Premiul Merito pentru profesoara Ema Patrichi

“Aș vrea ca elevii mei să fie creativi, independenți, empatici și toleranți”

Emanuela Patrichi, profesoară pentru învăţământul primar la Şcoala Gimnazială “Dacia” din Târgu Mureş, a fost distinsă cu premiul Merito pentru performanțe deosebite în educație. O fire optimistă, veselă, bun coordonator și formator, profesoara a devenit un model pentru elevii săi care, în viitor, pe când se vor face oameni mari, își vor aduce aminte de la cine au învățat să se bucure și cum să fie fericiți.

Reporter: D-na profesoară, anul acesta sunteți câștigătoarea unui premiu cu totul special, prin care vi se recunosc meritele cu care contribuiți la transformarea educației. Povestiți-ne despre premiul Proiectului Merito, de recunoaștere e excelenței în educație.

Ema Patrichi: Proiectului Merito a apărut în 2015, iar în 2016 a fost prima generație de profesori Merito. Trei ani de zile s-au ales câte 10 profesori, apoi au fost desemnați câte 12. Colegii profesori, părinții și chiar elevii vin an de an cu propuneri. În baza unor criterii foarte bine stabilite, juriul alcătuit din membri ai comunității Romanian Business Leaders (RBL)  desemnează câștigătorii. Anul acesta au fost 400 de candidați propuși pentru acest premiu, iar eu am avut marea onoare să fiu unul dintre finaliști.  În  Târgu Mureș mai sunt doi profesori Merito din generațiile trecute: Bogdan Rațiu, profesor de Limba și Literatura Română de la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” și Briena Stoica, profesoară de Limba Engleză la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”.

Reporter: Proiectul vizează profesorii din învăţământul preuniversitar public, dedicaţi, valoroşi, extraordinari, care influențează și inovează în educație . Sunteți considerată influencer în educație.

Ema Patrichi: Nu mi-am dorit să fiu influencer în educație și nu mă consider neapărat un influencer. Cititorii blogului meu m-au desemnat astfel. În anul 2012 am început blogul EmaLaScoală. Am vrut să fie un jurnal în care să scriu ce se întâmplă în viața mea de la școală. Cu doi ani înainte petrecusem ceva timp în SUA. Școala la care învăța copilul meu avea un program de voluntariat pentru părinți. Am fost voluntar la clasă, i-am ajutat pe profesori la diverse activități și am avut prilejul să învăț foarte multe de la ei. Acolo am aflat că cei mai mulți profesori americani aveau un blog. La noi, în Romania, partea de blogging nu era prea vizibilă. Când m-am întors în țară mi s-a părut că ar fi util să am un jurnal de școală. Blogul a luat naștere cu pași mărunți și se poate observa că la început articolele au mai multe poze și mai puțin text; acum am evoluat, am mai multe de spuds și articolele mele au mai mult text și mai puține poze. Cititorii, profesori și părinți deopotrivă, l-au considerat interesant și util, motiv pentru care mi-au spus repede: influencer. Scopul meu nu este însă de a influența pe cineva, blogul meu nu e o modalitate de a le spune altora ce să facă și cum să facă. Nu am o rețetă a succesului, a învățării. Dacă o activitate se potrivește clasei mele e posibil să nu se potrivească altui colectiv de elevi. Scopul meu e acelasi: să am un jurnal. Când scriu despre activitatea mea de la clasă îmi clarific și eu multe aspecte. Pe de altă parte, dacă le e util și altora e foarte bine. Și eu am învățat foarte multe de la alți colegi, mă bucur dacă la rândul meu pot fi de folos cititorilor mei.

 Pe de altă parte, activitatea mea nu se rezumă doar la lucrul cu elevii, mă implic și în alte proiecte dedicate profesorilor sau părinților, singură ori alături de colegi din țară. Din tot ce știu, dau mai departe, particip la diferite activități și la webinarii cu colegi din toată țara, acolo punem cap la cap idei și căutăm soluții.

Reporter: Cui se adresează blogul?

Ema Patrichi: Se adresează cadrelor didactice și părinților, e despre activități ce se pot desfășura la clasele primare. Acum scriu pentru clasa a II-a, pentru că anul acesta am clasa a doua. Pe blog însă sunt idei și exemple de activități pentru toate clasele. Le recomand și părinților unele activități sau modalități de lucru: de exemplu cum să explice copiilor adunarea cu trecere peste ordin.  În timp blogul EmaLaScoala a devenit o bibliotecă cu multe resurse și peste 23.000 de persoane urmăresc pagina de Facebook a blogului. Într-un grup am adunat aproape 7.000 de cadre didactice și părinți. Acolo împărtășim metode de bune practici și diferite sfaturi.

Reporter: Ce e important în procesul de învățare al copiilor din primele clase?

Ema Patrichi: În opinia mea foarte importante sunt rutina și etapizarea activităților.  Copiii mici lucrează bine dacă totul e structurat și predictibil, dacă știu care sunt pașii de urmat. Ei nu au noțiunea timpului, nu au repere. Eu îi învăț să prioritizeze lucrurile, să vadă că învățarea se realizează în etape și uneori cu pași mici, că trebuie să urmeze instrucțiunile, că exercițiul are valoarea lui.

Aș vrea ca elevii mei să fie creativi, independenți, empatici și toleranți. Dacă vor fi creativi și independenți, vor reuși să găsească singuri soluții potrivite problemelor ce li se ivesc. Dacă vor fi empatici și toleranți vor reuși să îi înțeleagă pe cei din jur, să îi ajute, vor putea să se implice în activități de grup. Rolul meu e să îi fac părtași la propria lor învățare și să le creez oportunități să se afirme, să ia decizii, să fie conștienți de cine sunt ei și de ce e în jurul lor.

Amalia VASILESCU