Printre exponatele aflate la loc de cinste în cadrul Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin se numără și Carul cu zestrea miresei, parte componentă a expoziției „Firul Vieții”. Expoziția prezintă firul vieții, prin punctarea celor trei momente –nașterea, căsătoria și înmormântarea, aruncând o privire asupra sistemului de credințe, așteptări și angoase ale omului tradițional în fața unor momente liminale, de maximă importanță, interpuse în practici și obiceiuri.
Intrarea într-o nouă etapă a vieții
Printre obiceiurile care fac obiectul expoziție este și cel al nunții, amplu reliefat în cadrul expoziției găzduite de muzeul reghinean.
Nunta reprezenta unul dintre cele mai importante momente ceremoniale, al doilea prag important în viață, care, în credința populară, trebuia trecut de fiecare pentru a se integra așa cum se cuvenea în comunitate, se arată în prezentarea făcută de către Muzeul Etnografic „Anton Badea”.
Nunta era un prilej de bucurie pentru toată lumea, determinat nu doar de importanța și semnificația pe care o avea acest moment, ci și de cadrul general sărbătoresc. Prin momentele și secvențele desfășurate, nunta era un spectacol care reunea cântece, jocuri, credințe, practici magice – obiceiuri diferite de la o zonă la alta.Moment major al ciclului existențial, căsătoria marca intrarea într-o nouă etapă a vieții, dobândirea unui statut nou, împlinirea destinului. Preocupările pentru întemeierea unei familii se realizau cu mult înainte, șezătorile și horele din sat fiind prilejuri de manifestare a interesului pentru căsătorie.
Zestrea, tocmeala și carul miresei
Un moment important în ceremonialul nunții era oferirea zestrei miresei. Aceasta era stabilită înainte de nuntă, de către părinți, în cadrul unor ritualuri de anticipație, respectiv tocmeala.
Carul cu zestrea miresei era alcătuit din toate lucrurile pe care femeia le aducea de la casa părinților la casa mirilor. Acesta cuprindea lada de zestre cu costumele de sărbătoare ale fetei, țoluri, perne fețe de masă, ștergare alese, covoare, cojoace, pieptare etc – o parte din acestea făcute chiar de ea. Pe lângă aceste lucruri ea mai primea și animale sau pământ.
Carul cu zestrea miresei era plimbat în ziua nunții, pe ulițele satului pentru a fi admirat de toată lumea, fiind un indicator al bunăstării și averii. Totul era la vedere, de aceea era purtat de la casa fetei, la biserică, la locul nunții, care de regulă se desfășura la gospodăria băiatului.
Sursă: Muzeul Etnografic „Anton Badea”
