Home / Business / Avocatul Vasile Costea: „Dacă vrei să ții pasul cu vremurile, trebuie să ții cont de dezvoltarea economică”

Avocatul Vasile Costea: „Dacă vrei să ții pasul cu vremurile, trebuie să ții cont de dezvoltarea economică”

Distribuie

“Dezvoltarea unor ramuri noi de business impun un specific avocațial”, pledează avocatul târgumureșean Vasile Costea, subliniind că noile domenii economice – cum sunt IT-ul, cibernetica, robotica, medicina, inteligența artificială, ridică noi și complexe probleme juridice. O discuție interesantă despre o profesie care te consumă, te provoacă și în care nicio zi nu seamănă cu alta.

 

Care este menirea unui avocat, a unei case de avocatură și cât trebuie să ții steagul sus?

Oricât am vrea să ocolim răspunsul acesta, la un avocat ajungi atunci când ai probleme. E un domeniu la fel de complex ca oricare altul, în care trebuie să-ți deschidă cineva ochii și să nu faci greșeli. Sau cel puțin să le poți corecta. Adică de multe ori, de exemplu, într-un proces comercial, îți evaluezi șansele și, poate, cu un sfat bun eviți un proces de ani de zile cu costuri interminabile. La fel și într-un dosar penal în care deși lucrurile sunt destul de clare, dacă te sfătuiește cineva că poți să mergi pe anumite proceduri – cea de recunoaștere a vinovăției, cea cu privire la circumstanțele atenuante și altele, poți să obții niște beneficii juridice care pot schimba soarta persoanei în cauză. Și atunci toate aceste sfaturi nu ți le poate da decât un avocat care cunoaște foarte bine domeniul.

Acest lucru înseamnă confort pentru om, ghidare juridică, economie de costuri – chiar dacă pentru unii e surprinzător, pentru că spun că „nu mă duc la avocat ca să nu cheltui”. Dimpotrivă, sunt ferm convins că în majoritatea cazurilor cheltui mai mult dacă nu mergi la avocat sau la cineva care să te sfătuiască în mod corect.

Eu cred că în momentul de față avocatura e o profesie de liant între toate domeniile care există. Toate, spun eu, interacționează cu lumea avocaturii. Aș spune că e o profesie de necesitate și de elită sau, cel puțin, ar trebui săfie privită ca o profesie de elită.

Legat de ceea ce ați întrebat – să ții stindardul sus, aș spune că tendința oricărui avocat este să facă lucrurile cât mai bine. Ca să faci performanță, să ai rezultate, ca să poți să mulțumești, înseamnă să te specializezi. Un avocat nu poate să acopere toate domeniile. Trebuie să te specializezi foarte bine pe o nișă, vorbim de ani în care să ai cazuistică, să știi cum să abordezi problema respectivă. Pentru domeniile în care nu te specializezi trebuie să formezi o echipă de avocați cu care să interacționezi continuu.

 

Vorbind de echipă, spuneți-ne cine face parte din echipa dvs.?

În momentul de față, forma pe care am adoptat-o în avocatură este cea de cabinet individual cu colaboratori, specializați pe domenii și aplicând toate regulile unei case de avocatură.

În echipa cu care lucrez în prezent, personalul administrativ este extrem de important: un director administrativ și o secretară.

Eu sunt specializat preponderent pe cauze penale –cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu, iar alături de mine, sunt alți trei avocați. Unul specializat de asemenea pe cauze penale, dar și comerciale – Miron Sojka Timea; soțul ei, Raul Miron, e tot aici, dar este și cadru universitar, are doctorat în arbitraj internațional și este specializat preponderent pe cauze fiscale. Cristina Muntean, o altă colegă, e specializată pe cauze de contencios administrativ, contravențional, dreptul muncii, dreptul concurenței. În general, la ora actuală acoperim în echipă tot ceea ce înseamnă lumea de business. Am reușit să ne specializăm astfel încât să cuprindem toate problematicile unui om de afaceri, fie că sunt de natură administrativă, fiscală, comercială sau chiar penală.

 

Avocatul, necesar în orice afacere

 

De la ce nivel al unei afaceri ați sfătui dvs. o companie să lucreze cu o casă de avocatură?

De când începi un business, dacă vrei să faci niște pași corecți, obligatoriu trebuie să ai două componente bine puse la punct: una e partea de contabilitate și a doua e partea juridică. Orice firmă ar trebui să aibă o colaborare cu un avocat.

