Home / Slider / INTERVIU. O zi din viața culturistului Horațiu Tiberiu Stoica

INTERVIU. O zi din viața culturistului Horațiu Tiberiu Stoica

Distribuie

De la 16 ani acest tânăr și-a dedicat viața unui sport care nu este câtuși de puțin ușor. Necesită un psihic puternic, precum și o disciplină aproape perfectă și multe sacrificii. Alți adolescenți s-au bucurat din plin de acești ani, însă Horațiu Tiberiu Stoica s-a regăsit în rigurozitatea pe care o necesită culturismul și de 6 ani îl practică cu pasiune. „Sportul acesta este unul foarte greu. Lumea din exterior vede doar ora aceea în care stai la sală și ridici greutățile, dar de fapt sunt multe alte lucruri care pe termen lung chiar te pot afecta psihic”, a mărturisit sportivul mureșean.

Reporter: De ce ai început să faci culturism?

Horațiu Tiberiu Stoica: La mine totul a început din obligativitate, eram o persoană căreia nu-i plăcea neapărat sportul și până să fac cuturism am încercat mai multe: tenis, înot și schi. La un moment dat am simțit că vreau să fac performanță, dar nu eram decis în ce domeniu. Am ales tenisul de câmp, dar după un an de zile am renunțat. Țin minte că 16 ani am mers prima dată în sala de fitness și în primele 6 luni am renunțat la antrenamente de trei ori. Multe persoane mi-au spus că am geneticul pentru a face performanță și așa i-am dat o șansă.

Rep.: Cum a fost debutul la performanță?

H.T.S.: Primul concurs a fost jale. Am luat ultimul loc și mi-am zis că nu o să mai particip niciodată la un concurs. Doi ani mai târziu, am cunoscut o persoană care m-a ambiționat să merg din nou la concursuri, dar am renunțat din nou și m-am reapucat serios în 2019, când am obținut locul III la Campionatul Național de la Sibiu și locul II la campionatul zonal – pe Transilvania.

Rep.: Ultimul titlu obținut a fost la un concurs privat. Ai renunțat la la concursurile de stat sau pur și simplu participi, indiferent de apartenență?

H.T.S.: Nu merită să participi la concursurile de stat fiindcă nu sunt bani, nu există finanțări. La concursurile de stat, locul I primește o pungă cu niște suplimente amărâte și o medalie imprimată. Banii investiți nici nu echivalează premiul câștigat.

Rep.: Să înțeleg atunci că pe tine te motivează și partea financiară?
H.T.S.: Nu neapărat o recompensă financiară, fiindcă nici la concursurile private lucrurile nu sunt foarte roz.

Rep.: Este vorba de noroc în acest sport?
H.T.S.: E vorba de dedicare 100%. La noi în țară sportul acesta este încă privit ca fiind tabu. Se creează impresia că dacă mergi la sală sigur iei anumite substanțe, dar în spatele tuturor acestor zvonuri este o muncă inimaginabilă. Eu mânânc zilnic 7-8 mese, fac antrenamente cardio pe stomacul gol, e greu.

Rep.: Ce nu trebuie să-i lipsească unui sportiv care se angajează să practice acest sport?
H.T.S.: Un îndrumător foarte bun, fiindcă de acolo pornește totul. Oricât de bun sportiv ai fi tu, dacă acel creier care pune cap la cap toate lucrurile, o iei pe un drum rău. Tocmai acest aspect m-a făcut pe mine să renunț în trecut. În prezent mă antrenează Daniel Vasilică, un om ale cărui idealuri se potrivesc cu ale mele. Colaborez cu el de peste jumătate de ani și sunt foarte mulțumit.

Rep.: Cum arată o zi din viața unui culturist?
H.T.S.: Sportul acesta îți ia cam tot ce se poate din viață, în sensul în care între concursuri ne mai permitem anumite abateri de la regim, însă în perioadele de pregătire nu putem să fim alături de prieteni deoarece ne afectează concentrarea. Nu putem fi ipocriți să le cerem celor din jur să mănânce sau să bea același lucru ca noi și tocmai de aceea e foarte greu să fim în preajma unor oameni care fac exact opusul acțiunilor noastre. Așa că ne izolăm în casă și ne dedicăm fiecare minut din fiecare zi țelului nostru.

Rep.: Cât de costisitor este să practici acest sport?
H.T.S.: Eu mănânc în decursul unei zile peste un kilogram de carne – pui și vită. Vita este destul de scumpă și să nu mai vorbim de suplimente. Pe lângă alimentație, mai este și costul antrenorului. Toate acestea adunate devin destul de costisitoare.

Rep.: Care este visul tău?
H.T.S.: Mai am un an de juniorat. Nu pot să spun că am un vis, însă scopul meu pe anul viitor este să particip la cât mai multe concursuri, care să fie mai bine cotate decât cel din acest an. Anul acesta am participat la Pro Nutrition Grand Prix și am obținut aurul la categoria juniori 80 de kilograme.

A consemnat Anamaria Luisa MARCU

Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Showroom nou de materiale de construcții, la Târgu Mureș

Distribuie Aleșii locali ai municipiului Târgu Mureș vor decide, într-o ședință viitoare de lucru, cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.