FOTO: Paradis floral păstorit de familia László Levente

21 iulie 2020

Pe strada Petru Maior la numărul 28 din localitatea Gurghiu găsiți un adevărat paradis al florilor. Vinovatul acestui loc plin de culoare este László Levente, cel care alături de soția Edith și de cei trei copii, Katinka, Gyopár și Zsombor, duc mai departe frumoasa poveste a florăritului familie începută cu multe decenii în urmă.

„Pasiunea pentru flori este moștenită din familie. Ea are o tradiție de 80-90 de ani, nu doar la nivelul Văii Gurghiului ci în întreg județul Mureș. Părinții mei au învățat această meserie, au studiat grădinăritul, au lucrat în acest domeniu, dar ce e mai important, au pus foarte multă pasiune în tot ce au făcut. În ce mă privește, am moștenit această pasiune pentru flori ceva mai târziu. În adolescență, faptul că trebuia să mă ocup de flori era puțin obositor pentru mine, eu având atunci alte preocupări. Tata mă chema să-mi arate câte ceva, să învăț să fac un butaș, dar toate astea erau pentru mine ceva obositor. Abia mai târziu, după ce tatăl meu a murit, mi-am dat seama de cât de importante erau acele rugăminți alte tatălui meu, dorința lui de a mă face să deprind și eu această dragoste pentru flori. Din păcate tatăl meu, László Tibor, nu a mai apucat democrația, a murit în 1989. A făcut parte din cei lipsiți de noroc ai perioadei regimului comunist, familia suferind grele loviituri de-alungul timpului, ba naționalizări, ba colectivizări. Din păcate nu și-a putut vedea visul împlinit, să poată spune că a meritat munca de o viață, să se declare împlinit față de ea”, a povestit László Levente.

Pasiunea părinților, dusă mai departe

După decesul tatălui, Levi a preluat dragostea pentru flori, pasiunea care avea să devină un mod de viață, după cum îi place grădinarului din Gurghiu să spună.

„În prima fază după revoluție, deși am crescut ca și fiu de grădinar, m-am lovit de o realitate destul de cruntă. Cu toate acestea, am dus mai departe această pasiune a părinților. Încet, încet mi-am dat seama de adevărata frumusețe a grădinăritului. Sincer să fiu, fără aceste bucurii nu cred că aș fi continuat, dacă mă axam doar pe aspectul financiar cred că de mult aș fi renunțat”, a afirmat Levi.

În prezent, grădina păstorită de László Levente însumează undeva la 100 de specii de plante, fiecare cu reprezentanți, cu subspecii, un adevărat paradis al culorilor.

”Există vreuna mai specială?”, l-am întrebat curios pe Levi.

„Absolut fiecare floare este specială în felul ei, datorită culorii, pentru felul ei unic, pentru ușurința sau greutatea în ce privește creșterea ei. Toate sunt speciale, n-aș putea să spun că una îmi mi-e mai dragă decât cealaltă. Nu aș vrea să spun că una din ele este preferata mea. Cu toate acestea, sunt foarte multe flori care mi-au adus foarte multe satisfacții vizuale. De exemplu lantanele, avem diferite variante, curgătoare, pitice, cu talie mare care sunt multicolore și care aduc acel colorit de care avem nevoie, în special primăvara-vara, până toamna târziu”, a spus László Levente.

Prezența zilnică a florilor în preajma familiei László este una pe cât de frumoasă, pe atât de plină de responsabilități.

„Cei care se ocupă cu agricultura, cu zootehnia, toți ar putea spune același lucru, este o muncă deosebită care necesită timp. Aici nu vorbim de zile libere, de sâmbătă și duminică, nu există zile de sărbătoare libere, tot timpul ai de lucru cu aceste flori. Desigur, important este să-ți formezi un program, să resopecți anumite reguli și tradiții. Aceste flori sunt precum niște copii mici care au o particularitate aparte, nu pot să plângă dacă au nevoie de ceva. Mereu trebuie să le asiguri tot ce au nevoie, apă, căldură, lumină. Nu ascund faptul că este o ocupație costisitoare carte de multe ori atinge limita de anormalitate. Ajungem să ne întrebăm dacă merită să plătim zeci de milioane de lei în fiecare lună. Aici mă refer la lemne, gaz, curent, toate acestea reprezintă costuri care nu sunt deloc puține, care de multe ori lezează normalitatea economică. Noi începem undeva din toamnă cu flori pentru sărbătoarea de 8 Martie, flori care le știm cu toții și pe care cu plăcere le dăruim mamelor, soțiilor și ființelor dragi. Apoi, în luna decembrie începem cultura florilor pentru sezonul de primăvară-vară al anului următor, vorbesc aici de plante de borduri, plante la ghiveci, plante pentru balcoane, pentru terase, cu tot felul de varietăți, mușcate, petunii, curgătoare, pitice”, a declarat Levi.

Vâzând atâtea flori, nu m-am putut abține și l-am întrebat pe Levi: „Există vreo specie care să-i lipsească dintre atâtea flori?”

„Oriunde plecăm, în țară, în străinătate, nu există excursii sau drum cu vreun interes comercial de unde să nu ne întoarcem cu flori noi. Chiar dacă e o simplă buruiană pe marginea drumului, în Grecia, Germania sau în cine știe ce altă țară. Chiar și în cazul în care găsim o floare foarte scumpă, încercăm să o aducem, să ne îmbogățim zestrea speciilor care le avem. Nu putem să spunem faptul că nu am vrea să avem și alte flori, toate la rândul lor sunt frumoase și orice este nou este primit cu mare drag. Este adevărat că și neadaptarea multor specii la climatul nostru ne aduce și multe insatisfacții profesionale. Te chinui cu ele un an, doi, trei, și descoperi într-un final că de fapt acea specie nu rezistă climatului existent la noi”, a punctat László Levente.