Permiteți-mi să dau un exemplu: te ocupi de imobiliare și vrei să construiești un cartier. Câte necunoscute nu sunt în ceea ce înseamnă construcția unui bloc? Ce clauze trebuie să cuprindă fiecare contract? Câte necunoscute sunt raportat la termenele de predare către beneficiari, dar și pentru cei cu care lucrezi. Să nu mai vorbim de impactul fiscal: unele au un regim de TVA într-un anumit fel, altele – nu. O parte din ele trebuie să le iei cu credite din bancă, o parte – nu. Toate acestea nu ai cum să le gestionezi fără partea juridică.

Și mai este un aspect, și anume depinde unde vrei să ajungi. Dacă vrei să ai o mică afacere și să apelezi la un avocat doar atunci când ai probleme, poți s-o faci. Dacă vrei să ai o firmă mare, cel puțin în Europa nu există o firmă fără o colaborare cu un avocat. De ce un avocat? Pentru că multitudinea problemelor impune o persoană specializată, într-un domeniu complex, instituții și legislație stufoasă și interpretări delicate.

Trebuie adăugat că avocatul mai are un mare rol, care e fundamental – confidențialitatea. Chiar dacă angajezi sau nu un client, informația trebuie să rămână în cabinet. Iar dacă e încheiat un contract, în primul rând e infracțiune dacă divulgi orice informație, iar în al doilea rând ești legat de încredere, de confidențialitatea informației.

 

Cum au evoluat și cum vor evolua lucrurile în avocatură în domeniul afacerilor dacă ne gândim la tehnologie, digitalizare?

Surprinzător, cheia dezvoltării avocaturii constă în progresul economic al unui oraș. De aici plecăm.

Tradițional, există câteva ramuri care vor exista întotdeauna deoarece tot timpul vor fi divorțuri, tot timpul vor fi partaje, tot timpul vor fi firme care vor avea datorii, insolvențe, oameni care calcă strâmb și vor ajunge la dreptul penal. Aceste genuri de probleme au existat tot timpul – și când se scria la mașina de scris, și când au apărut calculatoarele etc.

Dacă vrei să ții pasul cu vremurile, trebuie să ții cont de dezvoltarea economică. Dezvoltarea unor ramuri noi de business impun un specific avocațial de business. Informatica, cibernetica, robotica, medicina, inteligența artificială, toate lucrurile acestea vor aduce cu ele și probleme juridice noi, complexe. Altfel va arăta vânzarea unui produs informatic către altcineva, un contract cu niște termeni pe care nici nu ți-i poți închipui. Dacă cumperi o casă, spui viciile ascunse – că are o țeavă defectă, că are igrasie, că e în conflict cu vecinul și ți-a zis că are relații foarte bune etc. Dar când vinzi un soft, ce fel de contract trebuie să faci pentru vânzarea acelui produs? Asta înseamnă dezvoltarea unor noi termeni, unor noi condiții, unor terminologii noi. Mă rog, răspunderea e cam aceeași, pentru că e vorba de un vânzător și un cumpărător, dar modul în care trebuie redactat e complex.

 

Relația între avocat și un om de afaceri e oarecum bidirecțională. Dar cum se construiește?

E ca în dragoste. În avocatură nu-ți impune nimeni nimic. Dacă omul are o problemă, vine. Dacă simte că modul în care îi transmiți mesajul e unul corect, că are încredere în tine, că poți să-i oferi o rezolvare a acelei probleme, rămâne. Rămâne, dorește contract. Dacă acceptă condițiile tale, nu mai ai ce să-i reproșezi, trebuie să-ți faci munca ta. E adevărat, nici clientul nu trebuie să creadă că avocatul este o slugă a clientului. Avocatului îi plătești timpul: timpul că se ocupă de tine și timpul pe care ți-l alocă pentru a-ți rezolva problema respectivă. În partea de business, lucrurile sunt mai simple decât în penal. În comercial, de cele mai multe ori dictează modul în care au fost întocmite documentele care derivă dintr-o relație de afacere. Ca sfat pentru a întocmi documente bune, valabile, e nevoie să ai oameni buni care să știe să le redacteze și să le completeze corespunzător. Astfel vei fi ferit de surprize juridice. În comercial e vorba preponderent de bani. Spre deosebire de dreptul afacerilor, dreptul penal e despre oameni, despre destine, despre ani.

