Home / Life style / Băla, Home Sweet Home pentru Georgiana & Steve Teers

Băla, Home Sweet Home pentru Georgiana & Steve Teers

Distribuie

Rădăcinile sunt cele care la un moment dat ne indică direcția în care să ne îndreptăm, spre locul unde simțim că aparținem. Un astfel de exemplu este cel al Georgianei Teers, cea care alături de soțul Steve și fetele Raluca și Polly a decis să lase Londra în locul plaiurilor natale românești, mai exact localitatea Băla, din județul Mureș.

Poate părea un fapt cât se pare de normal, dar povestea e una mult mai complexă care face din această reîntoarcere la origini a Georgianei Teers o poveste pur și simplu frumoasă. Spunem asta deoarece Georgiana a reușit să ajungă un nivel extrem de ridicat în ce privește segmentul Hair stylist & Make-up Artist, ajungând să intre în contact din punct de vedere profesional cu staruri de muzică și film, Kylie Minogue, Bono, Penelope Cruz și lista ar putea continua mult și bine.

Georgiana ne-a primit la reședința sa din Băla, o locație de tip „retreat” pe care a numit-o ”La Poiata Retreat”, taman în perioada în care Băla Fest își derula cea de a treia ediție (6-8 august). Alături se soțul Steve, Georgiana a acceptat cu generozitate să ne vorbească despre activitatea ei, dar mai ales despre acest pas făcut spre Băla, satul de origine al bunicii Maria.

Pasul spre insula britanică

Georgiana Teers: După perioada copilăriei petrecută în București, mai exact după primii ani de facultate, am realizat că vreau să văd lumea, fapt pentru care am plecat din țară în dorința de a munci. În tot acest timp am căpătat foarte multă experiență legată de istorie, geografie, cultură. M-a atras foarte mult ideea de a reveni în țară la un moment dat și de a face lucrurile mai bine aici, și nu în afară. Experiența acumulată în afară a durat 16 ani, activitatea de bază fiind cea care o aveam în țară înainte să plec, respectiv machiaj și coafură pentru televiziune și film, reclame și covorul roșu. După ce m-am căsătorit cu Steve, ne-am mutat în Londra unde am activat intens pe partea de publicitate și cinematografie.

Home Sweet Home!

Georgiana Teers: În una din vacanțele din România am redescoperit viața la țară, mai exact viața de Băla. O mătușă de-a mea m-a rugat foarte mult să vin să revăd satul de origine al bunicii mele, să văd unde ea a locuit, loc unde nu mai fusesem de 30 de ani. Am găsit locul extrem de diferit față de cel care-l știam eu din copilărie. Când ești mic, vezi lucrurile mari, iar când revii, căsuța care ți se părea foarte mare o descoperi acum ca fiind foarte mică, cu ușile și geamurile mici, cu doar două camere, fără toaletă sau bucătărie. Toată această poveste ne-a trezit un pic interesul să investim în această casă care a aparținut cândva bunicii Maria, să o avem pentru perioadele de vacanță. Așa se face că în fiecare vacanță am revenit în Băla, venind din Anglia. Copiilor le plăcea extrem de mult faptul că veneam aici, mai ales că o făceam în luna august, perioadă extrem de propice pentru a simți din plin farmecul vieții la țară, toate animăluțele, plimbările în natură și nu în ultimul rând libertatea care o găsești aici. Astfel, le-a trezit și lor intereseul pentru atmosfera de la țară, fapt pentru care am decis să ne întoarcem la Băla în fiecare vacanță. Așa a pornit ideea să venim aici la Băla, să investim în acest loc, în căsuța bunicii care am reușit să o achiziționăm în cele din urmă, loc unde să ne putem întâlni cu prieteni.

