DOLIU. Medic mureșean de renume mondial, decedat în SUA

Reputatul medic reghinean Adrian Lobonțiu, considerat unul dintre pionierii chirurgiei robotice din Europa, s-a stins din viață în SUA, la vârsta de 54 de ani.

Trista veste a fost dată de soția sa marți, 9 martie, pe rețeaua de socializare Facebook:

”Cu profund regret vă anunț că soțul meu, dr. Adrian Lobonțiu a încetat fulgerător din viață duminică, în locuința noastra din S.U.A. Dr. Adrian Lobonțiu a fost pionier al chirurgiei robotice în Europa, a realizat numeroase intervenții în premieră mondială, atât în străinătate, cât și în țara noastră, iar datorită profesionalismului și devotamentului său față de pacienți și de medicină i-au fost oferite numeroase distincții. Rămân în urma sa gesturile de mare noblețe profesională și umană, dar și cei trei copii pentru care a fost un tată extraordinar. Dumnezeu să îl odihnească!

Înmormântarea va fi una restrânsă și va avea loc pe plaiurile natale, la Târgu-Mureș.”

În anul 2012, cotidianul Zi de Zi a avut privilegiul să publice un articol intitulat ”Adrian Lobonțiu, pionierul chirurgiei robotice din Europa”, pe care îl redăm, în rândurile de mai jos, în semn de omagiu pentru personalitatea celui care a fost Adrian Lobonțiu.

”Adrian Lobonțiu, pionierul chirurgiei robotice din Europa”

