INTERVIU ”Magna Cum Laude”. Ana-Maria Cătălina Andronache, vocație pentru Medicina Militară

Cotidianul Zi de Zi vă propune o serie de prezentare a șefilor de promoție din cadrul unui instituții de învățământ superior din județul Mureș, promoția 2020. Ana – Maria Cătălina Andronache este șefa de promoție a programului de studiu Medicină Militară, din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ,,George Emil Palade” din Târgu Mureș, iar în interviul următor ne arată că atunci când îți dorești cu adevărat un lucru, nimic nu îți poate sta în cale, iar munca multă cu siguranță va fi răsplătită.

Reporter: Pentru început, te rog să ne spui câteva lucruri despre tine.

Ana-Maria Cătălina Andronache: Am intrat pe ,,baricade” la o vârstă fragedă odată cu decesul tatălui meu, acela fiind momentul în care mi-am propus mai mult ca oricând să nu mă las înfrântă. Sunt șefă de promoție a Școlii Gimnaziale ,,Ion Creangă” din Suceava și sportiva promoției 2014, datorită rezultatelor obținute la competițiile de șah, a Colegiului Național ”Ștefan cel Mare” din Suceava. Am fost admisă la UMF, actuala UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu media 9,98, iar din anul III am continuat studiile la Institutul Medico-Militar, Secția de Pregătire Medico-Militară Târgu Mureș.

Rep.: Ce te-a motivat să alegi Medicina Militară?

A.M.C.A.: Medicina Militară nu o pot numi o alegere propriu zisă, deoarece nu am avut altă opțiune ca plan B. Neșansa a făcut să nu promovez de la prima încercare probele sportive, dar am considerat și atunci că toate se întâmplă cu un scop. Am fost întrebată la examenul de admitere, de către alți candidați, unde mi-am mai depus dosarul și vă voi spune ce le-am răspuns și lor atunci: nicăieri. Nu am luat în calcul nicio clipă altă profesie. Așa că nu am renunțat și am luptat pentru ceea ce mi-am dorit. În anul II am reluat etapele admiterii și am reușit să mă transfer de la Medicină Civilă la Medicină Militară. Medicina Militară a fost pentru mine o vocație. Am avut un respect și o admirație aparte dintotdeauna față de cei ce îmbracă uniforma militară, iar faptul că pot studia și medicina totodată este tot ce mi-aș fi putut dori. Să fac parte din unul dintre centrele care pregătește medici cu nivel ridicat de competență profesională, pe plan medical și militar, este o adevărată onoare. Mă identific cu ceea ce a adus cu sine viața de militar și îmi doresc, pe plan medical, să contribui la îmbunătățirea sănătății pacienților pe care îi voi întâlni.

Rep.: Prin ce se diferențiază Medicina Militară de Medicina Generală?

A.M.C.A.: Medicina Militară presupune un program militar. Începem facultatea cu o perioadă de convocare, în care studenții au primul contact cu regulamentele militare, instrucția de front și tragerea cu armament. Pe parcursul anului universitar, studenții militari participă, în plus față de cei civili, la ore de pregătire medico-militară, efectuează servicii, în funcție de anul de studiu, și de asemenea iau parte la diferite evenimente, la care am avut și eu onoarea să defilez, iar anul acesta, să și conduc plutonul de defilare. Ca momente marcante în viața studenților militari aș dori să amintesc Jurământul de credință față de patrie, din primul an, și avansarea la primul grad de ofițer, cel de sublocotenent, de la sfârșitul anului IV. În ce privește alte activități organizate în cadrul Institutului, studenții militari iau parte la campanii de donare de sânge, precum și la diferite exerciții ce au în vedere formarea viitorilor ofițeri și totodată viitorilor medici. Astfel, sunt organizate activități sportive, competiții sportive sau de natură științifico-militară, cum ar fi congresele medico-militare, sau programul la care am participat personal în cadrul stagiului de practică de la Iași, Școala de Vară ”Elemente de toxicologie clinică în medicină militară”. Nu în ultimul rând, independența financiară față de familie consider că este o altă diferență, avantajoasă, pentru cei care iau în calcul acest aspect, dat fiind faptul că studenților li se asigură cazarea și hrana pe parcursul celor șase ani de studii.

Rep.: Cum au fost anii studenției pentru tine?

