INTERVIU cu dirijorul Pablo Boggiano, argentinianul îndrăgostit de Filarmonica Târgu Mureș

23 noiembrie 2021

Născut în Buenos Aires, Argentina, dirijorul Pablo Boggiano provine dintr-o familie de imigranți italieni ce au plecat din Italia, mai exact din orașele Cremona, Lucca, Genova, în timpul marelui val de imigrație de la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a se stabili în Argentina.

Asemenea familiilor celebre constructoare de viori Amati, Monteverdi, Stradivari, și multe altele cunoscute pentru aportul cultural adus acestei țări, Pablo Boggiano se poate lăuda cu moștenirea genetică a unui popor ce a născut oameni de cultură, personalități marcante în istoria muzicii și a artei în general. Tototdată, dirijorul argentinian poartă în vene cultura bascilor, a celor cu rădăcini din Țara Bascilor, o regiune situată în nordul, nord-estul Spaniei, precum și în sud-vestul Franței. Așa cum se descrie artistul, a moștenit încăpățânarea specifică francezilor basci, pasiunea pentru muzică îmbrățișându-l încă din primii ani de viață. Am reușit să transcriem pe hârtie câteva gânduri împărtășite de dirijorul care a lucrat cu Filarmonica din Târgu Mureș pentru Balul Palatului de anul acesta.

Reporter: Ce v-a atras la meseria aceasta extraordinară de dirijor de orchestră?

Pablo Boggiano: Am început să dirijez după ce m-am îndrăgostit iremediabil de piesa „Requiem” a lui Gabriel Faure. Am vrut să dirijez aceasta partitură incredibilă. Acesta a fost primul pas dintr-o lungă călătorie. M-au atras toate provocările cu care vine această meserie, provocări intelectuale, umane, fizice, rezistența și condiția de a fi în formă în permanență pentru a servi cu stoicism interpreții, compozitorii și publicul.

Rep.: Muzica clasică presupune matematică și disciplină, printre altele atât de importante. Doi dirijori pot trata diferit aceeași partitură muzicală?

P.B.: Fiecare persoană are propria individualitate și ești dator să dai tot ce ai mai bun pe tot parcursul vieții. Munca este calea spre atingerea marilor obiective. Fiecare concert este unic și are magia sa.

Rep.: Cum v-ați descrie ca dirijor? Ce vă face diferit față de ceilalți colegi de breaslă?

P.B.: Dacă mă concentrez pe respirație pot invita oxigenul înăuntrul meu unde el creează o explozie de uluitoare exaltare și în același timp un uragan de violență controlată. Poate e puțin exagerat… ca o bombă cu ceas care își transferă energia, intensitatea în sunet. În altă ordine de idei, am grijă să mănânc mereu carne pentru că asta este specific originilor mele argentiniene și asta conduce către un aspect important al focului sângelui meu de scorpion.

Rep.: Orchestra este o echipă? În acest caz vă considerați un lider?

P.B.: Am performat mulți ani în orchestră și am fost membru al „National Youth Orchestra”. Acolo am studiat orchestra în toate detaliile ei, apoi organizând transportul întregii orchestre, aranjarea poziției fiecărui muzician în diferite săli de concerte, toate acestea mi-au oferit o privire de ansamblu asupra ce presupune munca de realizare a unui concert. În consecință, ca să fii dirijor, trebuie să fii un lider.

Rep.: Ați mai lucrat cu Filarmonica din Târgu Mureș și în 2019. Cum a fost anul acesta?

P.B.: De foarte puține ori mi s-a întâmplat să trebuiască să verific atât de des schimbările de program, de repertoriu cum s-a întâmplat anul acesta. Dar pandemia ne-a pus pe toți în dificultate și a trebuit să lucrăm de două ori mai mult ca să reușim să organizăm un concert, să facem să se întâmple. Din acest motiv le sunt foarte recunoscător lui Ovidiu Maior, Cristinei Manoilă, lui Ciprian Bonta și lui Florin Mir.

Rep.: Cum ați descrie Filarmonica de Stat din Târgu Mureș în comparație cu cele din Paris, Austria, Argentina?

P.B.: Probabil aspectul magnific care caracterizează orașul Târgu Mureș este pluralitatea culturii. Cred că toți muzicienii vorbesc cel puțin trei limbi sau patru, română, maghiară, engleză și altele. La fel cum am putut observa în Austria, și la Târgu Mureș există un impresionant respect pentru tradiție. De asemenea, există o asemănare cu publicul argentinian, care la fel ca cel al Târgu Mureșului își arată pasiunea prin lungi serii de aplauze la finalul concertelor. Eleganța și efectul „glamour” al scenei sunt specifice orchestrei mureșene prin prezența membrilor Filarmonicii, la fel cum am putut observa și la Paris.

Rep.: Dacă ar fi să vă reîntoarceți doriți să readuceți muzica clasică latino-americană de care sunteți atât de pasionat?

P.B.: Iubesc acest repertoriu. În iulie 2021 am plănuit un concert extraordinar în aer liber ce includea cele mai populare piese muzicale ale compozitorilor latino-americani și câteva tangouri. Bineînțeles că din cauza pandemiei am realizat concertul în Sala Mare (concertul a fost difuzat în regim online în parteneriat cu TVR Târgu Mureș – n.r.). Sper că va fi posibil să organizăm acest concert în aer liber vara viitoare.

Rep.: Reușiți să ascultați o piesă de muzică clasică fără să o analizați, după mult timp în care ați lucrat cu partiturile muzicale în felul acesta?

P.B.: Orice om trece prin diferite momente pe parcursul unei zile. Câteodată dimineața suntem somnoroși sau mai târziu ne este foame, alteori avem preocupări sau probleme care ne schimbă și ne întrăinează de umor dar totodată, când ești atent la ceea ce se întâmplă pe Pământ se produc miracole, și atunci asculți muzică și realizezi că această bucată de Paradis există pentru că Dumnezeu le-a permis lui Adam și Evei să o aducă pe Pământ. De fiecare dată când vreau să experimentez bucurie și să zâmbesc adânc, trebuie doar să simt muzica.

De la Paris și Viena, la Târgu Mureș

Pablo Boggiano a studiat arta dirijării la Conservatorul Național de Muzică „Carlos López Buchardo” cu Mario Benzecry, cu Thomas Doss la Conservatorul din Viena și cu Erwin Accel și Jorma Panula la Helsinki. La 18 ani a debutat ca dirijor. Este câștigător al numeroaselor concursuri internaționale, de asemenea, i s-a oferit ocazia să conducă Orchestra Boréal din Paris de către Jean-Sébastien Béreau. A fost elev al lui Olivier Messiaen, iar în Europa, a lucrat cu Orchestra Tonkunstler la Vienna Musikverein, Budapesta, Slovacia și Sofia Philharmonic Orchestra, Wiener Concert-Verein și Royal Philharmonic Orchestra din Londra. Totodată, lucrează în mod regulat cu Orquesta Sinfónica Nacional și Orquesta Filarmónica de Buenos Aires del Teatro Colón din Argentina.