Kolcsár Károly, medicul veterinar ajuns în Parlamentul României

7 martie 2021

Kolcsár Károly a trecut cu bine toate etapele profesionale și politice, parcurs care a culminat anul trecut când a fost ales deputat în Parlamentul României din partea UDMR. De profesie medic veterinar, Kolcsár Károly ne-a făcut o radiografie a parcursului său, de la pasiunea pentru animale până la noile îndatoriri care îi revin din postura de parlamentar.

Reporter: Pentru început vă rog să vă prezentați. Cine este Kolcsár Károly?

Kolcsár Károly: Sunt născut în satul Periș, comuna Gornești, locul de origine al bunicilor din partea mamei. Aici am urmat școala primară, exceptând un an când am fost la Școala Sportivă numărul 9 din Târgu Mureș, Secția volei, după care a urmat Liceul Agricol din Târgu Mureș, profilul Medicină veterinară.

Rep.: De ce medicina veterinară?

K.K.: De când mă știu am fost în contact cu animalele. Bunicii din partea mamei au fost chiaburi, de aici și această dragoste moștenită de la ei față de pământ, față de animale, față de tot ceea ce înseamnă traiul în gospodărie. La fel pot spune de bunicii din partea tatălui, oameni cu dragoste față de pământ și animale. Încă de foarte tânăr mi-a plăcut biologia, chimia, la fel cum îmi plăceau animalele, deci era firesc pe undeva să optez pentru medicină. În clasa a VIII-a am fost pus să aleg ce vreu să fac pe mai departe, ori devin medic uman, ori mă fac medic veterinar. Deși eram un copil, legat de opțiunea mea, i-am spus mamei că dacă un om moare din cauza ta, îl ai pe conștiință toată viața, în schimb la animale, treci mai ușor peste o astfel de problemă. Așa am decis practic să urmez drumul către medicina veterinară. Firesc, a urmat pasul către Cluj Napoca, la Facultatea de Medicină Veterinară pe care am absolvit-o în anul 1994. Un aspect care a cântărit în alegerea mea a fost cel legat de titulatura de medic veterinar. Înainte de 1990 doar câteva categorii profesionale aveau privilegiul de a nu nu li se spune tovarăși, printre care medicul uman și medicul veterinar. Ei erau domnul doctor, în rest la majoritatea li se spuneau tovarăș. Pot spune că nu am fost tovarăș, dat fiind meseria care mi-am ales-o, cea de medic veterinar.

Rep.: Cum a fost integrarea în meseria de veterinar?

K.K.: Pot spune că am intrat direct în meserie, lucru care s-a întâmplat după terminarea facultății. Am revenit în Gornești, m-am angajat la Direcția Sanitar Veterinară Mureș, ca și medic veterinar în Gornești. Ulterior, prin reorganizarea DSVSA Mureș am devenit medic concesionar. În prezent sunt medic veterinar de circumscripție în Gornești, plus că am făcut cabinete veterinare la Băla și la Glodeni. Mai mult de atât, în urmă cu vreo opt ani am devenit medic primar veterinar în urma unui examen susținut la Cluj.

Rep.: Pe lângă calitatea de medic veterinar, sunteți și antreprenor…

K.K.: Calitatea de antreprenor își are rădăcinile în anii de după Revoluție. Nu mi-a plăcut să stau și să nu fac nimic, fapt pentru care imediat după Revoluție am început să caut de lucru afară pentru perioada de vacanță. Așa se face că în vara anului 1990 am ajuns în Ungaria, la Mohács, unde am lucrat într-un CAP unde nu am făcut altceva decât am muls vacile vreme de șase săptămâni. Cu banii câștigați acolo am reușit să-mi cumpăr lucrurile care le doream pe atunci, m-am îmbrăcat frumos, plus că mi-a mai rămas ceva bani și pentru facultate. Mai mult de atât, începând cu anul 1992 alături de fratele meu am mers în Olanda într-un stagiu de practică, atât în vremea studenției cât și după. Am făcut practică acolo la un medic veterinar, pe lângă care am lucrat și într-o fermă. La un moment dat nu știam în ce direcție să o luăm, puteam foarte bine să mă stabilesc în Olanda, să am o viață liniștită, sau să fac ceva acasă la mine. Cu o parte din banii câștigați în afară am început să cumpărăm teren, să avem o bază de pornire. S-a ivit astfel posibilitatea unui credit de 8.000 de guldeni olandezi, aproximativ 7.500 de mărci germane, acordat de o asociație din Olanda, condiția era ca acești bani să fie investiți în agricultură. Cu acest credit am achiziționat în anul 1995 cinci vaci cu lapte, efectivul a crescut în anii următori până la 60 de capete. Tot în acea perioadă am luat în chirie un grajd din fostul CAP Gornești, locație pe care am cumpărat-o în totalitate în cele din urmă.

Rep.: Cum era climatul acelor vremuri vis a vis de agricultură?

