FOTO: Sărbătoarea Sânzienelor la Reghin

Cu prilejul sărbătorii de Sânziene, Muzeul Etnografic ”Anton Badea” din Reghin și-a deschis larg porțile vizitatorilor, prilej pentru aceștia de a explora căsuțele țărănești și a afla noi și inedite informații despre Sânziene.

„În data de 24 iunie sărbătorim Sânzienele, zi care în calendarul ortodox coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare are loc undeva la mijlocul verii și care se suprapune cu finalizarea recoltei și pregătirea pentru recoltat. Este o sărbătoare foarte veche care are rădăcini într-un cult închinat zeității solare. Odată cu apariția agriculturii această sărbătoare a căpătat valențe agrare. Ea își are dădăcinile în vremurile în care oamenii credeau în mituri, când exista credința că plantele și semănăturile au suflet. Noi, Muzeul Etnografic „Anton Badea”, în fiecare an marcăm această zi, triplu motiv de sărbătoare, Sânzienele, Ziua Universală a Iei, precum și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Date fiind condițiile din acest an gegate de pandemiei, ne-am gândit la un program în care să avem activitățiu ceva mai restrânse. Am împletit cununițe, vizitatorii au putut vizita casele tradiționale din muzeu. Ia a fost obligatorie pentru vizitatori, aspect care a dat savoare acestei zile de sărbătoare”, a precizat Roxana Man, directoarea Muzeului Etnografic ”Anton Badea” din Reghin.

Obiceiul coronițelor

Cei care au trecut pragul muzeului au avut parte de o lecție despre Sânziene, predată de cei care le-au trăit din plin, printre care și Emilia Sorlea, meșter popular de pe Valea Pietrișului, comuna Deda.„La familia la care am ajuns în momentul în care m-am măritat, era acolo o bunică, femeie în vârstă care ne învăța pe noi cei mai tineri toate obiceiurile. Ne spunea faptul că în ajunul de Sânziene, trebuie să facem coronițe care apoi să le aruncăm pe casă. Dacă pică coronița de pe casă, să știți că persoana respectivă moare, ne spunea bunica. A mai picat câte o coroniță, dar nu a murit nimeni, în contextul în care trebuia să arunci pe casă coronița cu numele fiecăruia din familie. Tot bunica spunea să punem coronițele la grajd, la grădinuță, tocmai pentru a proteja aceste locuri, să nu vină furtuna, grindina sau oricare alt pericol, coronița având astfel un rol de protecție pentru gospodăria omului. Apoi, fetele care erau tinere duceau coronițe și la biserică în ziua de Sânziene, iar când se întorceau de la biserică își puneau câte o dorință, să vină drăguțul, să vină pețitorii. Coronițele erau aruncate pe apă, astfel ca pețitorii să fie cât mai mulți. Când eram eu copilă nu prea știam eu despre acest obicei, ulterior am mai învățat câte ceva de la bunica. De atunci, în fiecare an în ajunul de Sânziene făceam coronițe, le aruncam pe case și în locurile din gospodărie”, a precizat Emilia Sorlea.

Cei tineri au putut desluși de la tanti Emilia modul cum se face o coroniță de Sânziene.

„Foarte bine ar fi să se păstreze aceste obiceiuri, tradițiile să fie duse mai departe și de către cei mai tineri , în ideea ca aceste valori să nu fie uitate. Dacă ele se pierd, se uită de portul popular și atunci nu știu ce se va alege de toate acestea. Atunci nu mai suntem români adevărați. Cei care simt românește, românii adevărați sunt cei care păstrează tradiția , de aceea ar fi foarte bine ca oamenii să le păstreze , să învețe și tinerii despre ele, cum se fac, cum, era rânduiala pe vremuri , să țină minte aceste lucruri”, a precizat rapsodul de pe Valea Pietrișuluiu.

Dragoste pentru portul popular

Sărbătoarea de Sânziene coincide și cu Ziua Mondială a Iei, prilej pentru Emilia Sorlea să îmbrace cu mândrie portul popular.„Cămașa pe care o port aici la muzeu este făcută de către mine. Am țesut-o în război, de pe o cămașă de la mama soacră cu o vechime de peste 80 de ani. A fost cămașa de mireasă a ei. Am găsit o mânecă ruptă și atunci ce miam zis: după cum e cusută, pot și eu să fac, și așa am reușit să fac cămașa întreagă. Apoi am făcut alte cămăși, lucrez și în prezent, chiar dacă lumea mai spune că astfel de lucruri nu vor mai interesa pe nimeni. Nu țin cont de părerea lor, cât timp voi trăi tot voi lucra la ele. Merg la biserică îmbrăcată frumos, chiar dacă lumea să uită la mine ca după lună, tot nu mă deranjează. Eu îmi păstrez portul și tradiția în continuare. Nu știu dacă tinerii de azi vor mai avea aplecare asupra acestor lucruri. E treaba lor ce fac, dar din punctul meu de vedere ar fi foarte bine să prindă drag de aceste lucruri, să le păstreze, să nu le arunce. Va veni vremea când vor vrea să învețe și nu vor mai avea de la cine. Generația noastră care mai știm câte ceva, azi mâine se duce, iar ei dacă nu s-au interesat cum se lucră, nu știu ce se va alege de toate aceste tradiții. E foarte bine că cei de la muzeu mai fac astfel de evenimente care pun în valoare aceste obiceiuri, să le arate celor tineri cum a fost pe vremuri. E bine să-i învețe despre toate tradițiile, cum se face pita în cuptor, cum se țese la război, lucruri care ar fi foarte bine să le cunoască”, a spus Emilia Sorlea.

Expoziție de pictură

Sărbătoarea de la muzeu a cuprins și o expoziție de picturi, lucrările expuse având ca tematică Sânzienele.„Aceste lucrări au făcut obiectul unui proiect îm cursul anilor trecuți intitulat ”Tradiții pe pânză” în urma căruia muzeul s-a îmbogățit cu 17 tablouri. Noi în fiecare an de Sânziene le promovăm, sunt prezentate publicului, lucrări de care suntem extrem de mândri”, a precizat Roxana Man.