Bolile cardiovasculare în România – mortalitate ridicată, finanțare ineficientă și politică sanitară deficitară

România are cea mai mare rată de mortalitate cardiovasculară dintre toate țările Europei, există o finanțare ineficientă, sunt puțini cardiologi intervenționiști care să efectueze proceduri de cardiologie intervențională, nu există o strategie națională de luptă împotriva bolilor cardiovasculare, dar nici program național de reabilitare cardiovasculară. Sunt câteva dintre concluziile ce reies din raportul european privind prevenția secundară a evenimentelor cardiovasculare în mai multe țări europene, dar și din datele Societății Europene de Cardiologie. Informațiile a fost prezentate de către Prof. Dr. Theodora Benedek, șeful Clinicii de Cardiologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, la conferința ”Mediul de afaceri în sprijinul sistemului medical”. Evenimentul a avut loc pe data de 28 septembrie, la Castelul Teleki din Dumbrăvioara. 

Raportul privind prevenția secundară a afecțiunilor cardiovasculare în mai multe țări europene, printre care și România, publicat de Platforma Europeană de politici sanitare publice ”The Health Policy Partnership” arată că evenimentele cardiovasculare și stroke-ul reprezintă o problemă socială majoră în România, peste 1 milion de români suferind de boală cardiacă ischemică și peste 450.000 supraviețuind unui stroke (accident vascular cerebral), iar ambele afecțiuni sunt responsabile de 38% dintre decesele din România. Totodată, rata de deces de cauză cardiovasculară este de trei ori mai mare în România decât media europeană, iar rata de deces cauzată de stroke este de două ori mai mare. România este pe primul loc în Europa ca rată de deces prevenibilă la femei și pe locul trei la bărbați.

De altfel, datele recente publicate de Societatea Europeană de Cardiologie arată că România are cea mai mare rată de mortalitate cardiovasculară din Europa, la mare distanță de alte țări. 875 de decese cardiovasculare raporat la 100.000 de locuitori a înregistrat România, comparativ cu alte țări, la distanță mare, imediat după țara noastră, fiind Polonia, cu 586 de decese la 100.000 de locuitori, iar țările dezvoltate, cum sunt Spania sau Franța au 249 respectiv 197 de decese la 100.000 de locuitori.

”Mortalitatea este mare fie dacă ne referim la numărul de decese datorate infarctelor miocardice, fie dacă ne raportăm la numărul de accidente cauzate de accidente vasculare cerebrale. Care ar fi cauzele pentru aceste statistici nefaste? În primul rând lipsa unor programe ineficiente de prevenție care prin popularizarea informației la nivelul populației poate duce la scăderea incidenței bolilor cardiovasculare. Dacă nu avem programe de prevenție eficiente atunci vom avea o incidență crescută, dar în același timp, pentru a scădea mortalitatea de cauză cardiovasculară avem nevoie de proceduri care să fie efectuate cu finanțare suficientă, cu resurse umane calificate. Dacă nu avem finanțare, specialiști care să practice aceste proceduri, implanturi de stenturi, de defibrilatoare ș.a.m.d. evident că vom avea un număr mic de proceduri care vor duce la o mortalitate cardiovasculară crescută”, a precizat Prof. Dr. Theodora Benedek.

Resursă umană insuficientă

În statistica Societății Europene de Cardiologie, în care sunt centralizate date nu doar din țările europene, România figurează cu un număr de 753 de stenturi la 1 milion de locuitori, fiind situată pe ultimele locuri, după țara noastră cele mai puține stenturi fiind puse în țări precum Albania, Azerbaidjan, Kazahstan, Republica Moldova, Ucraina. La fel, în privința ablațiilor, proceduri care pot preveni stroke-ul, locul ocupat de România este după Kazahstan, Tunisia, respectiv cu 68,2 la un milion de locuitori. La numărul de implanturi de defibrilatoare România ocupă din nou un loc codaș, iar ca și proceduri complexe pentru tratarea cazurilor complicate, proceduri de revascularizare complexă care sunt asistate de imagistica coronariană sau aterectomie România este la coadă. La fel stă situația și în privința implantărilor de valve.

În ceea ce privește resursa umană, dacă România are 62 de cardiologi la 1 milion de locuitori, numărul cardiologilor intervenționiști specializați în proceduri intervenționale, precum punerea de stenturi, defibrilatoare etc este cu mult scăzut, de la 4,37 la 1 milion de locuitori în 2019, cifra a scăzut la 4 cardiologi intervenționiști la 1 milion de locuitori în 2020. Numărul electrofiziologilor este scăzut în România, 0,8 la 1 milion de locuitori, iar în ultimii trei ani s-au format 10 electrofiziologi la nivelul țării noastre.

Finanțare și politică sanitară deficitară

În ceea ce privește finanțarea, aceasta este una ineficientă. România cheltuiește anual doar 16 euro per capita pentru boala cardiacă ischemică și boala cerebrovasculară, ceea ce reprezintă a doua cea mai joasă rată de finanțare din Europa. Și în timp ce boala cardiovasculară reprezintă principala cauză de deces în România, bugetul alocat bolilor cardiovasculare este de 14 ori mai mic decât cel alocat afecțiunilor oncologice și de 8 ori mai mci decât cel alocat dializei. Boala cardiacă ischemică și stroke-ul costă România, anual, suma de 1,32 miliarde de euro, din care 327 milioane euro sunt cheltuieli directe, iar restul sunt cheltuieli aferente incapacității de muncă și dezinserției sociale.

Raportul privind prevenția secundară a afecțiunilor cardiovasculare mai arată și faptul că în România politica sanitară deficitară a dus la lipsa unei strategii naționale de luptă împotriva bolii cardiovasculare și nu are registre sau survey-uri naționale privind bolile cardiovasculare, lipsa rambursării recuperării cardiovasculare s-a tradus într-o rată de abandon de 40-60% a măsurilor de prevenție secundară de către pacienții cardiaci, inexistența unui program național de recuperare cardiovasculară sau ghiduri de reabilitare etc.

”Acest raport conclude că România nu are în prezent o strategie națională de luptă împotriva bolii cardiovasculare și tocmai de aceea Societatea Europeană de Cardiologie a lansat o disperată chemare la acțiune, un call to action printr-o serie de măsuri care să contribuie la reducerea poverii care o reprezintă pentru societatea noastră bolile cardiovasculare. Măsurile propuse sunt dezvoltarea de strategii naționale la nivel guvernamental pentru combaterea bolilor cardiovasculare, strategii guvernamentale care trebuie să se adreseze finanțării, perfecționării resurselor umane, creșterii numărului de proceduri și, nu în ultimul rând, prevenției primare. Identificarea rolulului prevenției secundare în aceste strategii- este acea prevenție care se adresează deja pacientului care a avut un eveniment cardiovascular pentru a reduce complicațiile acestui eveniment, ameliorarea finanțării, necesitatea elaborării de ghiduri naționale, protocoale terapeutice și standarde de cost pentru boala cardiacă”, a conchis Prof. Dr. Theodora Benedek.

Arina TOTH