Născut în municipiul Reghin în urmă cu 46 de ani, Adrian Lobonţiu este în prezent unul dintre cei mai valoroşi chirurgi care îşi desfăşoară activitatea în Europa. Specializat în chirurgia robotică, telesatelitară şi cea a obezităţii, Adrian Lobonţiu, chirurg la Spitalul „Henri Mondor” din Paris este în prezent director medical pentru Europa al societăţii americane EndoGastric Solutions, Inc., cu sediul european în Milano şi de asemenea consultant pe probleme ştiinţifice şi chirurgicale pentru societatea Intuitive Surgical, Inc., care se ocupă cu chirurgia robotică cu sediul în Sunnyvale, California, SUA.
De la „Unirea” la UMF
A absolvit liceul în 1983, la Colegiul Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş, la clasa de bio-chimie. „La „Unirea” se punea foarte mult accentul pe materiile care contau pentru admiterea la medicină, iar pregătirea era serioasă. După 1983 am dat examen de admitere la UMF Târgu-Mureş şi am intrat la medicină, facultate pe care am început-o în toamna aceluiaşi an”, îşi începe povestea Adrian Lobonţiu.
Invitat şase luni la Paris, în 1993
După finalizarea studiilor de la UMF in 1989, reghineanul şi-a început rezidenţiatul în chirurgie la Spitalul Clinic Judeţean din Târgu-Mureş. În paralel, proaspătul rezident a purtat o corespondenţă cu profesionişti de renume din străinătate, primind o invitaţie pentru şase luni la Paris, din partea profesorului Didier Houssin, unul din cei mai renumiti chirurgi în domeniul transplantului din lume. „Rezidenţiatul l-am făcut la clinica profesorului Victor Emilian Bancu, unde astăzi şeful clinicii este distinsul profesor Constantin Copotoiu. Acolo am început rezidenţiatul în chirurgie, fiind foarte mult implicat pe proiecte de cercetare în chirurgia transplantului. Intrând în contact cu un profesor de chirurgie din Paris, vestit în domeniul transplantului, profesorul Didier Houssin, corespondând cu dânsul, dar şi cu alţi profesori din Anglia şi SUA, până la urmă profesorul Didier Houssin văzând că mă implic foarte mult în acest domeniu mi-a făcut o invitaţie să vin în clinica „Cochin” din Paris şi să continui specializarea în chirurgie transplantului şi în chirurgia mini-invazivă. Aşa am ajuns în Paris, într-o zi de 13 septembrie 1993, la ora 5:45 dimineaţa, unde mi-am continuat specializarea în chirurgia mini-invazivă şi chirurgia transplantului de ficat”, îşi aminteşte Adrian Lobonţiu.
Cea mai grea decizie, stabilirea în Franţa
Cele şase luni au trecut rapid şi francezii i-au propus absolventului de la UMF să-şi prelungească şederea cu încă o jumătate de an. După aceea, mulţumiţi de modul în care reghineanul a făcut faţă exigenţelor, francezii l-au rugat să se stabilească definitiv la Paris. „Prima dată când am fost invitat la Paris pe o perioadă de şase luni eram deja asistent universitar la Chirurgie I în Târgu-Mureş. Eram pe post de medic specialist acolo. În Franţa, după tot programul de chirurgie, profesorul Didier Houssin mi-a propus să-mi mai prelungească cu încă şase luni şederea la Paris. Bineînţeles că am cerut aprobarea de la UMF Târgu-Mureş şi am mai rămas şase luni, perioadă în care am avut un program intens, de dimineaţa până seara, atat în Clinică, cât şi în Departamentul de Chirurgie Experimentală din Paris. După aceea, rezultatele fiind foarte bune si fiind prezentate la un congres internaţional la Boston, în SUA, ei fiind foarte mulţumiţi de activitatea mea mi-au propus să rămân în continuare să mă specializez în domeniul chirurgiei mini – invazive. Atunci a fost cea mai grea decizie. Până la urmă au reuşit şi au avut mijloacele potrivite pentru a mă convinge să rămân. Mi-am continuat specializarea la mai multe spitale din Paris şi până la urmă cele şase luni s-au transformat în mai mulţi ani”, explică Adrian Lobonţiu.
Specializare în chirurgia robotica telesatelitară
A urmat o perioadă în care reghineanul a participat din ce în ce mai des la congrese internaţionale avand ca tema chirurgia mini-invazivă, organizate în SUA, Anglia, Olanda, Italia şi alte ţări. La unul din acestea i s-a propus să meargă peste Ocean, în Silicon Valley în California, pentru a se specializa în chirurgia robotică şi telesatelitară, tehnici utilizate pentru operarea soldaţilor americani răniţi pe front. Era anul 1999 când fostul „unirist” a ajuns în SUA, în plin Silicon Valley, la un laborator de chirurgie robotică experimentală. „Congresele la care participam erau despre chirurgia mini-invazivă. Astfel, am întâlnit un chirurg american pe nume Fred Moll care era foarte pasionat în domeniul chirurgiei telesatelitare şi chirurgiei robotice şi care m-a invitat în SUA, în San Francisco, pentru a mă specializa în chirurgia robotică. A fost un an foarte important în care a trebuit să renunţ la postul din Paris şi să plec în SUA, dar a fost o experienţă exraordinară pentru că acolo am întâlnit ingineri de la NASA, cercetători, chirurgi, medici şi investitori. În perioada aceea se investea foarte mult în chirurgia telesatelitară pentru ca braţele robotului să fie trimise pe câmpul de luptă pentru armata americană, iar soldaţii răniţi să fie trataţi pe câmpul de luptă în timp ce chirurgul stă aşezat la o consolă, are o imagine în trei dimensiuni, manipulează anumite manete de tip joystick şi poate opera la distanţă. Pentru mine a fost o experienţă greu de descris în cuvinte, să descopăr chirurgia robotică şi oameni extraordinari implicaţi în acest proiect”, afirmă Adrian Lobonţiu.
