Cristi Gavriloaie, colecționarul de cactuși

Director comercial, alpinist și nu în ultimul rând colecționar. Este vorba de Cristian Sergiu Gavriloaie, de loc din Bistrița, actualmenete reghinean, mai exact din Ideciu de Jos, ca să fim cât mai exacți, cel care are două mari și late pasiuni, filatelia și cactușii. Îi place mereu să spună că iarna e cu penseta în clasor, iar vara cu penseta între cactuși.

Cactuși expuși în premieră

Vom insista mai mult pe cea de a doua pasiune, cea legată de cactuși unde Cristi poate fi considerat un expert, motiv pentru care nu s-a răbdat să nu-și prezinte minunatele plante în Piațeta Libertății din Reghin în cadrul ultimei ediții a Târgului Producătorilor Locali.

„Este pentru prima dată când particip la un târg, nu am mai făcut-o niciodată. Cel de la Reghin, din Piațeta Libertății dedicat meșterilor și producătorilor locali fiind primul de acest gen”, ne-a spus Cristi, reghinean din 2008, an când s-a căsătorit și a lăsat Bistrița natală pe Reghin.

De unde această pasiune pentru cactuși l-am întrebat pe Cristi, doar nu dai nas în nas în fiecare zi cu vreun pasionat de cactuși atât de sufletist.

„Dintr-o altă viață, o reîncarnare probabil”, ne-a spus râzând Cristi. „În anul 2002 am cumpărat primii cactuși, iată că se fac aproape 20 de ani de atunci. Spre rușinea mea nu am știut să-i îngrijesc cum trebuie. Erau niște cactuși dintr-o seră, undeva lângă Metro din Târgu Mureș, mi-au plăcut foarte tare cum erau ei aranjați și astfel am cumpărat o lădiță cu cactuși. Erau bine dezvoltați în ghiveci dar în prima iarnă i-am omorât pentru că nu am știut să-i îngrijesc. I-am udat iarna, nu i-am ținut la lumină, practic i-am distrus. Eram destul pe dinafară cu ideea de cactuși, nici măcar nu știam cum îi cheamă la acel moment”, și-a început Cristi Gavriloaie povestea legată de cactuși.

„Sunt precum bebelușii mei”

Scânteia care a aprins pasiunea de cactuși a fost cartea, monografia mai exact semnată de Sorin Victor Copăcescu, cea care a deschis porțile universului cactușilor pentru Cristi Gavriloaie

„După ce am făcut câteva greșeli, am zis că așa nu are cum să meargă. Nu vreau să-mi bat joc de plante, degeaba tot cumpăr și nu am grijă de ele. Așa se face că am început să mă documentez. Un moment de cotitură a fost la Târgul de carte Gaudeamus unde am dat de o ditamai enciclopedie de cactuși. Eram pe picior de plecare când am găsit acest tratat, o carte de vreo cinci kile despre cactuși. Mă uitam la carte, mă uitam la portofel, și nu știam în ce parte să înclin, dat fiind faptul că prețul nu era deloc unul mic. Mi-am zis în gând: ori ești hotărât să înveți despre cactuși ori ba, dacă nu îți plac cu adevărat nu cumperi cartea și cu asta basta. Am luat în cele din urmă cartea, și de atunci a început toată această nebunie frumoasă cu catuși. Am început să citesc din carte, am început să-mi descopăr greșelile, după care am avut un mult mai mare succes în ce privește creșterea plantelor. Pasiunea a evoluat foarte mult fapt pentru care numărul de plante s-a mărit. Nu acest aspect este cel mai important, câte plante ai, contează cel mai mult succesul în îngrijirea lor, să reușești să le duci cu bine de la an la an, să crească corect, să iermeze corect, să înflorească în anul următor, să facă flori, fructe, semințe pe care să le pui în pământ să facă o nouă generație, ceea ce într-adevăr reprezintă o realizare. La ghivecele cele mici prezente în cadrul târgului, sunt semănături făcute de mine în 2018 și 2019. Deja plantele au între doi și trei ani. Trebuie apoi să le transplantezi în ghivece mai mari din cauză că nu mai au loc, stau înghesuite. Le-am obținut din semințe, sunt precum bebelușii mei. Cam asta a fost pe scurt drumul meu prin această lume a cactușilor”, a povestit colecționarul.

Dat fiind faptul că vorbim de niște plante exotice, este interesant să vedem care sunt condiții optime pentru creșterea cactușilor.

„Sunt plante care cresc afară, sub cerul liber, totodată sunt plante care se dezvoltă în seră. Colecția mea de bază se află în seră în care bate vântul prin ea, e ca un tunel special făcut. De regulă scot plantele afară undeva pe la 15 aprilie, iarna ele sunt ținute în casă în lădițe, într-o cameră uscată și răcoroasă, undeva până în 10 grade. Nu le dau apă absolut deloc, din octombrie până în aprilie nu primesc niciun gram de apă. Această perioadă reprezintă de fapt simularea sezonului secetos din natură, din mediul în care aceste plante trăiesc în mod obișnuit. Ele așa sunt obișnuite, șase luni vegetează, adună resurse, cresc, fac pui, fac flori, fructe, semințe, iar restul de șase luni intră în repaos vegetativ din cauza secetei”, a afirmat Cristi Gavriloaie.

