Home / Editorial / Gala Presei Mureșene 2021. Să ținem poarta deschisă spre lumea satului românesc

Gala Presei Mureșene 2021. Să ținem poarta deschisă spre lumea satului românesc

Distribuie

Îmi iau o cafea alături de mine… Și cad pe gânduri… încep să număr anii…

Să tot fie vreo 13 – 14 ani… Nici nu mai știu sigur… Încep să pierd numărătoarea, iar asta nu e semn bun. O fi de la bătrânețe!? 😀 Să tot fie deci ceva ani buni, de când am scris primele cuvinte pentru un ziar. Pornisem ca mulți alții, de la Zi de Zi: școala de presă! Apoi am început aventura la Glas. Glasul Văilor. Primul meu copil, cum îmi place să-l numesc… Sunt 12 ani de atunci.

Jurnalismul… Presa scrisă… Presa locală… Un duș cald, un duș rece. Zile colorate ori chiar gri. Termene limită, dezamăgiri, supărări, chiar lacrimi. Atacuri de panică. Nimic nu e ceea ce pare. Frumusețea acestei meserii e că nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Că poți să descoperi oameni și locuri, povești care-ți vor rămâne o viață în minte, care te fac să privești viața din alte perspective.

Am trecut în acești ani printr-un cumul de sentimente. Am scris texte cam pe toate domeniile, despre meserii, pasiuni, politică, social. Totuși, dintre toate, cele de care mă simt mai aproape sunt poveștile oamenilor simpli, destăinuirile bunicilor de la sat. Iar asta poate și pentru că am rămas încă-n suflet aceeași fată de la țară.

Când am început aventura la Glasul Văilor, alături de Daniel Gliga, cel care a pus bazele ziarului, gândul mi-a zburat la bunicii alături de care n-am avut ocazia să copilăresc prea mult, la bătrânii satului copilăriei mele. Mulți dintre ei azi nu mai sunt, iar eu n-am reușit să le descopăr istorisirile. Tainele din spatele ridurilor, din spatele mâinilor bătătorite, a sudorii de pe fața îmbătrânită mult prea devreme. Și-atunci mi-am promis că voi face în așa fel încât să-i ascult pe cei întâlniți în cale și să pun vorbele lor pe hârtie. Colindând satele de pe Văi, am descoperit oameni trecuți de vârsta a treia și diferența de trai dintre generațiile lor și generația noastră. Ceasul lor trece altfel, față de ceasul grăbit al omului modern. Satele și locurile în care ei locuiesc fac parte din alt univers, au un  farmec aparte.

Am ajuns în Bârlogi, aparținător comunei Ideciu de Jos, în urmă cu opt ani. Aici am descoperit povestea cătunului cu trei familii. Un sat al amintirilor, un loc pitoresc, dar unde doar casele pustii, unele cu acoperiș distrus de vreme stăteau mărturie că cineva a locuit vreodată aici. Astăzi, singurul care mai ajută satul Bârlogi să respire este Vasile Mare… Bătrânii înțelepți ai satului dispar….

Un alt sat, o altă poveste… De această dată în comuna Hodac, la Mirigioaia. Chiar dacă am trăit cu gândul că odată cu ultimii bătrâni ai satului, lumina se va stinge în Mirigioaia, prezentul îmi demostrează contrariul. Tinerii încep să se întoarcă la rădăcini. Iar asta nu poate fi decât o veste bună. Totuși… Bătrânii înțelepți ai satului se duc… Încet…

În satul Orșova din comuna Gurghiu, Ionu’ Varvarei își făcuse mai bine de 30 de ani un jurnal zilnic. Caiete întregi cu însemnări despre vreme, despre cui a împrumutat bani, când și-a plantat recolta și când a cultivat-o. Sunt trecute în câteva rânduri și evenimentele neplăcute, trecerea în neființă a celor apropiați.

Noi, cei de azi am impresia că ne învârtim continuu într-un roller coaster. (ciudată comparație… știu).

Bunicii mai țin încă deschisă poarta spre minunata lume a satului românesc. Iar noi trebuie să facem în așa fel încât aceasta să rămână deschisă mult timp de acum înainte. Ei sunt cei de la care putem învăța cheia înțelegerii acestei vieți. Iar noi avem obligația să ne servim din înțelepciunea lor, să preluăm moștenirea lăsată de ei și să o ducem mai departe.  

Codruța ROMANȚA, Glasul Văilor


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.