INTERVIU cu solistul Rareș Măcinică: “Cel mai important lucru este să faci exact ceea ce îți place să faci”

Muzica este un talent destul de rar întâlnit în rândul tinerilor mureșeni. Pentru a face cunoscut un astfel de talent muzical muncit și dezvoltat, am luat legătura cu Rareș Măcinică, un tânăr de 20 de ani din orașul Iernut, care și-a descoperit dragostea pentru muzică încă de mic copil. A ajuns la multe realizări în domeniu, fiind student la Facultatea de Istorie și Filosofie de la Universitatea ”Babeș Bolyai” din Cluj Napoca, reușind astfel să îmbine aceste două pasiuni.

Diana Cărburean.: După cum bine știm, muzica este una dintre cele mai mari pasiuni ale tale încă de mic copil. Ai dezvoltat din această pasiune, o rutină zilnică și ai reușit să atingi stadiul succesului începând de la spectacole, la apariții televizate, ba chiar și până la lansarea primei tale melodii. Așadar, spune-mi când și cum ți-ai descoperit talentul muzical?

Rareș Măcinică: În urmă cu 15 ani când încă eram copil, eram la cămin, bunica mea m-a dus la “Ansamblul Iernuțana” din Iernut, la dansuri populare. Am mers acolo un timp, iar după câteva luni, instructorul de dans l-a întrebat pe tatăl meu dacă este cineva în familia noastră care cântă. Răspunsul tatălui meu a fost afirmativ, confirmând faptul că și el, dar și bunicul meu cântă. În acel moment, instructorul i-a spus că eu chiui foarte bine și am o voce foarte bună. Mi-a făcut cunoștință cu doamna Dorina Oprea și am început să merg la orele dânsei. Pot să spun că instructorul de dans a avut un rol foarte important în viitorul pe care urma să îl am, dar și părinții mei, normal.

Rep.: Pentru a ajunge la o asemenea performanță muzicală, și mai ales la întocmirea unei cariere de viitor, majoritatea tinerilor talentați au urmat ore de canto, sau chiar școli destinate dezvoltării și aprofundării micului talent interior. Am dori să știm dacă ai participat la ore de canto sau dacă ai urmat o școală muzicală.

R.M.: Da, am făcut “Școala Populară de la Arte” la Târgu Mureș, la catedra doamnei profesoare Dorina Oprea timp de patru ani.

Rep.: Ce te-a atras cel mai mult la acest gen muzical și cum ți-ai dat seama că vocea ta se potrivește cel mai bine pe această ramură muzicală?

R.M.: Nu am un răspuns exact la asta. Pur și simplu așa am simțit. M-a atras din primul moment acest gen muzical.

Rep.: Aparițiile tale televizate sunt numeroase. Ai apărut atât la postul muzical “Hora Tv” alături de Ciprian Istrate, precum și la emisiunea “Cântec, suflet românesc”. Spune-mi ce sentimente te-au cuprins în momentul în care știai că te privesc mulți telespectatori, dar mai ales când revedeai filmările?

R.M.: Avem un sentiment de mulțumire, de împăcare și de liniște. Aveam multe emoții, chiar și după 15 ani pot spune că am mari emoții, indiferent că este vorba despre o emisiune televizată, un spectacol, sau că pur și simplu cânt în fața prietenilor.

Rep.: Gusturile și părerile oamenilor sunt divizate. Tocmai de aceea răspunsul oamenilor asupra muzicii tale a fost probabil împărțit. Spune-mi dacă ai fost vreodată descurajat sau dacă ai primit un feedback negativ din partea ascultătorilor.

R.M.: Da, sigur. Am un exemplu foarte bun. Iernutul fiind un oraș foarte mic, toți oamenii se cunosc între ei. Țin minte că aveam cam 10-12 ani și avem un spectacol de Crăciun la Iernut, și îmi amintesc foarte bine că după spectacol mama mi-a spus că cineva din public spunea: “Oh… iarăși cântă Măcinică ăsta?”. Au fost păreri împărțite, și de bine, și de rău. Te mai descurajează, te mai încurajează, dar cel mai important e să nu pui prea mult suflet în spusele oamenilor și să faci exact ceea ce îți place, să depui foarte multă muncă, iar la final să fii mândru de tine.

