Zi de Zi, de la ”nebunii frumoși” la ”maratoniștii supraviețuitori”

Coincidență, ziua de vineri, 20 august, în care trebuie predat editorialul care va fi publicat în ediția specială a cotidianului Zi de Zi dedicată Galei Presei Mureșene 2021 corespunde cu prima zi din istoria publicației care are ca motto ”O parte din viața ta” în care în redacție nu se află niciun reporter la datorie, singurul coleg care deține această funcție fiind în prima zi din binemeritatul concediu de odihnă.

Criza economică, mai suportabilă decât criza de caractere…

E o premieră neplăcută în cei aproape 14 ani de când coordonez activitatea editorială a ziarului și, brusc, mă năpădesc amintirile…

Au mai fost zile și chiar perioade dificile în istoria Zi de Zi. Prin 2009 de exemplu, am acceptat, alături de alți colegi, diminuarea voluntară a salariului pentru ca Zi de Zi să supraviețuiască unei crize economice de proporții, ce a măturat mai abitir ca un tsunami economia mondială.

Ieșirea la liman n-a fost deloc ușoară, dar în cele din urmă am răzbit acelei dificile încercări care ne-a testat nu doar rezistența economică, ci mai ales caracterele.

Am prins, din anul 2008 încoace, vreo două greve spontane, demisii cu duiumul, veniri și plecări cu frecvențe aproape ca în Gara de Nord și chiar perioade în care plata pentru activitatea depusă nu se primea taman în ziua de salariu, ci cu o oarecare marjă de întârziere.

A fost greu, dar frumos, vorba unui clasic. În ciuda dificultăților financiare care veneau ”la pachet” cu alte provocări ale activității de jurnalist, cum ar fi de exemplu uzura și programul imprevizibil și de multe ori prelungit la 7 zile din 7, în redacție erau mereu ”nebuni frumoși” dispuși să se ia ”la trântă” cu ele.

Problemele, oricare ar fi fost ele, păreau deseori infinit mai minore în comparație cu satisfacția de a informa și a fi în slujba oamenilor, pasiunea de a căuta și găsi subiecte noi, atractive, interesante, și nu în ultimul rând bucuria de a scrie, practic izvorul care i-a alimentat cu vitalitate pe ”maratoniștii” redacției care alături de mine au o vechime mai mare de 10 ani: Ligia Voro – senior-editor și Alin Zaharie – reporter.

În acest context, vorbele scriitorului moldovean Nicolae Dabija mi se par extraordinar de frumoase: ”Mulţi ziarişti tineri mă întreabă deseori: ”Merită să faci ziaristică?” Eu le răspund: ”Merită!” În măsura în care ceilalţi oameni trec prin viaţă şi nu lasă nicio urmă, ca peştele care trece prin apă şi nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii…”

A venit și pandemia, în martie 2020. Un nou hop trecut cu brio, deoarece ediția printată a continuat să apară, îngrijită de o echipă minusculă, după orarul normal, de 5 zile per săptămână, în timp ce ediția online, www.zi-de-zi.ro, a ”explodat” nu de puține ori la capitolul audiență.

Suprinzător poate pentru unii chibiți, având în vedere complicatul context epidemiologic, aflat după cum bine se știe în strânsă legătură cu cel economic, anul 2021 a însemnat debutul unei noi perioade în istoria ziarului, de stabilitate financiară. Da, un reviriment în adevăratul sens al cuvântului!

Ce păcat că tocmai azi meseria de jurnalist nu e căutată și apreciată la adevărata ei valoare pe piața muncii…

Mărturisesc, în premieră, că mi-e dor, teribil de dor de ”nebunii frumoși” care au trecut prin redacția Zi de Zi din 2008 încoace. Aș prefera, dacă mi-ar fi să aleg, varianta unei redacții populate, cu urcușuri și coborâșuri financiare, decât varianta redacției (semi)goale și cu stabilitate financiară.

Deși mâhnit pentru situația din prezent, rămân optimist pentru viitor gândindu-mă la lecțiile din trecut și cu speranța că Zi de Zi, adică Aurelian Grama & Co, va trece și de acest hop, al crizei de personal, așa cum a reușit de fiecare dată în situații limită.

De trei ori ”Mulțumesc”

Am aflat, de la organizatorii Galei Presei Mureșene 2021, că voi fi premiat, astfel încât mă folosesc de acest prilej pentru a spune ”Mulțumesc” de trei ori.

Așadar, le mulțumesc tuturor foștilor și actualilor colegi, pentru că au făcut parte sau fac parte în continuare din familia Zi de Zi. Nu e defel o exagerare sau o figură de stil de umplutură, iar în acest sens vin cu mărturisirea că de multe, foarte multe ori, ne petrecem la muncă, alături de colegi, mai mult timp decât ne petrecem alături de familie…

Evident, le mulțumesc și cititorilor și consumatorilor de publicitate care au fost și sunt alături de noi, pe print sau pe online, și îi îndemn să aibă în continuare încredere în presa locală.

Nu în ultimul rând, mulțumesc familiei mele și în special soției mele, Arina Toth, jurnalistă în domeniul Sănătății de mai bine de un deceniu, pentru susținerea necondiționată fără de care (nu e un secret) mi-ar fi fost mult mai greu să practic în continuare cea mai frumoasă profesie din lume…

Alex TOTH