Pionierul chirurgiei robotice în Europa
Astfel, reghineanul s-a specializat în chirurgia robotică după care s-a reîntors pe „bătrânul continent” pentru a transmite mai departe cunoştinţele acumulate în laboratorul din SUA. „M-am specializat în acest tip de intervenţii chirurgicale robotice care sunt foarte precise. Practic, este vorba despre un computer situat între degetele chirurgului, braţele robotului şi instrumentele robotice care se află în abdomenul pacientului, iar misiunea mea era să revin în Europa şi să introduc aceste intervenţii chirurgicale în diferite spitale din mai multe ţări europene, efectuând demonstratii operatorii. Aşa am început chirurgia robotică în Europa, primele intervenţii chirurgicale fiind făcute în Bruxelles”, îşi aminteşte chirurgul.
Cel mai bun medic specialist din 2006
Încet-încet, numele lui Adrian Lobonţiu a ajuns din ce în ce mai cunoscut în mediul chirurgilor de elită din Europa, nu numai la Paris, dar în special în Londra. Datorită abilităţilor sale excepţionale în domeniul chirurgiei robotice, precum şi a activităţii prodigioase de diseminare a cunoştinţelor pe tărâm britanic, reghineanul a fost distins cu titlul de cel mai bun medic specialist al anului de către Centrul Biografic din Cambridge. „În perioada 2005-2006 am lucrat foarte mult în Anglia, la Londra, la Spitalul „Saint Mary’s” din Paddington care face parte din Imperial College of Medicine. Am lucrat cu echipe de cercetători britanici pe probleme de chirurgie robotică. Plecam în fiecare săptămână – de obicei miercuri – din Paris, joi şi vineri lucram în Londra, unde am operat pacienţi cu echipele de medici ale spitalului „Saint Mary’s” şi cu participarea a foarte mulţi profesori universitari şi cercetători din Cambridge care veniseră şi ei la Londra fiind implicaţi în acest program de cercetare chirurgicală robotică. Nu erau numai medici, ci şi ingineri, cercetători care au văzut cum funcţionează totul, realizând astfel care sunt avantajele enorme pe care le aduce chirurgia robotică în domeniul medicinei şi a chirurgie în general. „Având în vedere că la ora respectivă eram cea mai specializată persoană din Europa în domeniu chirurgiei robotice, pentru că eu i-am învăţat cum să opereze cu robotul, care sunt programele care trebuie aplicate, care sunt indicaţiile în chirurgie, ce anume se poate şi ce nu se poate opera, cei de la Centrul Biografic din Cambridge au fost foarte impresionaţi de activitatea şi parcursul meu, propunându-mă pentru a fi distins cu titlul de cel mai bun medic specialist al anului 2006”, precizează chirurgul.
Intervenţii chirurgicale şi în România
Referindu-se la nivelul chirurgiei robotice din România, reghineanul spune că aceasta este utilizată şi la noi în ţară, în capitală. Evident, prima intervenţia chirurgicală de acest tip din România a fost efectuată în anul 2006, sub supravegherea lui Adrian Lobonţiu, care este mulţumit atât de nivelul de pregătire al chirurgilor autohtoni, cât şi de cel al dotărilor. „Chirurgia robotică este folosită şi în România. Am avut oportunitatea şi onoarea să lucrez cu mari specialişti din ţară. Prima intervenţie chirurgicală robotică am făcut-o împreună cu dr. Şerban Brădişteanu la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, în anul 2006, o operaţie pe cord. Clinica de Chirurgie Cardiacă şi Clinica de Chirurgie Generală de la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti sunt dotate cu un asemenea robot. Prima intervenţie de chirurgie non-invazivă, fără incizii, am realizat-o cu profesorul Mircea Beuran, tot de la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti. O altă intervenţie chirurgicală în premieră în România am efectuat-o cu echipa profesorului Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care este dotat de asemenea cu un robot chirurgical. Mi-a făcut o deosebită plăcere şi onoare să lucrez cu foşti profesori de-ai mei cu care acum am devenit „coechipier” – dacă pot spune aşa – efectuând premiere chirurgicale de succes în România. Avem şi specialişti buni şi tehnologie modernă. Pot spune că intervenţiile chirurgicale din România s-au făcut la aceleaşi standarde cu cele din alte ţări europene sau SUA”, mărturiseşte Adrian Lobonţiu.
Portiţa revenirii acasă, deschisă