Rep.: Acum mi-ai ridicat mingea la fileu, și aș vrea să mai știu dacă au existat anumite moment pe parcursul carierei tale în care ai simțit că vrei să renunți la muzică.

R.M.: Da! A fost o perioadă când aveam cam 14-15 ani și eram în școala generală, iar atunci toată lumea când auzea că un băiat atât de tânăr cântă muzică populară, îmi spunea mereu că este muzică învechită. Vă dați seama că m-au descurajat puțin, dar până la urmă aceste vorbe m-au și ajutat să dau tot ce pot. Bineînțeles, m-au ajutat foarte mult și părinții mei, care mă încurajau mereu și care îmi explicau la orice pas că nu trebuie să dau importanță acestor păreri, iar dacă mie îmi place și vreau să continui, să nu renunț. Și așa am continuat. Asta îmi place, asta cânt, mă simt împăcat și asta contează.

Rep.: Ai avut parte de foarte multe urcușuri pe parcursul acestor ani, nu ai stagnat, ci ai evoluat, surprinzând ascultătorii cu fiecare cântec interpretat. Spune-mi care este cea mai excentrică realizare a ta pe plan muzical de până acum?

R.M.: Cred că cea mai mare realizare de până acum pe plan muzical a fost când am câștigat un premiu la concursul “Mureș, dorurile tale” la Reghin, în 2017. Desigur, și momentul în care mi-am lansat prima mea melodie care a fost destul de recent.

Rep.: Acum că ai spus de piesă, cât timp ai lucrat la lansarea acestei melodii și ce te-a determinat să faci acest pas important?

R.M.: Am simțit că vreau să am propria mea piesă. O să mai urmeze și altele, bineînțeles, dar am simțit că trebuie să fac cât mai repede un prim pas. A fost mult de muncă, drumuri multe și mult timp pierdut, dar pierdut cu un scop.

Rep.: Versurile melodiei tale “Mândruță cu ochii verzi” fac trimitere către o fată, o muză, fiind scrise chiar de tine. Cât timp ți-a luat să scrii aceste versuri și cum ai reușit să le potrivești atât de bine.

R.M.: Da, versurile au fost scrise de mine. Mă puneam seara în pat, stăteam și mă gândeam, iar atunci când îmi veneau două-trei idei, le notam și știam exact unde se potrivesc cel mai bine. A durat destul de mult, aproximativ o lună sau chiar două. Când auzeam ceva, când îmi venea inspirația, sau când simțeam că sunt mai calm, le notam rapid și le potriveam. După mult timp de muncă și gândire am considerat că sună bine și că acela era momentul potrivit pentru a o lansa.

Rep.: Acum că vorbeam de acest pas important, ai și alte planuri de viitor, mai mărețe?

R.M.: Da. Vreau să evoluez pe plan muzical, asta însemnând că o să continui să merg la spectacole, o să mai merg și la alte concursuri. O să urmeze și o piesă nouă cât de curând.

Rep.: Sunt foarte mulți tineri talentați, care însă sunt speriați de ceea ce le poate oferi viitorul, sau care nu au suficient curaj pentru a evolua. Ce sfaturi le-ai putea oferi tinerilor talentați pentru a-i ajuta sa devină extrovertiți, dezinvolți și mai ales ambițioși?

R.M.: Le-aș spune să nu asculte toate părerile celor din jur. Cel mai important este să asculți de tine. Dacă tu te simți bine să cânți un anumit gen de muzică, nu contează deloc părerile exterioare. Poate te influențează la un moment dat, dar dacă tu știi că nu e într-un sens pozitiv, nu trebuiesă le iei în considerare. Trebuie să muncești mult, să stai multe ore în studiouri, să scrii versuri și să fii cât mai activ, că până la urmă… trebuie să tragi de tine.

A consemnat Diana CĂRBUREAN