În România sau dincolo de graniţe? Tinerii ne răspund. Bianca Olar: ,,Haideți să fim uniți, să ne facem vocile auzite”

13 iulie 2020

Cotidianul Zi de Zi vă prezintă o serie de interviuri care prezintă percepţiile tinerilor mureşeni referitoare la viitorul lor, respectiv dacă aceştia doresc să rămână în ţară sau nu. Opiniile şi percepţiile tinerilor se pliază pe diferite subiecte referitoare atât asupra României, a cetăţenilor, cât şi asupra beneficiilor studiilor şi a viitorului acestora în ţară, dar şi dincolo de graniţele acesteia.
Bianca Olar este absolventă a Colegiului Național “Unirea” din Târgu Mureș, care s-a deschis în fața cotidianului Zi de Zi cu privire la viitorul său, al României, detaliindu-și, de asemenea, percepția asupra prezentului.

Reporter: Cum te-ai prezenta în câteva rânduri?
Bianca Olar: Numele meu este Bianca Olar, cu o mică aproximare de câteva zile, am frumoasa vârstă de 19 ani, sunt proaspăt absolventă a Colegiului Național „Unirea”, iar în speranța că toate lucrurile se vor așeza așa cum îmi doresc voi fi și o viitoare studentă la Facultatea de Litere.
Rep.: Care este planul tău de viitor? Te îndrepți dincolo de granițele României sau dorești sa rămăi în țară? De ce?
B.O.: Deși o bună bucată de vreme planul meu era să studiez în afara țării, în Olanda mai exact, am decis într-un final că este necesar să rămân înconjurată de granițele românești. Spun asta pentru că îmi dau seama, chiar și de la vârsta fragedă pe care o am, că această Românie pe care o numim „acasă” are nevoie de o schimbare radicală. Și atunci m-am întrebat: cine altcineva ar putea să facă asta, dacă nu noi, o generație plină de potențial, o generație liberă, care a răsărit din cenușă, a căror idei și opinii nu au fost constrânse niciodată? Nu putem face asta, însă, dacă alegem calea ușoară și fugim undeva departe unde știm că ne-ar fi nouă bine.