În ceea ce priveşte o posibilă revenire acasă, în România, chirurgul este adeptul zicalei „niciodată să nu spui niciodată”, deşi este conştient de diferenţele existente între sistemul de sănătate autohton şi cel din Franţa. „Întotdeauna este o portiţă deschisă şi întotdeauna îmi face plăcere să revin acasă, în România. Niciodată nu spun nu, într-adevăr deocamdată aici în Franţa şi în SUA îmi pot desfăşura activitatea aşa cum vreau eu, am bugetul pe care l-am stabilit, sunt conştient că acest buget şi aceste condiţii de lucru sunt greu de avut în România. Cred că va veni timpul când voi reveni în ţară să desfăşor aceeaşi activitate de cercetare chirurgicală pe care o desfăşor aici şi să mă implic în tratarea pacienţilor din ţară şi introducerea noilor metode cât mai mult cu putinţă în România”, spune Adrian Lobonţiu.
Secretul reuşitei, seriozitatea muncii
Întrebat care este secretul reuşitei sale, reghineanul are următorul răspuns: responsabilitatea, conştiinciozitatea şi seriozitatea muncii. Satisfacţia lucrului împlinit asa cum trebuie.
„În biroul profesorului Houssin era pus în ramă pe perete un citat de Nietzsche care nu m-a părăsit niciodată şi care devine din ce în ce mai prezent în activitatea mea: „La qualité d’un homme se mesure à la quantité d’incertitude qu’il peut supporter”. Cât de mult adevăr: trebuie să avem capacitatea de a asimila cât mai multă incertitudine, numai aşa putem avansa în viaţă. Să schimbi nu este uşor!”, afirmă Adrian Lobonţiu.
Important este să îţi vezi de treabă şi să îţi faci munca aşa cum trebuie, fără a te gândi la un eventual eşec, astfel încât să găseşti tot timpul soluţii, crede chirurgul. „De fapt, un alt motto pe care l-am citit în biroul emeritului profesor de la Spitalul „Henri Mondor” este acela al comandantului misiunii Apollo 13, în aprilie 1970, la câtva timp după ce astronautul Jim Lovell lansa disperat din spaţiu: „Houston, we’ve got a problem”. Gene Kratz, directorul misiunii replica: „Failure is not an option”. Acestea m-au ajutat mult în conduita mea, având concurenţă foarte mare din partea medicilor francezi şi americani. De asemenea, cred că la un moment dat în ştiinţă nu se mai pune problema naţionalităţii sau a cetăţeniei. Important e să îţi duci la bun sfârşit obiectivul pe care îl ai şi să lucrezi conştiincios. O mare satisfacţie a fost primirea ca membru sau „Fellow” în rândurile Colegiului American al Chirurgilor (FACS) fiind singurul chirurg „francez” acceptat în 2010. Cu cinci ani mai devreme, în 2005 am fost primit în rândurile Colegiului Francez al Chirurgilor”, a încheiat Adrian Lobonţiu.
Premieră mondială în chirurgia obezităţii
„Participând la congrese internaţionale de chirurgie robotică am fost contactat de alte echipe de cercetători din SUA care efectuau o cercetare de dezvoltare a anumitor instrumente chirurgicale care se pot introduce pe gură. Avem pense, foarfeci, instrumente de cusut, cameră de luat vederi, care se introduc pe gură în stomac, în cavitatea abdominală, unde putem efectua anumite intervenţii chirurgicale mai puţin complexe la început. Acest lucru m-a interesat foarte mult pentru că se evită inciziile, nu se mai fac deloc incizii la nivelul peretelui abdominal. Este o metodă noninvazivă pentru că nu se efectuează nicio incizie, iar cu aceşti cercetători din SUA am mers în Seattle, unde am găsit o echipă de cercetători condusă de un chirurg de origine germană, Stefan Kraemer, împreună cu care am dezvoltat aceste tehnici de chirurgie noninvazive pe cale transorală. În 2005 am revenit în Franţa unde am efectuat primele intervenţii chirurgicale din lume de micşorare a stomacului pentru pacienţi obezi, pentru a se reduce cantitatea de alimente care pot fi ingerate. A fost o experienţă extraordinară pentru că am efectuat acest tip de intervenţii chirurgicale inovante în premieră în Paris, Barcelona, Londra şi încet-încet am răspândit această tehnică inovantă în aproape toate ţările din Europa.”
Mesaj pentru medicii tineri de acasă
„Cred că dacă ne facem munca în mod conştiincios şi cu răbdare putem reuşi oriunde în lume şi acesta ar fi un mesaj pe care îl adresez tinerilor medici din România, să lucreze chiar dacă acum nu văd exact unde şi ce vor ajunge. Dacă îşi văd de treabă serios în fiecare zi, rezultatele se vor vedea şi trebuie să visăm la lucruri mai mari pentru că numai aşa visele ni se pot îndeplini. Failure is not an option!!”
Mulţumiri părinţilor, fostei soţii şi copiilor
„Doresc să mulţumesc părinţilor mei care m-au stimulat şi m-au orientat pe tot parcursul copilăriei, în timpul şcolii şi al studiilor. Fără ajutorul lor nu aş fi ajuns aici. Fostei mele soţii, care a fost mereu singură, eu fiind tot timpul plecat în SUA sau în Europa şi nu în ultimul rând şi în special copiilor mei, Alyssa (7 ani) şi Victor (10 ani), născuţi la Paris, actualmente stabiliţi la Bucureşti: vă dedic vouă, cu cea mai mare dragoste de părinte şi tată, toată munca mea. Sunteţi cei mai cuminţi copii din lume, plângeaţi uneori că nu mă jucam îndeajuns cu voi, aveam de redactat, târziu în noapte, noi conferinţe, congrese internaţionale, publicaţii sau protocoale operatorii. Vă iubesc! Şi îmi lipsiţi enorm!”

Alex TOTH