Lucrurile au început să devină din ce în ce mai serioase…

Georgiana Teers: Cu timpul, a crescut ideea de a ne muta la Băla. Raluca, fiica cea mare în vârstă de 15 ani, dorea foarte mult să vină să învețe într-o școală din România. Auzisem de o școală internațională din Cluj, iar într-o vacanță de Paști am fost și am vizitat-o, mai mult într-o glumă. Faptul că școala se numește Transylvania College ne-a făcut să zâmbim, nume care te face să te gândești la Dracula și alte chestii din Transilvania, Raluca fiind extrem de atrasă de această idee. Așa se face că am făcut o testare, să vedem dacă va fi pe placul Ralucăi, fapt pentru care am lăsat-o un semestru, să vedem cum se adaptează la această școală, la condițiile de internat, să vedem cum reacționează, dacă vrea sau nu să se întoarcă la Londra. Am fost surprinși să vedem că nu și-a exprimat dorința să se întoarcă în Londra, astfel situația cu revenirea de tot în România a devenit una extrem de serioasă. Am zis ok, ce facem acum, ne lăsăm job-urile din Londra, ne mutăm în România, facem naveta România – Londra, în condițiile în care Raluca stătea la internat? Un an asta am făcut, după care am luat hotărârea să o mutăm și pe Polly, fata cea mică, care acum are 12 ani, pe care am înscris-o în cele din urmă la aceiași școală din Cluj unde învață și sora ei mai mare. Astfel, ne-am mutat cu casa în România, copiii fiind cei care au înclinat definitiv balanța să ne mutăm în România. Asta s-a întâmplat în anul 2019, an când am părăsit în cele din urmă Marea Britanie și ne-am stabilit în România.

Numirea lui Boris Johnson, revenirea în țară și apariția pandemiei

Georgiana Teers: Am părăsit Marea Britanie în anul 2019, în ziua în care Boris Johnson a devenit prim-ministrul Marii Britanii. Steve a suferit extrem de mult din cauza Brexitului, la fel cum și pentru mine a reprezentat o dezamăgire extrem de mare această ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Luni întregi efectiv nu ne venea să credem că s-a ajuns în această situație. La fel și foarte multe persoane care activau în această industrie care implică extrem de multe deplasări. Călătorim foarte mult la diverse evenimente importante precum Festivalul de la Cannes sau prezentările de modă de la Paris sau din alte țări europene. La mine era ceva mai simplu având pașaport românesc, dar la Steve implica tot timpul tot felul de acte. A fost oarecum o coincidență faptul că venirea noastră în România s-a nimerit să fie odată cu Brexitul. Pe lângă astea ne-a lovit și pandemia, iar venirea noastră aici la Băla ne-a făcut să fim în cel mai sigur loc vizavi de pandemie. Ne-am bucurat foarte mult că am stat aici la țară, departe de marile aglomerații urbane extrem de expuse în această perioadă de pandemie.

Activitatea din România

Georgiana Teers: Pe perioada anul școlar doresc să lucrez în Cluj într-un salon micuț și cochet situat foarte aproape de locul unde și locuiesc. Îmi convine foarte mult acest lucru, nu trebuie să călătoresc o oră și jumătate sau să mă urc într-un avion pentru a munci. Clar, veniturile sunt mult mai mici, dar ce e important, îmi mențin pasiunea, nu-mi ies din ritm cum se zice. Mai mult de atât, sunt și aproape de copii, ei fiind în Cluj la școală, iar în perioadele de weekend venim la Băla unde facem agroturism. Steve Teers: Sunt foarte norocos că pot lucra de la distanță. Sunt editor de documentare istorice pentru televiziunea britanică. Au trecut deja câteva luni de zile de când lucrez de aici, fusul orar în Anglia fiind cu două ore în urmă, mă pot organiza să fiu la timp și cu activitățile din România. Tot ce pot spune este că urmatorul documentar trebuie editat pentru luna septembrie.

Reacția prietenilor

Steve Teers: Deseori îmi place să spun că mă simt ca și un refugiat din fața Brexitului. Toți prietenii mei sunt foarte geloși pe mine. Spun că a fost timpul potrivit pentru această mutare. Sunt și oarecum supărați că nu ne pot vizita, sau dacă o fac nu pot rămâne mai mult timp. Ocazional postez imagini pe Facebook care sunt foarte apreciate. Oamenilor le place să vadă frumusețile naturii. Când te gândești că noi în vestul Londrei am avut o grădina de mărimea acestei camere în care ne aflăm, vă dați seama de spațiul pe care-l avem aci, să nu mai vorbim de livadă. Prietenii mei nu sunt foarte surprinși că m-am retras aici. Mulți doresc să mă viziteze aici când va permite situația. Deocamdată se simt oarecum ”prinși” în Anglia.

Povestea Băla Fest

Georgiana Teers: Totul a început de fapt de la o zi de-a mea de naștere. Veneam aici la Băla, aveam atâta spațiu la dispoziție și era păcat să nu-l fructificăm, nicidecum să-mi țin ziua într-un mini restaurant care ar fi costat de trei ori mai mult decât aș fi vrut eu. Așa se face că mi-am ținut ziua de naștere la Băla, am făcut totul atât de natural încât oamenii care au venit la ziua mea au spus că vor reveni și anul viitor. Ok, dar la anu nu va mai fi la fel, nu mai fac 40 de ani, nu mai pot merge în același mod, plus că și costurile nu sunt de neglijat, în condițiile în care ziua mea a ținut trei zile. Foarte mulți veneau din afară, erau cheltuiei mari și pentru ei să vină încoace. Am stat și ne-am gândit, hai să mai facem o adunare și anul viitor care s-a făcut în cele din urmă pe bază de donație. Apoi ne-am gândit la o asociație, respectiv Asociația Băla Fest și ușor, ușor lucrurile au început să prindă amploare.

