Biserica de lemn de la Cuci, ridicată pe un colţ de rai

Biserica de lemn de la Cuci, unul dintre cele mai reduse edificii de acest gen, se zăreşte de pe Drumul European 60 dintre mormintele ce o înconjoară. La pas trebuie să treci însă de noua biserică ortodoxă ridicată pe una dintre uliţele comunei, chiar la drum, din cărămidă.

Anul construcţiei Bisericuţei de lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli”, nu este stabilit cu exactitate. Cercetările efectuate în domeniu de către arhitectul dr. Eugenia Greceanu şi istoricul dr. Ioana Cristache-Panait stabilesc ca dată a edificării lăcaşului de cult înainte de anul 1723, respectiv după 1733. Cu certitudine însă, la 1753, biserica fiinţa, dovadă fiind icoanele care poartă acest an.

Spre deosebire de alte edificii de lemn, bisericuţa de la Cuci se individualizează prin faptul că deşi păstrează planul dreptunghiular are absida decroşată în patru laturi şi unghi în ax, asemenea bisericuţelor de la Nadăşa, Mura Mare şi Vălenii. Diferită este şi acestea, deoarece laturile longitudinale ale absidei nu sunt paralele. Compartimentată în trei – pronaosul, naosul, ambele de formă dreptunghiulară – şi absida altarului – poligonală, biserica este boltită din scândură şi are o structură unică, semicilindrică.

Din păcate, pictura murală a bisericii a fost serios afectată de intemperii, astfel că au trecut testul timpului doar suprafeţe reduse de frescă. Se mai disting astfel tablourile Sacrificiul lui Avram, Adam şi Eva, Cristofor cu cap de oaie, lucrări ce impresionează prin cromatica veselă şi luminoasă. De asemenea, biserica mai adăposteşte patru icoane valoroase ce decorează fruntariul – două aparţinându-i lui Iacov din Răşinari – Iisus Hristos Pantocrator şi Sf. Nicolae, iar alte două, cel mai probabil, lui Toader Zugravul – Maria cu Pruncul – Eleusa şi Arhanghelul Mihail.

Un alt aspect diferit faţă de alte construcţii religioase este prezenţa a doua turnuri – unul ataşat bisericii şi un altul ridicat în apropiere, cel de-al doilea menit clopotelor. Turnul ataşat bisericii nu mai păstrează astăzi forma iniţială, fiind mai înalt şi fără foişorul deschis pe toate laturile. În schimb se poate observa că restauratorii au avut grijă să nu afecteze stilul particular de construcţie a turnului, şi anume planul înclinat al pereţilor verticali, ce formează un trunchi de piramidă. Clopotniţa propriu-zisă prezintă două caturi, deschise pe toate laturile şi un foişor acoperit cu şindrilă în patru ape.

După 1981, biserica trece printr-o restaurare de amploare, în urma căreia i se redă înfăţişarea cât mai aproape de cea iniţială.

Text: Ligia VORO

Foto: Eliodor MOLDOVAN