INTERVIU ”Magna Cum Laude”. Hamida Al Hussein, încrezătoare în modernizarea sistemului medical

Cotidianul Zi de Zi vă propune o serie de prezentare a șefilor de promoție din cadrul unor instituții de învățământ superior din județul Mureș, promoția 2020. În vârstă de 23 de ani, Hamida Al Hussein este șefa de promoție a specializării Medicină Generală, limba română, din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ,,George Emil Palade” din Târgu Mureș, iar în interviul următor ne povestește despre parcursul său din anii studenției și despre planurile sale de viitor.

Reporter: Pentru început, te rog să ne spui câteva lucruri despre tine.

Hamida Al Hussein: M-am născut în Târgu Mureș într-o familie mixtă, mama fiind târgumureșeancă, iar tata din Siria. La vârsta de 3 ani am plecat din România cu familia și mi-am petrecut o mare parte din copilărie în Emiratele Arabe Unite, urmând acolo cursurile școlii primare și gimnaziale, învățând și studiind limba arabă până în clasa  a VII-a. La întoarcerea în Târgu Mureș nu vorbeam deloc limba română și a trebuit să o iau de la zero, considerând că acesta a fost cel mai greu moment din educația mea, să trec la o limbă de studiu complet necunoscută. Cu ajutorul familiei și cu sprijinul cadrelor didactice de la Școala Omega din Târgu Mureș am reușit să recuperez și să fac față examenelor care au urmat, capacitatea, bacalaureatul și admiterea la facultate în limba română.

Rep.: Care a fost momentul când ai realizat că vrei să te îndrepți spre medicină?

H.A.H.: Ideea de a face medicină a existat dintotdeauna, întrucât am crescut într-o familie de cadre medicale, tata fiind medic, iar mama farmacist. Odată ajunsă la liceu, m-a atras biologia și anatomia umană, iar curiozitatea și pasiunea au crescut progresiv, astfel încât nu îmi puteam imagina să fac altceva, iar în clasa a XI-a, decizia de a urma medicina era deja luată.

Rep.: Cum a fost drumul tău în acești ani? Au existat sacrificii?

H.A.H.: Ca drumul oricărui student la medicină, a fost unul intens, cu multe ore de studiu, sute de cărți învățate, sesiuni, zeci de examene și multe nopți nedormite, dar și cu momente și amintiri frumoase și experiențe de neuitat. Pot spune că cel mai mare sacrificiu din viața unui student la medicină sau al unui medic este timpul liber, lucru pe care ni-l asumăm de la bun început, dar care nu este imposibil de gestionat.

Rep.: Care ramură a medicinei ți se pare cea mai interesantă?

H.A.H: Fiecare specialitate are frumusețea și importanța ei, devenind necesară într-una din etapele diagnosticării, tratării și îngrijirii unui pacient. Medicina este un domeniu multidisciplinar în care specialitățile se completează una pe cealaltă. Din punctul meu de vedere, o specialitate interesantă și pe care mi-ar plăcea să o urmez este anestezia și terapia intensivă. Dar la fel de interesantă mi se pare și cardiologia pediatrică, în special ramura intervențională.

Rep.: Pe ce ramură dorești să te specializezi?

H.A.H.: Deși încă nu sunt complet hotărâtă, momentan oscilez între anestezie și terapie intensivă și cardiologie pedriatică.

Rep.: Care consideri că este fundamentul de bază în relația dintre medic și pacient?

H.A.H.: Empatia cu pacientul și cu suferința lui, respectul, confidențialitatea și încrederea sunt valori de bază în relația medic-pacient, iar o comunicare eficientă antrenează sinceritate și încredere din partea pacienților, consolidând această relație și facilitând actul medical. Având în vedere că în zilele noastre tipologia pacientului cel mai frecvent întâlnită este a celui tot mai informat din surse neoficiale, acești pacienți sunt de regulă sceptici și au tendința de a se autodiagnostica și de a contrazice medicul, și tocmai din această cauză ei necesită multă răbdare din partea medicului deoarece au nevoie de argumente solide pentru a le câștiga încrederea. Medicul trebuie să acorde un timp suficient și să asigure un limbaj adaptat fiecărui pacient în parte pentru a livra informațiile necesare, dar și să adopte o atitudine care să-l facă pe pacient confortabil pentru a purta un dialog cât mai deschis. Îndeplinirea acestor obiective constituie primul pas în reușita terapeutică.

Rep.: Ce te-a motivat cel mai mult în acești ani încât să ajungi la această performanță?

H.A.H.: M-a motivat ambiția de a face lucrurile cât mai bine, dar mai ales pasiunea și curiozitatea de a afla lucruri noi. Nu am țintit să fiu șef de promoție, ci s-a întâmplat. Am reușit să găsesc ceva frumos și interesant la fiecare materie, astfel că învățatul a venit de la sine.