Rep.: Ce avantaje, dar și dezavantaje, consideri că îți oferă opțiunea aleasă de tine?
B.O.: Primul avantaj pe care mi l-ar oferi studiul în țară ar veni din partea profesorilor. Sunt niște oameni inteligenți, cu un bagaj extraordinar de cunoștințe, niște oameni care se dedică meseriei și o fac pe bani puțini. Alte beneficii ar fi un trai nu chiar atât de costisitor ca în străinătate, ar fi mai facil să urmăresc cursuri și să învăț în limba mea nativă și probabil că nu aș mai avea gândul că s-ar putea să nu mă integrez în societate. Cel mai mare dezavantaj ar fi că față de alte țări sistemul nostru de învățământ pune accentul pe teorie și de prea puține ori pe practică, lasându-te într-un final cu un bagaj de cunoștințe, dar fără niciun fel de experiență.
Rep.: Dacă ai avea puterea de a schimba maxim cinci lucruri referitoare la România, ce ai schimba și de ce?
B.O.: Fiind cel mai recent lucru cu care m-am confruntat, cred că aș începe cu o reformă totală în ceea ce privește programa școlară. În momentul de față, cel mai apreciat și bine notat elev nu este cel care își exprimă ideile și gândește în ansamblu, ci cel care are cea mai mare capacitate de memorare a unor lucruri de care probabil nu ne vom mai lovi niciodată. Apoi aș continua cu extirparea tuturor politicienilor fără studii superioare ori fără pic de experiență în domeniul de activitate. Aș acorda mult mai mult interes grămezilor de ruine care au rămas în amintirea unor locuri ce odată erau renumite pretutindeni. Avem o țară cum nu sunt multe, însă din dorința altora de a-și vedea buzunarele pline, România Pitoreasca nu mai reprezintă o prioritate.
Rep.: Ai speranță în ceea ce privește România?
B.O.: Da. Am mari speranțe în legătură cu viitorul României. Am constatat o schimbare în bine încă de la drama din Colectiv, când milioane de oameni au ieșit revoltați în stradă. Apoi au continuat cu mișcarea #rezist, urmată de #yeslavot, mobilizarea în rândul tinerilor la alegerile prezidențiale și în cele din urmă, căderea imperiului PSD-ist. Ne-am dat seama că tăcerea nu mai e o soluție și nu putem închide ochii de fiecare dată când ceva nu merge bine.
Rep.: Cum vezi România peste 20 de ani?
B.O.: Poate că 20 de ani sunt puțini pentru a vizualiza o Românie complet dezvoltată și departe de ceea ce este acum, însă sunt încrezătoare că odată cu trecerea timpului, urmele adânci lăsate de perioada comunistă vor dispărea și ele încetul cu încetul, ne vom lărgi orizonurile și vom urma exemplul țărilor vestice, vom fi în pas cu lumea și abia atunci putem spune cu adevărat ceea ce susținea domnul Iohannis în campania sa electorală: „România lucrului bine făcut”.
Rep.: Ce impresie îți lasă România în momentul de față?
B.O.: Nu pot să fiu ipocrită. Nu suntem cea mai subdezvoltată țară. Există multe alte locuri în care oamenii se gândesc dacă vor apuca ziua de mâine. Eu îmi iubesc țara. Da, cum am spus și înainte, nu este nici pe departe perfectă, multe lucruri nu merg așa cum ar trebui să meargă, dar avem potențial. În momentul de față, cred că România se află în prag de dezvoltare și cu puțină răbdare, va înflori într-un final, căci toată lumea asta așteaptă încă de prin `89.
Rep.: Ce consideri că găsești în străinătate, dar nu și în România?
B.O.: În primul rând, este vorba despre oportunități. Majoritatea universităților din străinătate colaborează cu diverse companii, astfel încât să le asigure absolvenților un start în carieră, exact în domeniul lor de activitate. Ei, bine, în România, odată ce ai terminat o facultate, ești pe cont propriu. Și atunci ești limitat la trei opțiuni: fie ai norocul să găsești un post liber, fie rămâi cu diploma de absolvire în mâna dreaptă și șomajul în mâna stângă, fie ocupi un post care nu necesită pregătire și studiu, doar ca să ai siguranța că vei putea trăi decent de pe o zi pe alta. Și este trist să vezi tineri cu câte două facultăți, cu mastere sau chiar doctorate, servind mâncare pe o terasă.
Rep.: Ce mesaj ai transmite tinerilor de vârsta ta cu interesul de a-i mobiliza înspre ‘schimbare’?
B.O.: Tudor Chirilă spunea într-unul din articolele sale: „Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi căutați-vă între voi. Vedeți care citiți aceleași lucruri și înhăitați-vă. Numai în haita de oameni deștepți o să reușiți”. Vorbesc la persoana întâi, la plural când mă îndemn și vă îndemn să punem cu toții mâna pe carte, să țintim cât mai sus, să nu ne mulțumim cu puțin niciodată, pentru că dacă nu noi, atunci cine? Dacă ne dorim ca ai noștri copii și copiii copiilor noștri să nu trăiască în incorectitudinea și superficialul în care noi am fost obișnuiți să trăim, haideți să fim uniți, să ne facem vocile auzite, în așa fel încât „schimbarea” aceasta ce stă pe buzele tuturor să fie inevitabilă.
Rep.: Dar adulților?
B.O.: Adulților aș vrea să le mulțumesc mai întâi pentru tot ceea ce au facut până acum și că au crescut o generație de tineri neînfricați. Apoi aș vrea să îi rog să rămână în continuare alături de noi; cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Să aibă aceeași răbdare și speranță, să se ghideze după propriile lor principii și valori morale, să nu pună cuvintele altora mai presus de cuvintele lor, pentru că în întregii ani ai existenței au reușit cu siguranță să își formeze o opinie proprie despre idealurile pentru care trebuie să lupte în continuare.
Rep.: Ce te motivează să rămăi în țară?
B.O.: Cred că am surprins destul de bine în răspunsurile anterioare motivul pentru care aș vrea să rămân în țară, dar ca să rezum în câteva cuvinte, consider că totul pornește din interior. Când vorbesc despre interior, mă refer atât la voința fiecărui individ pentru a face diferența, cât și la interiorul României, pentru că noi, poporul, suntem inima țării. Doar de aici putem începe orice.