ANALIZĂ. Presiunea asupra securității europene la frontiera estică este o realitate!

Evenimentele din ultimii 10 ani de la frontiera estică europeană sau flancul estic NATO au readus în discuție teme care păreau depășite în relațiile internaționale precum balanță de putere sau dilema de securitate. Modalitatea de manifestare a acestor probleme de securitate este complexă și are legătură în primul rând cu acțiuni de destabilizare care includ orice mijloc chiar și generarea unei crize umanitare în acest sens.

În primăvara anului 2020 zeci de mii de refugiați și migranți încercau să intre pe teritoriul UE forțând granița Greciei. La acel moment, Turcia regimului Erdogan, aflată în plin conflict în Idlib, facilita culoare de tranziție spre graniță în încercarea de a determina forțele occidentale să susțină operațiunile sale.

Astăzi, un scenariu asemănător îl vedem în Belarus. Refugiații și migranții forțează granița europeană, dar de data aceasta în Polonia si Lituania. Problema migrației este o vulnerabilitate a UE, pe care regimul dictatorial Lukashenko din Belarus o exploatează, aducând migranți din Orient ca să pună presiune pe granița estică a UE, granița bieloruso-polono-lituaniana. După criza migrației din 2015-2016, majoritatea cetățenilor UE se opun categoric venirii unui nou val de migranți în UE, iar guvernele trebuie să acționeze în consecință. De aceea Polonia și Lituania au mobilizat armata și poliția pentru a-și apăra granițele asaltate ilegal de migrații instrumentalizați fără milă de Belarus. Agenții din Belarus împreună cu rețelele de traficanți de persoane au promis populațiilor din Orient mirajul unei vieți îmbelșugate în Germania. Numeroase persoane din statele Orientului afectate de războaie și sărăcie au crezut această înșelăciune și au plătit sume mari pentru a fi transportați spre Germania. Dar spre surpriza lor, ei au fost debarcați în Belarus, la granița cu UE, pentru a forța ilegal granița. Au rămas blocați acolo, în pădurile reci și umede ale Belarusului. Belarus nu oferă nimic migranților, care sunt acum disperați și suferă de frig, foame, lipsă de adăpost, lipsă de asistență medicală în pădurile Belarusului, la granița cu Polonia și Lituania.

UE a condamnat instrumentalizarea nemiloasă a migranților nevinovați de către regimul dictatorial din Belarus. UE a adoptat sancțiuni contra acestui regim criminal, care a provocat această criză umanitară, dar care își asuprește și cetățenii belaruși care cer alegeri libere. UE sancționează o serie de agenți ai regimului, dar colaborează cu societatea civilă și cu Universitățile din Belarus. Criza provocată de regimul Lukashenko mai are și un alt scop: deturnarea atenției opiniei publice de la manifestațiile de protest din Minsk, protestatarii denunțând falsificarea alegerilor de către regimul dictatorial comunist. În loc să accepte alegeri libere și să negocieze cu protestatarii, regimul Lukashenko a decis să se subordoneze și mai tare Moscovei. Securitatea, apărarea și mass-media din Belarus sunt subordonate agenților Moscovei. În loc să colaboreze cu UE, Regimul dictatorului Alexander Lukașenko s-a orientat spre Moscova și a ales calea izolaționismului față de Vest prin ieșirea dintr-o serie de acorduri internaționale printre care și Parteneriatul Estic, parte a politicii de vecinătate a UE. Încălcând încă o dată dreptul internațional, au deturnat un avion Ryanair în Belarus, pentru a aresta abuziv un jurnalist belarus. Acestă criza multidimensionala arată încă odată ce se întâmpla cu țările care își pun speranța în sprijinul Moscovei, ce înseamnă dezinformarea și războiul hibrid.

Momentan asistăm la o reducere a conflictului după răspunsul ferm al UE în privința acceptării migranților pe teritoriul statelor sale. În aceste condiții Belarusul a trebuit să evacueze migranții agresivi irakieni care generau violențe cu forțele de ordine polone sau lituaniene și să ofere adăpost și hrană celorlalți. Dar această criză va fi urmată de alta, cel mai probabil în Ucraina unde deja Rusia pune presiune prin concentrarea trupelor la granița dintre cele două state.

Aceste crize demonstrează cât de importantă e apartenența României la UE și NATO. Escaladarea tensiunilor sub diverse forme este de așteptat pe măsură ce regiunea se afundă în tensiuni care pleacă de la formele războiului hibrid până la cele ale războiului clasic. În acest context oamenii sunt doar o unealtă pentru unii conducători dornici de atingerea obiectivelor politice prin orice mijloc și cu orice preț.

Conf. univ. dr. Mihaela NATEA