Rep.: Care crezi că sunt calitățile cheie pe care trebuie să le aibă un medic?

H.A.H.: În primul rând, nu trebuie să uităm că înainte de a fi medici, trebuie să fim oameni. Medicina nu este doar o meserie, este pasiune, devotament și dorință de a-ți ajuta semenii în suferință, lucru care necesită vaste cunoștințe teoretice, multă practică și experiență, care bineînțeles se câștigă pe parcurs, dar și bune abilități de comunicare, atât medic-pacient, cât și medic-medic.

Rep.: Vei dori să profesezi în țară sau în străinătate?

H.A.H.: Nu am în plan să plec din țară, îmi doresc să pot practica o medicină de calitate în România, să avem acces la tehnici și echipamente moderne, la un sistem medical modern, centrat pe nevoile pacientului. Am în vedere plecări în schimburi de experiență, stagii sau supraspecializări în afara țării, dar asta tot din dorința de a învăța ceva nou și de a aduce ceva nou în țară pentru a practica o medicină cât mai performantă. Am speranța că generația noastră va aduce un aer nou sistemului medical și îmi doresc să fac parte din această schimbare.

Rep.: Care sunt planurile tale de viitor?

H.A.H.: Prioritatea mea în momentul de față este examenul de rezidențiat, care rămâne cel mai greu și serios examen din viața unui medic, urmând să îi definească următorii 40 de ani de muncă. Am în plan și intrarea la doctorat în sesiunea din septembrie a acestui an, deaorece ramura de cercetare medicală este un alt domeniu care m-a atras încă din facultate.

Rep.: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai alege să urmezi din nou această facultate sau te-ai îndrepta spre alt domeniu?

H.A.H.: În mod cert aș alege tot Medicină și tot UMFST Târgu Mureș, întrucât nu mă văd făcând altceva.

Rep.: A fost vreun moment în care ai vrut să renunți? Dacă da, cum l-ai depășit?

H.A.H.: Bineînțeles că au existat anumite momente dificile, unele dezamăgiri sau mici obstacole, însă nicidecum care să mă fac să renunț la medicină. Dimpotrivă, aceste momente te maturizează și te pregătesc pentru etapa care urmează.

Rep.: Cum au afectat cursurile online ultimul an de studiu pentru tine?

H.A.H.: A fost ceva inedit, neobișnuit pentru toată lumea, cu atât mai mult pentru noi, studenții la medicină. Nu e același lucru dacă mergi în stagiu la spital, în salonul pacientului și îl consulți, sau faci prezentări de caz de acasă, online, cu pacienți imaginari, mai ales ținând cont de faptul că fiecare caz are anumite particularițăți, și nu toți pacienții prezintă un tablou clinic ”ca la carte”. Partea practică din medicină este la fel de importantă ca și cea teoretică, iar prin pierderea acesteia, procesul de învățare devine mult mai dificil, și nu nelipsit de goluri. Nu este suficient să știm teoretic un lucru dacă nu știm să-l aplicăm în practică. Acest lucru se aplică mai ales în cazul anilor clinici, IV, V, VI, în care contactul cu pacientul este esențial, dar și celor preclinici, precum în cazul anatomiei, în care partea practică, la cadavru, este crucială. Mie personal îmi pare extrem de rău că am pierdut anumite stagii, cu toată buna intenție și dotarea foarte bună asigurată de universitate pentru desfășurarea online a cursurilor și stagiilor, totuși nu e destul pentru un student la medicină. Pentru noi, cei care am terminat în acest an, s-au pierdut doar câteva stagii, dar pentru cei care acum intră în anii clinici sau cei care vor face anatomie, dacă nu se va regândi sistemul într-un alt mod, va fi destul de greu, având în vedere că situația epidemiologică pare a fi destul de impredictibilă în momentul de față. Însă cu siguranță se vor găsi soluții optime.

Rep.: Cum ai reușit să găsești echilibru între viața personală și cerințele care ți se impuneau la facultate?

H.A.H.: Destul de greu. Viața personală, sau timpul alocat vieții personale se reduce semnificativ în timpul facultății. Orarul este destul de încărcat, cu multe ore petrecute la facultate sau în spital, iar volumul de informații este foarte mare. Ești foarte prins între cursuri, stagii, examene și deadline-uri care îți bat la ușă tot timpul. Nu este imposibilă atingerea unui oarecare echilibru, însă acest lucru necesită multă disciplină și o organizare eficientă a timpului.

Rep.: Ce sfat le-ai oferi celor care au fost admiși la medicină în această vară?

H.A.H.: Să se bucure de ultima vacanță fără griji din următorii 6 ani! După începerea anului universitar, sfatul meu este să învețe din timp, să fie conștiincioși și disciplinați, să nu trateze nicio materie cu superficialitate și să nu lase obstacolele întâlnite pe parcurs să îi împiedice în atingerea scopului final.

A consemnat Andreea ȚIȚIU