14 septembrie, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva

În fiecare an, pe data de 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Parascheva, fiind considerată un izvor de binecuvântare, de sănătate duhovnicească și trupească. Sfânta Parascheva s-a născut în localitatea Epivata de pe țărmul Mării Marmara, în prima jumătate a veacului al XI-lea. Deși viața ei pământească a fost de numai 27 de ani, dorul de desăvârșire a făcut-o bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. A intrat sub ordinul călugăresc la o Mănăstire din Constantinopol, înfrumusețându-și sufletul prin virtuțile rugăciunii, postului și al milosteniei. Timp de cinci ani a stat la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului, apoi a plecat în Țara Sfântă să se roage în locurile unde a călcat Mântuitorul Hristos. Cu poruncă de Sus, s-a reîntors în patria natală, unde a fost chemată la viața cea veșnică.

Cinstitele ei moaște au fost descoperite în chip minunat și au fost depuse spre venerare în Biserica ,,Sfinții Apostoli” din Epivata, iar credincioșii mergeau acolo ca la un izvor de vindecări și ajutor duhovnicesc. În anii următori, moaștele au fost duse la câteva biserici din diferite țări, iar în anul 1641, racla cu moaștele sfintei Parascheva a fost adusă la Iași și așezată cu mare cinste în Biserica ,,Sfinții Trei Ierarhi”. Dupa un incendiu ce a avut loc la sfârșitul anului 1888, sfintele moaște au rămas neatinse de foc, făcându-se mutarea lor în noua Catedrală Mitropolitană din Iași.

Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, îmbelșugate, de roade bune. Ca ocrotitoare a apelor, chipul ei apărea adesea lângă râuri sau fântâni, iar apa devenea tămăduitoare. Potrivit tradiției, țăranii puteau afla cum va fi iarna, în funcție de modul în care dormeau oile în ziua prăznuirii ei: daca dormeau unite era semn că iarna va fi grea, iar dacă dormeau răsfirate, iarna era una blândă. În această zi este interzisă munca câmpului, spălatul rufelor,cusutul,torsul etc. Potrivit tradițiilor, fetele care spală și cos în acestă zi rămân nemăritate.

Sursă: Muzeul Etnografic „Anton Badea”