K.K.: Era atunci perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană în care regulile erau atât de stricte în ce privește agricultura, cu precădere în ce privește producerea și prelucrarea laptelui. Atunci s-a pus problema următoare: investești bani pentru a face o fermă pusă la punct din toate punctele, să corespundă cerințelor și să fie competitivă, altfel totul devine o chinuială fără prea mari sorți de izbândă. În anii 90 a explodat zootehnia, erau foarte multe animale, lumea credea că prin zootehnie va reuși să se îmbogățească, aspect care se reflecta și în ce privește volumul meu de muncă. Tot atunci, au început să apară tot felul de oportunități de lucru pentru oameni în mediul urban, la oraș, fapt pentru care nu mai găseai forță de muncă care să vină să lucreze în zootehnie, doar oameni slab pregătiți, lucru care ne-a dat foarte multe bătăi de cap. Am decis atunci să renunț la zootehnie și să mă reprofilez. S-a ivit prin AFIR posibilitatea de a încerca pe alt domeniu. Era o situație inedită, în sensul în care nimeni nu era interesat pentru ce vroiam eu să fac, respectiv o pensiune. Astfel am făcut un proiect prin SAPARD, am vândul efectivul de vaci iar din acei bani am făcut proiectul. Am câștigat și în doi ani am construit o pensiune mică. Am văzut că treaba merge, fapt pentru care peste doi ani am făcut un alt proiect prin FEADR care s-a concretizat într-o nouă pensiune. Proiectul a fost depus în 2005, l-am câștigat, astfel că în 2007 am deschis prima pensiune. În 2008 am făcut un alt proiect finalizat în cele din urmă în 2012.

Rep.: Când ați început să cochetați cu politica?

K.K.: Încă din anul 1990. Eram atunci student la Cluj în anul II de facultate. Imediat după schimbarea regimului comunist am început să mă implic în acest fenomen. În acest sens, am fost co-fondator al Uniunii Studenților Maghiari din Cluj. Și după terminarea facultății am fost preocupat de politică, mai exact de soarta concetățenilor, fapt penmtru care în anul 2000 am devenit consilier local în comuna Gornești, funcție care am ocupat-o până în 2016 când am devenit consilier județean, iar din decembrie anul trecut deputat în Parlamentul României, respectiv deputat din partea UDMR. Tot legat de politică, am dețiut pe rând funcția de președinte al UDMR, filiala din Periș, apoi la cea din comuna Gornești, iar din 2008 președinte al organizației teritoriale Gornești a UDMR de care aparțin comunele Gornești, Glodeni și Ernei.

Rep.: Cum a fost acest pas către Parlamentul României?

K.K.: De multă vreme au fost discuții în cadrul organizației terotoriale Gornești dar și în alte astfel de organizații de pe Valea Mureșului Superior sau de pe Câmpia Mureșului legate de faptul că ar fi bine să avem în Parlamentul României câte un reprezentant care locuiește într-o astfel de zonă, care simte practic tot pulsul care există în teritoriu, nu doar ce se întâmplă în orașele și municipiile din județ. Acest demers s-a bucurat și de susținerea colegilor de pe Valea Nirajului și de pe Valea Târnavei mici. În urma discuțiilor avute cu primarii acestor zone a venit această propunere, ca eu să fiu cel care să candideze pentru un loc la Camera Deputaților.

Rep.: Ați ajuns în cele din urmă în Parlament. Putem vorbi de o acomodare, sau e prea devreme?

K.K.: Este o lume complet nouă pentru mine, nu pot spune că m-am adaptat sută la sută. Am depus jurământul în data de 22 decembrie, după care a urmat o mica vacanță parlamentară. Ne-am întors în Parlament de câteva săptămâni, deci nu pot spune că m-am adaptat în totalitate la această lume nouă pentru mine. Cred că sunt pe un drum bun și cred că alături de colegii mei vom avea o activitate fructuoasă în următorii patru ani.

Rep.: Care este activitatea dumneavoastră în cadrul Camerei Deputaților?

K.K.: Sunt membru în Comisia pentru buget, finanţe și bănci. Am acceptat să fac parte și din Comisia pentru tineret și sport unde avem un ministru, în persoana lui Eduárd Novák, eu fiind singurul deputat UDMR din comisie. Pe lângă aceste două comisii mă interesează foarte mult și ce se întâmplă în cadrul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din care aș fi dorit să fac parte dar din păcate nu poți fi membru în mai multe comisii. Cu toate acestea, am discuții cu colegii din această comisie, sunt extrem de atent la tot procesul legislativ de acolo, chiar am și unele propuneri legislative pentru agricultură. La fel, mă interesează și Comisia pentru administraţie publică și amenajarea teritoriului, în condițiile în care am o permanent legătură cu primarii, de aceea e firesc să știi tot ce se întâmplă în legislația care vizează acest domeniu.

Rep.: Care sunt prioritățile dumneavoastră din această postură de deputat?

K.K.: Pe agenda mea electorală pe primul loc s-a situat cetățeanul. Noi trebuie să ajungem acolo încât toți cetățenii să se simtă bine acolo unde își duc viața de zi cu zi. Nu întotdeauna contează doar câștigul financiar, contează enorm în ce habitat trăiești, contează foarte mult climatul de liniște, curățenie și siguranță în care trăiești. Este foarte important pentru mine să pot ajuta unitățile administrativ-teritoriale, acei primari care până la urmă m-au susținut tocmai în ideea de a face ceva pentru ei și comunitățile din care fac parte. Important pentru mine este să cunosc cât mai bine situația existentă în județul Mureș, respectiv problemele oamenilor, fapt pentru care le stau la dispoziție prin cabinetul parlamentar situat în sediul Prefecturii Mureș, Piața Victoriei nr. 1, camera 89, de luni până vineri între orele 9.00 – 15.00.