Încotro

Georgiana Teers: Mie îmi place ideea de festival boutique unde să nu fie foarte multă lume, astfel lumea nu mai interacționează la fel, nu mai socializează, pe când aici suntem precum într-o familie mare. Timp de trei zile toată lumea cunoaște pe toată lumea. Este foarte costisitor pentru un festival boutique ca să poți să supraviețuiești costurilor. Steve ar vrea la un moment dat să mergem pe un deal din zonă unde era o stână și să ținem acolo festivalul. Bineînțeles, acolo nu există curent, apă, lumină și organizarea ar fi mult mai dificilă.

Steve Teers: Am creat un spațiu aici la Băla, o scenă, o cafenea, bucătarie pe care ar trebui să le folosim pentru câțiva ani. Dar mai este și un alt motiv, în viziunea mea am putea crea aici evenimente restrânse, mai mici. Dacă investitorii vor dezvolta regiunea și oamenii vor afla ce loc minunat este Băla, precum un ”castron natural pe cealaltă parte a dealului”, locul ideea unde aș vrea să facem un festival cu meșteșugari, muzică, totul într-o atmosferă plăcută și într-un cadru natural magnific. Dacă mai adăugăm oamenii pe care i-am întâlnit pe parcursul anilor si mulți alții, mă gândesc undeva la 2000 persoane venit din toată Europa, am putea pune Băla din nou pe hartă, doar că trebuie găsit un echilibru perfect. Când am ajuns în Băla, totul parea pustiu, parcă satul murea încet, se micșora astfel meșteșugurile pot dispărea. Noi chiar ne dorim să păstrăm această bogăție iar meșteșugurile uitate să reînvie. Toate acestea funcționează ca un microcosmos bine definit, și dacă putem face asta, putem avea amintiri frumoase care pot fi transmise copiilor. Astfel, ei pot ramâne aici, pot evalua frumusetile, și pot pune în balanță cultura, muzica, arta.

Primul festival fără tutun

Steve Teers: Aș vrea să fac din Băla Fest primul festival din România unde nu se fumează. Este o ambiție personală, încerc să încurajez asta ca și un stil original, chiar și pe adresa web să apară o siglă anti fumat! Nu am forțat nota anul acesta, dar aș vrea pe viitor ca oamenilor să le placă să vină aici și apoi să revină, chiar dacă nu se fumează. Poate astfel vom avea mintea mai limpede dimineața, vom respira mai ușor. Fumatul e o otravă până la urmă, si chiar dacă avem cunoștințe medicale, nu realizăm cât de brutali suntem cu noi înșine când fumăm. Ca și o ambiție personală, vreau ca acest loc să fie văzut ca și un spațiu sănătos unde să poti veni liniștit. În alte locuri se bea, e mizerie, gălăgie, zgomot, ori aici e pace, liniște și aer curat.

Rolul prietenilor, sprijinul localnicilor

Georgiana Teers: Prietenii contează enorm de mult, fără ei nu credeam că putem face Băla Fest. Practic, ei ne-au împins la așa ceva, dorința lor s-a pliat exact pe modul nostru de gândire. Am avut o susținere foarte mare la momentul în care ne-am mutat aici la Băla, în special din partea primăriei, a doamnei Mariana Vlad, primarul comunei de la vremea respectivă. ”Nu știam că mai e un om nebun în lumea asta care vrea să facă ceva pentru comuna Băla”, ne-a spus primarul de atunci Mariana Vlad când a auzit că dorim să ne stabilim aici și vrem să facem ceva. S-a bucurat foarte mult de proiectul nostru, a fost și este în continuare alături de noi. Se implică foarte tare în organizarea festivalului, a fost și a rămas în continuare unul din cei mai apropiați oameni din sat de proiectul nostru. Bineînțeles că și noi la rândul nostru încercăm să ajutăm localnicii, cumpărăm produse de la ei. Încercăm să-i susținem, astfel încât să simtă că aducem viață în sat. Îi invităm la acest festival, le oferim posibilitatea să simtă o altfel de experiență, în condițiile în care sunt oameni care nu au ieșit din sat de ani de zile sau poate chiar niciodată.

A consemnat Alin ZAHARIE


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.