Un altfel de editorial

Romanii aveau o zicală „verba volant, scripta manent” – vorba zboară, scrisul rămâne.

Scena este foaia albă de hârtie. Întindere imensă pe care șerpuiesc în ordine (câteodată în cantitate fixă, 3500 de cuvinte cu spații cu tot) literele, frazele, poveștile. Scrisul mi-a făcut întotdeauna bine, e ca o terapie care dă mereu rezultate excelente în marea dilemelor existențiale (aproape la fel ca și cu o dietă sau ca mersul la sală 😊). Oricum, pentru că timpul mă presează (ca pe mulți dintre noi), iar gâtul clepsidrei se lărgește din ce în ce mai mult, încep primul meu editorial.

După cum spunea Emile Planchard: „A citi, în sensul efectiv al cuvântului, constituie o activitate foarte personală şi formativă care implică şi dezvoltă în acelaşi timp o inteligenţă asimilatoare şi o judecată critică.”

Deci, nu mă judecați prea aspru dacă pe ici-colo nu suntem de acord, cu unele, cu altele!

Scriu despre oamenii (jurnaliștii) cărora le place penelul și care au curajul să scrie la modul serios, cu pasiune și onestitate, fără frica eşecurilor sau a criticilor. Construiesc zi de zi, punct cu punct știri și proiecte pe care le împărtășesc cu noi, unele interesante, altele seci sau poate enervante și deranjante (pentru unii). Nu contează! Important mi se pare, însă, că ei se exprimă deschis, liber, curat și poate dureros de adevărat (tot pentru unii). Și o fac bine! Nu puțini dintre ei și-au tocit condeiul în a demasca nereguli, a demonetiza buzunarele umflate sau pentru a da jos măștile unora sau altora. Oameni mânați deopotrivă de scârbă dar și de speranță, uniți mereu de sentimentul solidarității care înseamnă că „trebuie să facem ceva”! Și folosesc doar cuvântul, vechi de câteva mii de ani, care reprezintă fundamentul oricărei societăţi civilizate. Cuvântul care, ce să vezi, și în acest secol poate dezvălui adevăruri, poate răni sau vindeca, poate construi sau dărâma. (God knows că lumea are nevoie de oameni cu picioarele pe pământ care să dorească a scrie și care să nu tacă!) De oamenii care tac ar trebui să ne fie frică!

Pe bune, pe câți dintre noi nu ne atrage titlul unui articol, ”lista de personaje” dintr-un scandal mai mult sau mai puțin politic, ”biografiile subiecților” sau poate un adevăr istoric, povești de succes ale oamenilor simpli și frumoși sau progresele științei. Misiunea mass-media este aceea de a ne oferi repere de calitate în jurul cărora să ne dezvoltăm opinii și raționamente proprii și contribuie la creșterea gradului de conştiinţă civică a cetăţenilor, având totodată şi misiunea de supraveghere  a respectării normelor democratice în societate.

Ziarul sau revista sunt, la fel ca radioul sau televiziunea, înscrise în timp: scrise pentru a semnala şi a informa – ele spun ce se întâmplă, ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla!

Biţii şi kilobiţii calculatoarelor dispar cu o simplă apăsare de buton, dispar pentru totdeauna la ultimul clipit al energiei electrice. Forța cuvântului tipărit rămâne, nu va muri niciodată! În timp, peste timp, pentru viitor!

Dacă aveți sau veți avea nevoie vreodată de ei (jurnaliștii) știți unde să-i găsiți.

Deci, astăzi votez pentru cuvânt și text! Dacă primesc o palmă peste ceafă (pentru că nu vă place încercarea aceasta de editorial) fiți pe pace, n-o să mă plâng! 😊

Violeta SANDOR