Gianina Cărbunariu: „Nu trebuie să renunțăm să gândim cu propriul cap, să confruntăm ideile auzite cu realitatea pe care o percepem”

Festivalul Internațional de Film Alter-Native propune cinefililor filmul „Tipografic majuscul” în regia lui Radu Jude, care va putea fi văzut duminică, 11 octombrie, de la ora 16.00, la Teatrul de Vară din Târgu Mureș. “Tipografic majuscul” pune în legătură, prin tehnica montajului, două povești și două istorii. Una este povestea reală a adolescentului Mugur Călinescu, care, în 1981, a scris pe ziduri cu creta o serie de texte împotriva dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Povestea lui e pusă în scenă așa cum a reconstituit-o Gianina Cărbunariu din dosarul lui de Securitate. A doua este povestea oficială a României: imagini din arhiva Televiziunii Naționale, exact din același timp”, se spune în prezentarea făcută de organizatorii Alter-Mative.

Despre esența acestui demers cinematografic semnat de Radu Jude am vorbit cu Gianina Cărbunariu, cea care l-a readus la lumină pe Mugur Călinescu, grație proiectului „Tipografic Majuscul”. Gianina este cunoscută publicului târgumureșean pentru spectacolul ”20/20” pus în scenă acum un deceniu la Yorick Studio, precum și pentru Premiul UNITER câștigat la ediția din 2013 găzduită de Palatul Culturii din Târgu Mureș, Premiul Special pentru Teatru-Document, pentru spectacolul-studiu ”Tipografic majuscul”, coproducţie dramAcum și Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon.

Reporter: Ce reprezintă pentru tine proiectul ”Tipografic majuscul”?

Gianina Cărbunariu: O explorare prin mijloace teatrale a mecanismului prin care au fost construite dosare și prin care au fost ținuți sub control atâția oameni de către Securitate. O încercare de a ne pune niște întrebări despre trecutul recent pentru a înțelege mai bine ceea ce trăim astăzi. O tentativă de a recupera gestul unui adolescent anonim izolat de către Securitate și de către comunitatea înspăimântată și obedientă din care făcea parte. Un spectacol creat cu multă pasiune și dedicație împreună cu actorii Cătălina Mustață, Silvian Vîlcu, Gabriel Răuță, Alexandru Potocean și Mihai Smarandache. Un proiect în care am întîlnit artiști și experți în arhive din încă 5 țări din fostul bloc comunist. Posibilitatea de a ne întâlni cu public din Germania, Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Grecia, Italia, în festivalurile și turneele în care am fost invitați.

Rep.: Cum ți s-a părut ideea regizorului Radu Jude de a transpune scenariul tău în film?

G.C.: Radu Jude este un artist ale cărui proiecte și a cărui gândire mă interesează și mă provoacă, astfel încât am fost sigură că felul în care scenariul va fi transformat va fi unul neașteptat. Felul în care Radu a decis să folosească materiale din arhive suplimentare este într-adevăr surprinzător. Montajul acestor materiale este absolut inedit și, astfel, scenariul inițial câștigă noi niveluri de înțelegere în ceea ce privește epoca respectivă, oscilând între nostalgia ironică după anumite lucruri și oroarea în fața altora.

Rep.: Ce ar trebui să rețină publicul din povestea lui Mugur Călinescu?

G.C.: Sunt multe lucruri de spus și de reținut, însă poate că cel mai important este acesta: nu trebuie să renunțăm să gândim cu propriul cap, să confruntăm ideile auzite cu realitatea pe care o percepem și să avem curajul să susținem aceste idei cu argumente până la capăt. Un adolescent de 15 ani a reușit să facă asta într-o perioadă de dictatură. Acum, în democrație, ar trebui să nu fie așa de greu ca în anii ’80. Sau…?

Rep.: Pandemia a făcut ca Alter-Native să nu se desfășoare în Palatul Culturii. Ce reprezintă pentru tine Premiul UNITER câștigat tocmai în această locație?

G.C.: Premiul UNITER și, în general, premiile nu reprezintă nimic special pentru mine. Însă am o mare admirație față de acest oraș extraordinar: Târgu Mureș. Fără niciun fel de rezervă pot să spun că este orașul meu favorit din România. Aici am stat câteva luni în 2009 – 2010, atunci cînd am creat și am jucat spectacolul “20/20” cu o echipă mixtă româno – maghiară. Păstrez în minte poveștile acestui oraș (din 1990, dar și din 2010) și le leg de străzile, clădirile, locurile lui. Palatul Culturii mi-a rămas în minte datorită poveștii unui actor din “20/20” despre conflictele interetnice din martie ’90, poveste care s-a întâmplat în zona Palatului Culturii. Felul în care a povestit a fost atât de clar încât și astăzi, la 10 ani de când am făcut spectacolul, țin minte anumite lucruri de parcă le-aș fi văzut și trăit chiar eu. Dincolo de acest moment dramatic și consecințele lui, Târgu Mureș e un oraș cu personalitate, cu atmosferă, cu viață culturală diversă, în care eu m-am simțit întotdeauna foarte în largul meu.

A consemnat Alin ZAHARIE