Copiii dispăruți ai României. Instituții din țară furnizează „marfă„ pentru rețele de trafic de persoane!?

Directorul Fundației Freedom House România, Cristina Guseth,  și în același timp inițiatoarea platformei PressHub.ro – o rețea inovatoare și independentă de presă creată de Freedom House, în scopul facilitării liberei exprimări a ziariștilor din presa centrală și locală care aleg să se pună în serviciul public, promovând excelența în jurnalism – a postat ieri, pe pagina de socializare, informații privind existența unor DGASPC-uri din România care ar furniza “marfă” pentru reţelele de trafic de persoane, respectiv prostituţie şi/sau cerşetorie. Având în vedere posibila desfășurare a faptelor, de o deosebită gravitate, doamna Cristina Guseth a propus Camerei Deputaților constituirea unei Comisii de anchetă care să cerceteze toate aspectele legate de informațiile acumulate până în prezent. Comisia a fost aprobată și constituită în luna martie, anul curent.

Găsiți mai jos mențiunile făcute publice de doamna Guseth, ieri,  pe pagina personală de socializare:

„Comisia de anchetă pentru copiii dispăruți, pe care am propus-o Camerei Deputaților şi care a fost aprobată în martie, a început audierile de trei săptămâni. Ultima audiere a fost şocantă ca informații şi concluzii.

Astăzi, în afara audierilor, am avut o altă întâlnire cu un ONG care se ocupă de trafic de persoane. Informațiile au venit să confirme şi să adauge la ceea ce au spus în ultima audiere alte două ONG-uri care sunt implicate în combaterea acestui flagel.

Plecând de la informația primită la prima audiere din cadrul Comisiei – unde reprezentantul MAI a afirmat că 40 la sută dintre copiii dispăruți (plecare voluntară cu recidivă) provin din DGASPC – am mers pe firul informației.

La cea de-a treia audiere, ONG-urile invitate la audieri au relatat că există DGASPC-uri (ne-au fost nominalizate judeţele în cauză) care furnizează “marfă” pentru reţelele de trafic de persoane, respectiv prostituţie şi/sau cerşetorie. Reţelele sunt aproape imposibil de destructurat, fiind o încrengătură între “instanţe, poliţie, politicieni”, conform afirmațiilor de la audieri. Ne-au fost prezentate cazuri concrete, unde dosarele sunt fie dosite, fie clasate pe motiv că minora a consimțit sexul.

România figurează în multe rapoarte internaționale ca țară-sursă în Europa pentru trafic de persoane. A fost și o instituție arătată cu degetul (mă abțin încă să o nominalizez până va fi și aceasta audiată), rolul ei fiind să promoveze o strategie şi să acţioneze în sensul combaterii traficului de persoane. Din ceea ce s-a afirmat în audieri și în discuțiile purtate cu reprezentanți ai societății civile care acţionează pentru combaterea traficului, instituția respectivă stopează demersurile acoperind “peştii mari de ape tulburi” (am citat din audieri).

Acum câteva zile, a fost făcut public un raport al UK pe acest subiect. România figurează acolo cu o reţea de trafic care operează pe teritoriul UK. Cooperarea cu instituţiile din România pare a fi inexistentă sau total ineficientă și formală.

Nu ştiu care va fi finalul acestor audieri, dar e imposibil să mă fac că nu aud ceea ce se spune şi că nu văd documentele. Cred că subiectul ar trebui inclus, de urgenţă, între priorități, pe agenda instituțiilor statului.”