Judecător Adriana Stoicescu: „Desculță și flămândă, omenirea aleargă ca năuca spre un viitor doar de ea imaginat”

Reflecția îi aparține președintelui Tribunalului Timiș, judecătorul Adriana Stoicescu. Textul integral este preluat de pe pagina de socializare a apărătorului legii. Fără să lansăm considerații personale, credem că merită ca aprecierile președintelui Tribunalului Timiș în ceea ce privește direcția spre care se îndreaptă omenirea la ora actuală să fie cunoscute și filtrate, prin prisma propriei gândiri:

„Desculță și flămândă, omenirea aleargă ca năuca spre un viitor doar de ea imaginat. Pe o planetă înecată de gunoaie, omul caută printre resturi propriul rost.

L-a pierdut încă de la Creație, căci de atunci a pornit o luptă inegală cu Dumnezeu. De mii de ani Îl neagă cu obstinație, sperând să obțină ceea ce îi promite întunericul. Hiper, mega, supertehnologizat, omul modern a adus lupta la un nivel de neimaginat altădată.

El nu Îl mai neagă pe Dumnezeu. Vrea să Îi fie stăpân. Vrea să Îi dispună cam ce ar trebui să facă, să spună și să ofere omului. Și ar trebui să înceapă El cu viața veșnică aici, pe pământ.

Căci frica de moarte este motorul tuturor acțiunilor, esența tuturor dorințelor. O moleculă a fost suficientă pentru a opri planeta. Ne-am speriat de propria micime și am devenit conștienți de propria noastră fragilitate. Și ne-am gândit să încercăm o alta cale, sperând că așa vom fenta soarta noastră de muritori.

Ipocriți și infatuați, ne-am prefăcut că ne dorim unii altora binele. Am cântat prin balcoane și am dus mâncare bătrânilor singuri. Ne-am iubit virtual toți dușmanii și am crezut, preț de o clipă, că mai avem o șansă la normalitate. Am eșuat lamentabil. Am redevenit noi… meschini, răi, egoiști.

Dumnezeu știa că ne vom întoarce aici dar, în colțul Lui de Univers, unde noi L-am exilat, în imensa noastră pseudo-înțelepciune, a sperat că omul, suprema Creație, va înțelege și va învăța ceva din jocul vieții și al morții.

Omul modern, însă, nu a înțeles nimic. Va continua în ritmul lui. Va supertehnologiza viața pentru a se asigura că moartea îl ocolește. Va alerga la capătul lumii pentru a-L duce și lăsa pe Dumnezeu acolo, cât mai departe. Și la fiecare moleculă ucigașă omul nostru va deveni, preț de o secundă, cam ce ar trebui sa fie. Un om bun.

Totuși, vom pieri. Dumnezeu va lua grămada de fire și circuite în care ne vom transforma la un moment dat și o va preface iar în lut. Apoi va modela din nou un om.

Va face asta iar și iar, până la sfârșitul veacurilor, sperând, în imensa lui răbdare și bunătate, că vom înțelege, la un moment dat, că nu putem exista fără iubirea Lui.”

de Adriana Stoicescu, judecător, președintele Tribunalului Timiș