi 100 de pacienți pe zi asta ar însemna 3.000 de pacienți pe lună. Avem un plan unde vor merge acești pacienți? Îi vom ține în spital? Unde, în care spital? Dacă îi lăsăm acasă atunci trebuie să ne gândim din timp cum vom asigura monitorizarea și tratamentul lor la domiciliu.

Rep.: Practic varianta cea mai bună, deocamdată, este distanțarea socială, purtarea măștii, igiena mâinilor…

A.M.G.: Sigur. Efortul din ultimele săptămâni, de a păstra controlul asupra transmiterii virusului prin distanțare socială, este direct motivat de nevoia ca numărul pacienților cu nevoie reală de servicii medicale să nu depășească capacitatea efectivă a spitalelor de a interna pacienți și în special pe cei cu forme severe de boală.

Practic, fie prin boală, fie, sperăm noi, prin vaccinare, un procent important din populație trebuie să devină imună; numai atunci se va opri circulația virusului. Dar cum vom ajunge la acel moment contează, pentru că nerespectând distanțarea socială numărul de infecții noi, într-un interval de timp scurt, ar crește foarte mult, ceea ce ar face să ne întâlnim cu situația din Italia, să spunem, unde serviciile medicale nu au făcut față ritmului rapid de îmbolnăviri în rândul populației, în special a celei susceptibile de a face forme severe. Am reușit să aplatizăm această curbă până la punctul la care putem asigura, într-adevăr, o asistență medicală potrivită numărului de îmbolnăviri și trebuie să putem să facem în continuare acest lucru.

Rep.: Pacienții au acum șanse mai mari la un tratament medical adecvat decât dacă ar fi o explozie a numărului de cazuri.

A.M.G.: Exact. Încă nu ne-am confruntat în România cu situația de a nu exista locuri în spitale pentru pacienți, indiferent de severitatea formelor pe care le-au dezvoltat.

Rep.: În cazul în care va exista o explozie a numărului de cazuri, în Târgu Mureș avem un spațiu nou creat în cadrul campusului Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie Târgu-Mureș pentru acordarea serviciilor medicale.

A.M.G.: Deocamdată capacitatea secțiilor Spitalului Clinic Județean Mureș nu a fost depășita de numărul de îmbolnăviri, dar este un element de siguranță și liniște faptul că în câteva zile se va deschide această unitate medicală suport, în cadrul campusului universității, și acolo va exista un număr important de locuri.

Rep.: În această perioadă, ajung și pacienți cu alte afecțiuni din sfera infecțioasă? La nivel național s-au înmulțit cazurile de rujeolă, a început sezonul căpușelor.

A.M.G.: Bolile infecțioase, altele decât COVID, se vor manifesta mai mult sau mai puțin după curba lor epidemică sezonieră. În Mureș există un plan bine conceput și asumat de cele două spitale, de direcționare a patologiei infecțioase non COVID spre alte secții decât Clinica de Boli Infecțioase. Foarte puțini medici și-au păstrat activitatea medicală sau măcar profilul lor ca specialitate dinaintea pandemiei. Așa că unele secții de Pediatrie și unele dintre cele cu profil de Medicină internă au preluat practic patologia Clinicii de Boli Infecțioase. Pe de altă parte, a fost un context pozitiv ca în aceste săptămâni să nu existe o evoluție epidemică evidentă a altor afecțiuni care comportă acest risc.

Rep.: Recent, secția Clinică Boli Infecțioase a beneficiat de asistenți virtuali. În ce măsură a ușurat activitatea personalului medical? Care este feedback-ul din partea pacienților?

A.M.G.: A fost a doua unitate medicală din țară care a beneficiat de dotarea cu aceste interfețe pacient- personal medical, sub forma unor asistenți virtuali. Avem, deocamdată, doar o experiență redusă, de câteva zile, în folosirea lor, dar feedback-ul este unul pozitiv pentru că ele facilitează obținerea unor informații de la pacienți ori de câte ori se dorește, de oricare dintre părți, pacienți sau cadru medical. Utilizarea lor este extrem de prietenoasă și foarte utilă, dacă ne gândim la izolarea pacientului în salon.

A ușurat activitatea personalului medical în sensul în care există pacienți care nu sunt neapărat critici sau cu forme severe, dar de la care avem în acest mod un feedback frecvent legat de percepția proprie asupra stării de sănătate. Se intră extrem de ușor în conexiune cu bolnavul, care este întrebat frecvent cum se simte, ce nevoi are etc. Nu mai este nevoie ca la intervale foarte scurte personalul medical să se reechipeze cu acest echipament foarte complex și să intre în salon. Calitatea actului medical rămâne una foarte bună pentru că ei (asistenții virtuali – n.r.) nu substituie interacțiunea directă cu bolnavii, ci o completează.

Rep.: Este o perioadă dificilă pentru întreaga populație, dar pentru personalul medical, mereu aflat în fața inamicului, cred că este mult mai greu. Cum rezistați, cum faceți față valului de pacienți, problemelor, stărilor de anxietate, panică, care cu siguranță apar? Au fost și cadre medicale infectate. Ce mesaj aveți pentru mureșeni?

A.M.G.: Mobilizarea personalului medical a existat din primul moment și a fost una firească în situația actuală. Sigur că au existat uneori temeri și ele sunt justificate. Există cadre medicale care s-au infectat la rândul lor, dar sistemul medical și-a respectat în majoritate misiunea de a îngriji pacienți chiar și în situații de risc. Cred că a fost un test trecut de către personalul medical cu profesionalism și umanism. Mesajul către mureșeni ar fi că există atât resurse cât și competența necesară în acest moment dificil și cel puțin până acum sistemul sanitar a făcut față acestei pandemii.

A consemnat Arina TOTH