Cu instituțiile e mai complicat, în contenciosul administrativ. E un continuu război. Fiecare din aceste instituții te vânează cum îți faci treaba: vorbim de Mediu, de Finanțe, de primării, de tot ce înseamnă autorități. Și acolo se lasă cu amenzi contravenționale, cu confiscări, în imobiliare – cu demolări. E un război de putere – pentru că acestea îți aplică amenzi și tu trebuie să te lupți în maniera în care să demontezi ceea ce au scris. Nu e o relație de înțelegere, ci una de autoritate.

 

Cum vă diferențiați în peisajul avocaturii mureșene și naționale și ce servicii le oferiți companiilor?

Am format împreună o echipă de avocați de care sunt extrem de mândru, care la ora actuală sunt specializați pe anumite domenii. Dacă ajunge o problemă la mine, pot s-o lucrez împreună cu un om cu o anumită specializare: contencios, fiscal, Registrul Comerțului, penal etc. Pe de altă parte, niciodată n-am considerat că trebuie să fiu în concurență cu cineva. Până la urmă, pe piața avocaturii, dacă îți faci profesia cu dăruire, cu respect, astfel că orice om care pleacă de la tine să rămână un client mulțumit, sunt ferm convins că va povesti experiența altcuiva. Ani de zile trebuie să construiești, e ca o picătură chinezească. Asta e cel mai greu – să rămâi constant și să te regenerezi continuu. Sunt cele două calități majore pentru un avocat. Nu că azi am chef, iar mâine nu am chef de lucru.

 

Ce înseamnă regenerare?

Întotdeauna ai zile bune și mai puțin bune sau soluții bune și mai puțin bune, care nu țin neapărat de tine, ci de sistemul în sine. Regenerare înseamnă ca în ziua următoare să lași în urmă, să te reconstruiești și să mergi mai departe, să gândești constructiv. Asta e cel mai greu lucru pe care poți să-l faci, să poți să închizi problema pe care o ai în tine în ziua respectivă și s-o continui în ziua următoare. Dacă azi ești obosit, mâine ai altă cauză și trebuie să fii la fel de fresh.

Și eșecul, și bucuria fac parte din stările pe care ți le dă această profesie. Eșecul – să nu renunți, iar bucuria e trecătoare. Ca avocat, te hrănești din soluții pozitive și îți dau puterea să mergi mai departe. Fiecare caz e diferit așa cum fiecare om e diferit. Dacă ar spune cineva că infracțiunile de conducere cu alcool toate sunt la fel, nu e adevărat. Împrejurările, urmările, consecințele asupra fiecărui om implicat sunt total diferite. Fiecare problemă a unui om este drama lui, care lui i se pare cea mai importantă și tu trebuie să i-o rezolvi cât poți de bine. Și vrând-nevrând,  te încarci cu problemele acelui om, bune sau rele, dar în același timp trebuie să le gestionezi și să te duci mai departe, indiferent că e bucurie sau tristețe.

 

Să nu schimbi regulile în timpul jocului

 

Ce ar putea să învețe tinerii avocați de la dvs.? Ce înseamnă să fii un avocat de succes? Ce înseamnă să fii în elita de business a avocaților?

Este o vorbă care mi-a plăcut foarte mult: Când ajungi să bei șampanie, să nu uiți cu cine ai băut apă. Să nu uiți de unde ai plecat. Trebuie să-ți creezi niște rădăcini, ca în orice profesie. Trebuie să ai respect pentru fiecare client care ți-a trecut pragul și să ai rezultate.

Dar ceea ce ar trebui să învețe cei tineri, e în primul rând să aibă măsură. Niciodată extremele nu sunt bune. Trebuie să ai un echilibru în orice faci, un dram de omenie raportat la cei care vin la tine. Dacă nu ai puterea să treci și peste eșecuri, mai bine nu veni în profesia asta, pentru că te va măcina prea tare; respectiv să îți dezvolți calitățile de regenerare și continuitate.

Să știi că în profesia de avocat nu te îmbogățești peste noapte, nici nu obții faimă peste noapte, ci e o carieră pe care o construiești treptat: în fiecare zi pui câte o cărămidă. E o muncă continuă cu seriozitate, cu rezultate și cu un respect pe care trebuie să-l ai pentru cei cu care interacționezi – e valabil și pentru instanțe. Tu lucrezi cu un sistem juridic. Rolul mare al avocatului este să aducă în fața judecătorului (procurorului în faza de urmărire penală, dacă e vorba de un dosar penal) toate probele care sunt în favoarea ta, să încerce să convingă și să se facă ascultat și în final să ți se dea dreptate dacă o ai.

