27 Martie, Ziua Mondială a Teatrului! La mulți ani slujitorilor scenei!

Lumea celor care slujesc scena trăiește azi, 27 martie un moment special prilejuit de Ziua Mondială a Teatrului. Pentru 2021, mesajul de Ziua Mondială a Teatrului este transmis de către Helen Mirren, una dintre cele mai cunoscute și respectate actrițe cu o carieră internațională, pe scenă, pe ecrane sau la televiziune, câștigătoare a numeroase premii pentru interpretările ei puternice și versatile, printre care Premiul Academiei Americane de Film 2007 pentru rolul din The Queen.

A fost o perioadă atât de dificilă pentru spectacolele față în față și mulți artiști, tehnicieni, meșteri și femei s-au luptat într-o profesie care este deja plină de nesiguranță.

Poate că insecuritatea prezentă mereu i-a făcut să fie mai capabili să supraviețuiască acestei pandemii cu spirit și curaj.

Imaginația lor s-a văzut deja, în aceste noi circumstanțe, prin moduri inventive, distractive și dinamice de comunicare, datorită, bineînțeles, în mare parte internetului.

Ființele umane și-au spus reciproc povești atât timp cât au fost pe planetă.

Frumoasa cultură a teatrului va trăi atât timp cât vom rămâne aici.

Îndemnul creativ al scriitorilor, designerilor, dansatorilor, cântăreților, actorilor, muzicienilor, regizorilor nu va fi niciodată sufocat și în viitorul foarte apropiat va înflori din nou cu o nouă energie și o nouă înțelegere a lumii pe care o împărtășim cu toții.

Abia aștept!

La rândul său, Președinte UNITER / Centrul Român ITI, Ion Caramitru a transmis următorul mesaj de Ziua Mondială a Teatrului intitulat „Teatrul văzut din cușca de sufleur”.

De-a lungul istoriei universale a Teatrului s-au mai petrecut evenimente care l-au trimis în adormire: epidemii, pandemii, războaie, guverne de un bigotism aparte, dictatori.

Dacă stau să mă gândesc, de cele mai multe ori aceste sincope nu l-au îngenunchiat, ci l-au întărit, i-au dat motive în plus de a supraviețui ca, apoi, să reapară mai viu și mai puternic.

Prizonier al conjuncturii, Teatrul evadează de sub escortă și-și găsește libertatea în respectul față de cuvânt și dragostea față de public.

Unde trebuie căutat teatrul când este interzis? Ce se întâmplă cu el când e părăsit? Cine-l conservă în așteptarea unor vremuri mai bune? Nu cumva beneficiarii școlii de interpretare, purtători de haine vii ai personajelor etalon? Nu actorii? Nu speranța lor de a fi urmăriți? Vânați sau adulați? Rezervați sau protestatari?

Intrați pe scena goală și deschideți cușca de sufleur. Textul e acolo. Șoapta e în așteptare. Discursul incendiar. Mai lipsește un amnar și voința de a pune capăt nepăsării.

Teatrul oferă lecții de dicțiune, de atitudine, de respect față de rostire, de civilizație.

În fapt, ceea ce încerc să spun aici este un apel la calm, la studiu, la răbdare.

Aveți încredere în noi, oamenii de teatru care, alături de un public credincios, asigurăm permanența unei insule a libertății, a unui altar laic al cunoașterii de sine.

La Mulți Ani, cu sănătate!