Am dorit să aflu mai în amănunt date despre soiuri, specii, așa am aflat că familia cactușilor este una destul de mare, împărțită pe genuri, un fel de subfamilii, iar  fiecare gen se împarte în specii.

„Un gen poate să conțină o specie sau 900 de specii, depinde de cât e de bogat genul respectiv. În continuare sunt clasificate specii noi descoperite, dar de regulă, groso modo,  sunt undeva la 30.000 de specii de cactuși clasificați și cunoscuți la ora asta. În ce mă privește, în colecția mea am undeva la 2.000 și ceva de specii unice, dar am și mai multe exemplare dintr-o anumită specie fapt pentru care mai trebuie să mai vând din ele pentru că am nevoie de spațiu. Cele mai multe plante sunt obținute de mine din semințe, iar o parte din ele sunt cumpărate de la alți colecționari. După atâția ani de crescut cactuși încep să rezonez mai tare cu anumite familii de cactuși, mai puțin cu altele”, a spus Cristi.

Care sunt cactușii dragi lui Cristi Gavriloaie?

„Toți îmi plac fără discuție, dar îmi plac mult mai tare anumite genuri, și atunci colecționez speciile din genurile respective. Un gen foarte iubit de mine cel puțin, dar și de alți câțiva colecționari din România este Echinopsis. Este un gen foarte hibridizat. Se fac foarte multe încrucișări din care rezultă hibrizi care în natură nu există. Prin hibridizare se urmărește crearea unor plante cu niște flori spectaculoase cu niște forme și culori extraordinare. Alte genuri care îmi plac foarte tare sunt Rebutia și Sulcorebutia. Sunt plante care cresc în America de Sud, respectiv Bolivia, Peru, Argentina, cu precădere la înălțimi destul de mari, pe pantele munților, la 2000 chiar 4000 de metri. La momentul înfloriri au niște flori foarte viu colorate, foarte vizibile datorită faptului că ele atrag polenizatorii prin culoare. Genul Echinopsis atrage polenizatorul tot prin culoare însă principala caracteristică a lor o reprezintă mirosul florii. Aceste plante înfloresc seara, noaptea chiar, când nu mai umblă albinele sau insectele prea mult, și atunci încep să atragă insectele nocturne după mirosul florii. Alte plante mai interesante care îmi plac,  pe lângă cactuși, sunt niște sudafricane din Familia Stapeliadelor  mai popular spus „Steaua șerifului”. Sunt niște plante suculente care trăiesc în tufișuri, nu trăiesc liber. Nefiind foarte vizibile ele atrag polenizatorii printr-o adaptare mai specială. Au o floare cu miros pestilențial care atrage polenizatorul prin miros. Singurul polenizator care caută o asemenea floare prin tufișuri este musca care crede că acolo se află un hoit tocmai din această cauză a mirosului. Este extrem de interesant, doar musca este în stare să polenizeze planta respectivă, nicio altă insectă nu se duce acolo”, afirmă colecționarul de cactuși din Reghin

Comunitatea colecționarilor de cactuși nu este foarte numeroasă, mai degrabă sufletistă, esența dragostea față de cactuși, nicidecum cantitatea, după cum ne spune Cristi Gavriloaie.

„Există o comunitate a colecționarilor de cactuși în România din care și eu am pretenția că fac parte. Sunt și colecționari de pervaz cum le mai spunem noi, unde omul are 10 plante, cât îi permite locul de acasă, dar sunt și alții care au sute, mii de plante. Avem în țară colecționari foarte mari cu zeci de mii de plante. Eu sunt un colecționar mediu pot spune. Cum am mai spus, nu numărul de plante este important. Marea majoritate a acestor colecționari sunt bărbați. Nu e ceva misogin în toată chestia asta, doar că bărbații  au găsit o mai mare aplecare față de acest hobby. Se organizează anual, undeva în luna august, o întâlnire între acești colecționari, un weekend cactusistic la Satu Mare, zonă unde numărul acestor colecționari este mai mare. Sunt și întâlniri mai mici, la vreun colecționar acasă unde  cei care au acest hobby se întâlnesc. În ce privește zona Reghin, eu încă nu am cunoscut vreun colecționar de cactuși”, a declarat Cristi Gavriloaie.

În loc de concluzie

„Orice pasiune ar avea un om, indiferent că vorbim de o pasiune vie, de o plantă sau un animal, sau vorbim de un hobby, filatelie, aeromodelism sau orice altă pasiune, este important ca orice om să-și găsească și o altă ocupație pe lângă job, să aibă ceva care să-l deconecteze de la lucrurile care le face zilnic, să facă efectiv ceva care îi place. Este poate cea mai simplă și frumoasă filozofie de viață”- Cristi Gavriloaie, colecționar de cactuși din Reghin.

Alin ZAHARIE