Ritualuri aparte pentru Sărbătorile Pascale, în Mureș

1 mai 2021

O serie de biserici ortodoxe de pe Valea Mureşului Superior şi de pe Valea Gurghiului, cum sunt cele din comuna Ibăneşti şi din satul Râpa de Jos, comuna Vătava, ale căror preoţi sunt tată şi fiu, Eugen şi Dacian Oprea, se remarcă printr-o serie de pregătiri aparte pentru întâmpinarea Sărbătorilor Pascale.

Dacă la Ibăneşti doar de Paşti vor fi trase toate cele patru clopote, două dintre acestea fiind capabile să acopere cu sunetul lor toată Valea Gurghiului, însumând aproape 50 de kilometri în linie dreaptă, biserica din la Râpa de Jos îmbracă veşminte specifice, de culori diferite, la fiecare sărbătoare din an.

„Clopotele sunt mari, avem patru clopote, bisericile au, în general câte două, maximum trei, aici sunt patru clopote. Avem un clopot de 1.268 de kilograme, al doilea are cam 600 de kilograme, apoi descresc. Turnul are 40 de metri şi susţine o greutate imensă. Toate patru se trag doar în Duminica Paştilor, sunt 12 evangelii, la fiecare Evanghelie se trag fiecare, pe rând, în general la noi de trag primele două, care se aud cel mai tare, dar acum vor fi trase toate patru. Sunetul lor se aude de-a lungul întregii Văi a Gurghiului. Biserica este construită în stil neogotic cu contraforţi, are o lungime de 35 metri, o lăţime de 18 metri, înălţimea de 16 metri şi deţine un turn masiv cu o înălţime de peste 40 metri, în care se află cele patru clopote”, a declarat, pentru Agerpres, preotul Eugen Oprea.

Preotul a spus că proiectarea acestui impozant lăcaş de cult, singura biserică ortodoxă din România construită în stil neogotic, a început în 1896, când, se pare, a fost pusă şi piatra de temelie, dar lucrările de construcţie sunt consemnate în documente începând cu anul 1898, când edificiul era deja ridicat în roşu.

Biserica a fost proiectată de arhitectul sas Gustav Wagner, din Reghin, fapt ce explică stilul neogotic adoptat, fiind executată sub îndrumarea unor meşteri maghiari.

„La sfârşitul anilor 1800, populaţia Ibăneştiului era foarte mare şi nu mai încăpea în biserica existentă atunci. Aşa că s-au adunat vreo 5.000 de florini şi au contactat arhitectul. La acea vreme a fost singura biserică ortodoxă din această zonă, acum sunt patru. Este o biserică foarte mare, în interior altarul e cât o biserică şi este poate singurul exemplu din România în care o biserică, care a fost construită ca fiind ortodoxă încă de la început, prezintă elemente de construcţie neogotice. Elementele gotice sunt vizibile atât din interior, cât şi din exterior, iar interiorul este dominat de arcuri frânte şi ogive. Lăcaşul este construit din blocuri masive de piatră adusă din Munţii Gurghiului. Planul clădirii este dreptunghiular cu o absidă semicirculară, cu trei cupole în interior, materialul predominant este piatra de munte adusă din Munţii Gurghiului, bolta este din cărămidă”, a spus Eugen Oprea.

Un alt fapt inedit în ţară, dar specific Văii Gurghiului, este faptul că la Ibăneşti şi la Hodac biserica ortodoxă şi cea greco-catolică sunt în aceeaşi curte, iar în noaptea Învierii, enoriaşii celor două culte înconjoară împreună cele două biserici.

„Ceva ce nu o să întâlniţi nicăieri, numai la Ibăneşti şi Hodac, este existenţa a două biserici, ortodoxă şi greco-catolică, în aceeaşi curte. Cei care vin pentru prima dată la noi confundă biserica ortodoxă cu cea greco-catolică, construită în 1912, datorită stilului arhitectural. Problema noastră acum este scăderea numărului de locuitori. Resimţim foarte tare această scădere, e foarte greu să întreţinem o asemenea construcţie, deşi am făcut multe de când am venit aici. Mă bucur că am renovat-o, la fel şi Monumentul Eroilor care e în faţa bisericilor”, a arătat preotul.

Fiul lui Eugen Oprea, Dacian Oprea, este preot în satul Râpa de Jos şi ne spune, mai în glumă, mai în serios, că întreaga sa biserică poate încăpea în altarul bisericii din Ibăneşti, în care slujeşte tatăl său, dar chiar şi aşa, a dorit să ofere enoriaşilor săi ceva unic.

„În marile sărbători creştine, praznicele împărăteşti cum se spune, sunt 12 la număr, se schimbă şi acele veşminte care se pun la uşi, la terapoade, unde se închină lumea, la analog, unde se citeşte Sfânta Evanghelie şi fiecare sărbătoare este reprezentată de o culoare. De exemplu, de Crăciun toată lumea ştie că se poartă roşu, la fel şi la biserică se pun veşminte roşii. De Paşti se poartă alb, pentru Învierea Domnului. La fel, se schimbă şi se pun cele albe. În Postul Paştelui noi avem negru, în Postul Crăciunului, care este un post mai uşor, cu dezlegări la peşte, folosim movul, de Rusalii, sărbătoarea cincizecimii, fiind natura înverzită, punem verzi şi aşa mai departe. Fiecare sărbătoare are o culoare. Eu am preferat ca şi pe uşile de la intrarea în biserică, la uşile împărăteşti, diaconeşti, la terapod, să fie acelaşi culori ca la veşmintele preoţilor. Multe dintre ele se fac la mănăstiri în ţară. Aşa le-am şi comandat, cele mai multe sunt din zona Bistriţei, de la Mănăstirea Piatra Fântânele, către Vatra Dornei”, a declarat Dacian Oprea.

Tânărul preot a povestit că, în momentul în care a venit la Râpa de Jos, aici existau două rânduri de veşminte, aşa că, împreună cu enoriaşii, a decis să schimbe puţin atmosfera din biserica ce poartă hramul ‘Înălţarea Domnului’, o bisericuţă care a împlinit 300 de ani.

„Când am venit aici erau două rânduri de veşminte, aşa că am vrut să fie şi ele cumpărate, iar biserica să arate bine. Prin contribuţia credincioşilor din această parohie am reuşit să le cumpărăm. Eu provin dintr-o familie de preot, mi-a plăcut de mic să merg la biserică, nu am fost obligat, mă trezeam eu dimineaţa. Şi în studenţie, chiar dacă sâmbăta seara mai ieşeam cu prietenii, de fiecare dată, duminica eram la biserică, oriunde mă aflam. Aşa am crescut. Poate văzând la tata am prins această dragoste şi mi-a plăcut foarte mult. Trăind la Ibăneşti, mi s-a spus să fac Liceul Silvic din Gurghiu, să mă fac pădurar, că e aproape de noi, dar nu mi-a plăcut niciodată, am preferat teologia, aşa că am făcut liceul teologic, facultatea şi masteratul”, a precizat Dacian Oprea.

În parohia din Râpa de Jos sunt 330 de persoane, cu tot cu copii, iar satul este îmbătrânit, dar, spre bucuria preotului, biserica este mereu plină.