Preasfințitul Virgil Bercea, cuvinte din suflet pentru medicul Ioan Pop de Popa

7 mai 2021

În a treia zi a Sfintelor Paști, în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea a avut loc un moment de rugăciune pentru medicul Ioan Pop de Popa, fiu al Bisericii Greco-Catolice. Slujba Parastasului a fost oficiată de către Preasfințitul Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, în prezența membrilor familiei regretatului medic, informează www.egco.ro.

Medicul Ioan Pop de Popa a fost cardiolog și specialist în chirurgie cardiovasculară. A efectuat prima operație pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. Înființând în anii 1970 Centrul Național de Boli Cardiovasculare Fundeni şi a pus apoi bazele unei rețele naționale de centre de chirurgie cardiovasculară, în orașele universitare. S-a născut la 6 octombrie 1927, în Oradea, din părinții: Ioan, profesor de științe agricole, și Lucreția, casnică. La Oradea, în perioada 1934-1938 a urmat școala primară, apoi Liceul Emanuel Gojdu (clasele I-II) (1938-1940). Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuș, unde a urmat clasele III-VII la Liceul „Samuil Vulcan”.

„Preasfințitul Virgil avea o relație de prietenie cu medicul Ioan Pop de Popa care dura încă din copilăria episcopului greco-catolic de Oradea, în special datorită relației de prietenie dintre doctorul de Popa și Cardinalul Alexandru Todea, care erau prieteni și care se vizitau atât la Reghin cât și la Blaj”, a precizat Eugen Ivuț din cadrul Episcopiei Greco-Catolică Oradea citat de www.egco.ro.

În cadrul Sfintei Liturghii de seară, înainte de celebrarea Slujbei Parastasului, Preasfințitul Părinte Virgil a amintit faptul că: „dânsul dea lungul vieții a mers alături de Isus spre Emaus … acest om dincolo de faptul că a fost un medic deosebit de bun și a fundamentat chirurgia cardiovasculară în România, a fost de o disponibilitate și o dăruire extraordinară … a fost un om cu totul deosebit, rămâne această cadența a pasului dânsului cu Mântuitorul, în drumul spre Emaus, în aș dedica viața, în a face binele pentru aproapele, în aș dărui toată inteligența și tot ceea ce a primit de la Domnul în serviciul și în slujba celui aflat în suferință”.