Ar mai fi ceva: dacă e un caz care te depășește juridic, să nu îl accepți.

Și, în final, ce te-ai înțeles cu un client, să menții până la capăt, să nu modifici pe parcurs, adică să nu schimbi regulile jocului în timpul jocului – e iarăși un aspect care ține și de moralitate, și de principiile profesiei.

 

Care e relația între pădurea europeană și americană, pădurea românească și tânăra pădure din Transilvania, care e relația casei de avocatură Costea cu casele de avocatură multinaționale care există în România și casele de avocatură naționale?

Profesional, nu trebuie să există nicio relație, nu-ți impune nimeni nimic. Dar în schimb, ca în orice profesie, se leagă relații de prietenie și de colaborare. Adică eu pot să fiu prieten cu un avocat din București, să aibă încredere în mine și să colaborăm. Tot timpul vor exista astfel de relații.

Acum nu există case de avocatură mari din București cu filiale sau sucursale aici. Dar dacă ei angajează o cauză pe Mureș, pot să vină ei să pledeze aici sau poate să fie o colaborare cu un cabinet de aici din oraș.

Legea avocaturii spune că pot să fie și avocați care să pledeze în anumite țări, dar cu anumite condiții pe care le agreează țările respective. În concret, de exemplu, în anumite instituții europene poți să te duci ca avocat din România, dar să pledezi în țara respectivă, dacă nu ai niște atestate profesionale, nu poți. Sistemele de drept din fiecare țară în parte sunt foarte diferite și greu de însușit de un avocat format în alt stat. Spre deosebire de medici, care pot să se plieze pe orice sistem medical din lume, în avocatură – nu.

 

Până la urmă, noi importăm tot dreptul european, n-ar trebui să-l aplicăm unitar în toate țările europene?

Dreptul european se transpune în legislația națională prin directive, dar nu se transpune și avocatul.

 

Care a fost cel mai iscusit, valoros competitor al dvs., avocat, într-un proces din Transilvania?

Au fost multe procese de anvergură în care am participat și am avut ocazia să lucrez cu unii dintre cei mai buni avocați din țară. Însă mie îmi place cel mai mult să mă lupt nu cu un avocat, ci cu statul. În penal tot timpul e Parchetul. Acolo te lupți cu statul, cu procurorul, ca reprezentant al Ministerului Public.

 

Ați luat dosare strict pe intuiție?

Da. Sunt dosare pe care poți să le angajezi din prima, în urma unei discuții pe care o ai, pentru că tu urmărești niște elemente, pe care dacă clientul ți le furnizează, îți construiești puzzle-ul.

 

Care sunt preocupările profesiei pentru a oferi ceva înapoi societății – fie că vorbim de domeniul responsabilității sociale sau de alte domenii?

E clar că domeniul acesta e unul de uzură. Nu ajungi în el dacă nu dai și înapoi cumva: familiei, oamenilor din jurul tău care te sprijină, oamenilor care au încredere în tine, mă refer la clienți. E o chestie exponențială: dai-primești. Dar cu toată chestia aceasta, mai este partea profesională. Ca persoană, e atâta acumulare de energie, încât trebuie să-ți găsești echilibrul făcând și altceva. Adică eu, cel puțin, încerc mici proiecte prin care pot să împărtășesc din experiență. Pe lângă faptul că am făcut două facultăți, master, o perioadă de timp am predat la facultate ca să împărtășesc ceva cu studenții, după aceea am trecut din magistrat procuror în avocatură. Aici, ai în jurul tău tot felul de oameni pe care poți să-i ajuți: de exemplu cauze pe care le poți rezolva pro-bono. Poți să contribui și caritabil: am în echipă colegi care merg săptămânal la case de copii, stau cu ei. Personal mai am un proiect prin care mi-am propus să ridic zona unde m-am născut, să reclădesc imaginea zonei, să reconstruiesc o biserică; mi-am făcut o plantație de vie, îmi plac antichitățile. Sunt mici proiecte pe care de-a lungul vieții poți să le pui în practică, în același timp ajutând oameni.

de Ligia VORO, Aurelian GRAMA & Ion SURDU

 

 

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

VIDEO: Primar mureșean, partidă de amor în aer liber cu o colegă, în timpul programului

Distribuie Primarul comunei mureșene Miheșu de Câmpie, Emil Casoni, a fost surprins de un grup …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.