A.M.C.A.: Au început mai dificil pentru mine, eram într-un oraș nou și nu am avut cunoștințe care să fi dat admiterea odată cu mine, dar m-am acomodat rapid. Cel mai dificil mi s-a părut anul II, deoarece în vederea transferului, pe lângă pregătirea fizică, trebuia să mă asigur că promovez examenele cu note mari. A fost un an intens, în care am reușit mari performanțe, fiind singura studentă care a promovat cu nota 10 Histologia și Genetica din semestrul I. În anul IV am aplicat pentru o bursă Erasmus, pentru că voiam să călătoresc și să experimentez un alt sistem de învățământ și astfel, în anul V am fost plecată un semestru în Turcia. Au fost niște ani rapizi și frumoși, singurul regret cred că ar fi faptul că nu m-am implicat în mai multe activități extracurriculare, ale Asociației Studenților în Medicină Militară sau din cadrul Congreselor Medicale.

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din acești 6 ani?

A.M.C.A.: Cu siguranță cea mai frumoasă amintire este reușita transferului de la Medicină Civilă la Medicină Militară. Din anul III am continuat studiile în cadrul Institutului Medico-Militar, Secția de Pregătire Medico – Militară Târgu Mureș. Fiecare etapă a admiterii pe care am promovat-o am trăit-o cu o bucurie intensă. Recunosc că am avut emoții la probele sportive, dar am reușit să mă pregătesc corespunzător. Aș dori să îi mulțumesc familiei, mamei și fratelui meu, care m-au susținut în demersurile mele. Le mulțumesc de asemenea formatorilor mei, cadrelor militare si profesorilor, fără de care nu aș fi trăit acum această bucurie.

Rep.: Care a fost cel mai dificil moment cu care te-ai confruntat în perioada studenției și cum l-ai depășit?

A.M.C.A.: Probabil cel mai dificil moment a fost adaptarea la viața de student, perioada primelor examene, dar am înțeles rapid ce am de făcut, cum trebuie să procedez și m-am pregătit conștiincios pentru fiecare verificare în parte.

Rep.: Stagiile de practică le-ați desfășurat în spitale sau în unități militare?

A.M.C.A.: În primii doi ani, dat fiind faptul că eu am urmat cursurile civile, am desfășurat stagiile acasă, în Suceava. Ulterior, împreună cu ceilalți studenți militari, am făcut practica în spitale și unități militare.

Rep.: Există diferențe între a trata pacienți civili și pacienți militari?

A.M.C.A.: Nu există diferențe în tratamentul propriu-zis. De asemenea, unitățile cu caracter militar tratează și pacienți civili și viceversa.

Rep.: Spre ce ramură a medicinei vei dori să te îndrepți?

A.M.C.A.: Îmi doresc să urmez rezidențiatul în Chirurgie Plastică, având în vedere în special partea curativ-reconstructivă, dar și estetică. Am rămas impresionată în timpul facultății de progresele pe care le-a făcut medicina în acest domeniu în vederea unei calități mai bune a vieții pacienților.

Rep.: Care crezi că este cheia succesului în această meserie?

A.M.C.A.: Nu știu dacă pot alege o cheie. Cu siguranță ambiția și perseverența sunt adevărați piloni ai succesului, dar cred totodată că răbdarea, abilitatea de bună comunicare cu pacientul sau echilibrul, clădesc fiecare câte puțin din ceea ce semnifică în cele din urmă reușita. Inteligența se naște în fiecare dintre noi, trebuie doar să avem voință, căci știința există deja, fie că așteaptă sau nu să fie descoperită.

Rep.: Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit în acești ani referitor la domeniul medical?

A.M.C.A: Să accept și să solicit ajutor. Cred că este important ca om, dar mai ales ca medic, să îți recunoști limitele și să permiți ca munca în echipă să aducă un rezultat net superior.

Rep.: Care crezi că va fi cea mai mare provocare în meseria de medic militar?

A.M.C.A.: Cea mai mare provocare, în viața medicilor în general, cred că o reprezintă progresul științei și faptul că trebuie să ținem pasul în mod constant. Cu siguranță nu putem ști totul, dar, cred eu și sper, că vom ști, fiecare dintre noi, cât mai multe, astfel încât să putem veni în ajutorul pacienților noștri.

Rep.: Vei dori să profesezi în țară sau în străinătate?

A.M.C.A.: Cu siguranță voi rămâne să profesez în România. Cariera militară a presupus de la început dorința de a-mi dedica munca în folosul patriei. Nu-mi pot părăsi țara când are atâta nevoie de noi, de medici bine pregătiți pe băncile facultăților românești. În plus față de aceasta, am un erou în viața mea căruia nu i-aș întoarce spatele, mamei mele.

Rep.: Ce i-ai transmite unui absolvent de liceu care își dorește să devină medic militar?

A.M.C.A.: Absolvenților de liceu le doresc să înceapă pregătirea din timp, pe cea fizică și pe cea intelectuală. Să nu renunțe la ceea ce își doresc cu adevărat și să nu uite că noi, absolvenții, colegii din anii mai mari, suntem aici pentru ei. Îi așteptăm și le dorim succes!

A consemnat Andreea ȚIȚIU