FOTO: ”Arta de război” sau cum se transformă o monedă în bijuterie

Cu ocazia Zilelor Târgumureșene, sâmbătă, 26 iunie, în Cetatea Medievală s-au desfășurat demonstrații în manufactura bijuteriilor susținute de artizanul bucureștean Valentin Zaharia.

Pasiunea lui Valentin Zaharia pentru acest meșteșug a început în momentul în care a primit o monedă de la un american și s-a gândit să facă singur un inel din acea monedă, stricând astfel alte patru monede în încercarea de a realiza ceva mai deosebit. După mai multe încercări, i-a reușit un inel, iar un prieten apropiat i-a cumpărat inelul cu o sumă mulțumitoare de bani. A dezvoltat din asta o pasiune și a realizat în mod frecvent inele din monede americane și rusești. După ceva timp, a participat la mai multe târguri, unde Asociația Meșteșugarilor Rromi l-a observat, fiind inițial o posibilă concurență pentru ei, însă, în prezent, a ajuns să fie mentor în cadrul acestei asociații.

Monede transformate în inele

Valentin creează inele de diferite dimenziuni și modele, reușind să facă chiar și verighete. Într-o discuție mai liberă cu privitorii săi, acesta a menționat faptul că are clienți care vin cu monede vechi și de peste 200 de ani, moștenite din străbuni, cu dorința de a realiza verighete din ele.

Un astfel de meșteșug poate avea prețuri variabile, începând de la 100 de lei, până la 600 de lei, iar aceste sume variază în funcție de vechimea sau fragilitatea monedei.

Pentru început, acesta ne-a prezentat tot procesul de creare a unui inel, de la faza de început când e doar o monedă, până în momentul în care începe să prindă contur și să poată fi purtată.

Astfel, Valentin Zaharia a luat o monedă din Tunisa, căreia i-a dat o gaură în centru cu ajutorul unui aparat care necesită forța fizică, după care a băgat moneda în interiorul unui con pentru a o presa, luând o formă conică.

”Aceasta este o tehnică puțin mai adaptată a americanilor, deoarece ei trimiteau din război fetelor pe care le doreau de soție, inele făcute din monede. I se spune artă de război, în ideea în care lucrurile acestea se întâmplau pe front”, a declarat artistul.

Tehnică specială

Imediat după, cu ajutorul focului, Valentin Zaharia a relaxat moleculele din metal pentru ca inelul să poată fi prelucrat, iar în momentul în care metalul începe să respingă flăcările gălbui, a fot semn că metalul este decălit, iar dacă devine prea roșu, se cristealizează și se poate rupe. După ce s-a verificat dacă există fisuri interioare, s-a continuat procesul de presare mecanică care necesită în continuare forță fizică, până ajunge să semene cu un inel în adevăratul sens al cuvântului. Pentru a nu se rupe inelul, trebuie eliminate microfisurile cu ajutorul unui șmirghel, lucru care se întâmplă manual.

”În cazul în care metalul se întărește, trebuie decălit din nou cu ajutorul flăcării, fiind un metal neferos, iar cel feros se călește. Mereu cele mai importante unelte ale unui bijutier sunt degetele. Când inelul este aproape gata, se ia o măsură la degetul clientului, după care urmează un proces mai greu, în care inelul trebuie să fie perfect pe deget. Pentru acest proces, inelul trebuie învelit în zece straturi de bandă adezivă pentru a nu se strica inscripțiile de pe el atunci când se strânge din nou. Imediat după, se decălește din nou, iar după ce este încercat de către client, se aduc modificările necesare acolo unde este cazul, ba chiar se poate și poliza manual”, a conchis meșteșugarul.

Diana CĂRBUREAN