Home / Social / Secretele pescuitului tradițional, la Muzeul Etnografic „Anton Badea”

Secretele pescuitului tradițional, la Muzeul Etnografic „Anton Badea”

Muzeul Etnografic ”Anton Badea” din Reghin continuă prezentarea ocupațiile arhaice din zona Reghinului. Publicul are parte, grație muncii înaintașilor muzeului a căror muncă a fost dedicată scoaterii la lumină a principalelelor modalități de obținere a hranei și asigurare a existenței, de adevărate lecții de istorie a ocupațiilor străvechi. În societatea tradițională, ele au reprezentat îndeletniciri secundare, alături de ocupațiile principale, agricultura și creșterea animalelor, după cum afirmă reprezentanții Muzeului Etnografuc „Anton Badea” din Reghin. Printre aceste îndeletniciri ale țăranului român este și cea a pescuitutui. „Pescuitul tradiţional s-a practicat, inițial cu mâna, apoi cu ostia, uneltele și metodele de pescuit din această zonă fiind impuse de anotimp, de adâncimea și debitul apelor. Uneltele folosite s-au diversificat treptat: vârșa, coșul, leasa – realizate din nuiele și sacul, mreaja, prostovolul – din plase textile. Principala sursă de pește în zonă a reprezentat-o apa Mureșului, cu afluenții – Toplița, Călimani, Ilva Mare, Sălard, Iod, Bistrița, Gurghiu, precum și lacurile din câmpie – Fărăgău, Zau de Câmpie, Cătina. Leasa era folosită pe pâraiele de munte de pe Valea Gurghiului, fiind confecționată din nuiele de răchită. Se așează pe o bâtă suspendată la capete pe două pietroaie, pentru a se putea îndoi la mijloc. Partea lată se fixează la fundul apei, iar de la maluri până la unealtă se face o îngrăditură din pietroaie, apoi din susul apei se aruncă pietre, iar peștii speriați fug în leasă, unde rămân prinși. Sacul cu „rudă” (prăjină) scurtă este o plasă confecționată din ață de in sau de cânepă, prinsă pe un semicerc de alun și legată de o prăjină bifurcată, lungă de circa 2,5 metri. Pescuitul cu sacul cu „rudă” (prăjină) se practica de primăvara până toamna pe apa Mureșului. Sacul cu „rudă” scurtă este o plasă confecționată din ață de in sau de cânepă, prinsă pe un semicerc de alun și legată de o prăjină bifurcată, lungă de circa 2,5 metri. Sacul cu „rudă” lungă are prăjina de circa 5 metri, iar partea bifurcată a acesteia se leagă direct pe cercul de alun, ceea ce ușurează mânuirea uneltei. Se folosește la pescuitul de pe mal, când apa Mureșului este tulbure și mare. În apele mai mari, pescarii se foloseau de „catalige”, care le permiteau să se deplaseze cu ușurință în albia râului. Pescuitul cu „crâsnicul” se făcea în apă până la genunchi, ziua, când apa e tulbure, iar când e limpede, seara. Crâsnicul este format dintr-o plasă dreptunghiulară, lungă de 1,40 metri, lată de 0,60 metri, legată de la cele patru colțuri la capetele celor două arcuri din lemn. Pescuitul s-a practicat, cu precădere, vara, primăvara și toamna, în afara sezonului rece, iarna fiind îngreunat de necesitatea spargerii gheții”, se arată în prezentarea făcută de Muzeul Etnografic „Anton Badea”.

Foto: Anton Badea (Pescuitul cu leasa și sacul cu „rudă”, în localitățile Orșova, Idicel Sat și Filea, în anii 1963, 1968)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Vultur codalb salvat de un ONG mureșean

Un vultur codalb, pasăre pe cale de dispariţie aflată pe lista speciilor protejate în România, …