Preotul Ştefan-Gabriel Caraş de la Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Sâncraiu de Mureş consideră că perioada de post premergătoare marilor sărbători este în măsură să purifice corpul şi să îl pregătească pentru experienţe spirituale înălţătoare, întrucât, dacă organismul uman este mai domolit, omul se poate ruga mai uşor, însă postul fără rugăciune duce la o credinţă osificată.
„Postul nu este un scop în sine, postul este un mijloc. Omul este format din corp şi suflet, un corp palpabil şi un suflet care se simte. Dacă noi nu ne putem stăpâni corpul pe care îl palpăm şi îl dirijăm, cum să ne stăpânim sufletul pe care nu îl vedem? Atunci postul este un exerciţiu prin care ne controlăm pe noi înşine, că nu mâncăm de dulce, carne, lactate, ouă, este un exerciţiu de autocontrol. Apoi legătura între corp şi suflet, cu cât corpul este mai domolit, aici e şi o chestiune de experienţă personală, cu atât se poate ruga mai uşor. Postul nu înseamnă doar abţinere de la mâncare de dulce, postul înseamnă domolirea corpului. De aceea, în vechime, biserica a hotărât ca omul să renunţe la alimentele de origine animală în perioada postului, astfel încât să devină mai uşor trupeşte. Un post ţinut fără rugăciune duce la o credinţă osificată, o credinţă dură, care nu îl duce pe om la progres spiritual”, a declarat, pentru Agerpres, preotul Ştefan-Gabriel Caraş.
Din acest motiv, preoţii încurajează enoriaşii să apeleze la experienţa gospodinelor, care sunt adevărate antologii de reţete pentru mâncăruri de post, iar astfel oamenii pot să evite alimentele grele, de origine animală, însă, în acelaşi timp, să practice şi rugăciunea pentru a trăi cu adevărat Crăciunul.
„Domnul nostru Iisus Hristos spunea, lângă un om bolnav, că ‘acest neam de diavol nu poate fi izgonit decât cu post şi cu rugăciune’. Nu spune doar cu post sau doar cu rugăciune, ci ambele în acelaşi timp. Postul, pentru a avea efect, trebuie unit cu rugăciunea. De aceea în post ne împărtăşim mai des, ne spovedim. Postul fără rugăciune e o dietă, nu duce la un progres spiritual, postul înseamnă abţinerea de la păcate, de la fapte rele. Făcând aşa, putem ajunge să trăim Crăciunul mai autentic”, a subliniat preotul Caraş.
Ştefan-Gabriel Caraş este mândru că una dintre cele mai pricepute gospodine din Sâncraiu de Mureş, Ani Wagner, în vârstă de 70 de ani, este unul dintre pilonii de bază ai Bisericii ‘Sfinţii Arhangheli’, ea fiind cea care se implică în pregătirea lăcaşului pentru slujbe.
Pentru a ne demonstra priceperea sa, Ani Wagner ne-a pregătit gogoşi de post, după o reţetă proprie.
„Pentru pancove sau gogoşi de post folosesc făină, zahăr, drojdie şi apă minerală. Fac un pic de maia, drojdia cu un pic de făină, las să crească, apoi frământ şi pun un pic de ulei. Nu am pus ou, doar apă şi am lăsat să dospească. Când a crescut, am apăsat aluatul şi l-am mai lăsat la dospit încă un timp. Apoi le-am întins pe masă şi le-am lăsat aşa, vreo 20 de minute. O oră şi jumătate cu tot cu copt. Am lucrat mulţi ani la diverse restaurante, am lucrat şi la grădiniţă ca bucătăreasă şi ştiu că sunt atâtea mâncăruri de post, dacă ştii să le faci şi vrei să ţii postul, atunci o poţi face liniştit. Nu e dificil să le faci, e mai uşor, nu mai pui ouă, nu mai pui lapte sau altceva, e cel mai uşor să faci gogoşile de post”, ne-a dezvăluit ea.
Fireşte, printre zecile de reţete de post prezentate de Ani Wagner se regăsesc şi sarmale cu păsat, cu ciuperci şi orez, sarmalele cu soia şi cu nucă şi chiftele din nucă, din vinete sau cu ciuperci.
„Sarmalele cu nucă se taie 3-4 cepe, morcovi, pătrunjel, ţelină, se călesc toate împreună, se mai taie un ardei capia şi se pune păsatul. Păsatul se spală bine, până nu mai iese nicio hoaspă, se amestecă cu un pic de orez şi nucă măcinată. Se sărează şi se piperează normal, se împăturesc în varză şi se fierb. Tot secretul este să ştii să dai gustul la mâncare, poţi să fii bucătăreasă cât de mare, dacă nu ştii să îi dai gustul, nu ai făcut nimic. Acesta este secretul mâncării, dar mai este unul: să stai lângă mâncare. Nu ai voie să o pui la foc şi să îţi vezi de ale tale. Nu, să stai lângă ea, să o laşi să fiarbă la foc mic. Mai putem mânca mămăligă cu fasole bătută şi pârgălită, tocană de ceapă, varză călită, cartofi la capac – tai o jumătate de ceapă, tai cartofii în felii mărunte şi, sub capac, se fac o minunăţie. Sunt atâta mâncăruri de post… chifteluţele cu nucă se fac cu cartofi, care trebuie fierţi, făcuţi ca piureul, se amestecă cu zarzavatul şi se pune nucă, un pic de pâine muiată, un pic de făină”, ne-a spus gospodina.
Ani Wagner, înainte de pensionare şi înainte de a se implica total în bunul mers al bisericii din Sâncraiu de Mureş, alături de cei doi preoţi care slujesc aici, a lucrat la Fabrica de Conserve din Târgu Mureş, unde a învăţat să facă tocană de legume şi toate murăturile. Apoi timp de 25 de ani a lucrat în bucătărie, la mai multe restaurante şi la o grădiniţă.
„Reţetele le spun tuturor, oricine mă întreabă, îi spun. Ce ştiu eu, spun mai departe. Fac tot felul de aperitive, feluri principale, ciorbe. Nu m-am gândit să fac o carte de bucate, dar ştiu foarte multe reţete. Fac şi cozonaci, prăjituri de post – cu făină, apă minerală, nucă, nucă de cocos, praf de copt, se face ca un chec, cu cacao. Le fac în tavă pătrată, îl tai bucăţele, le tăvălesc prin nucă de cocos şi sunt delicioase. Mai fac foi cu bulion, cu margarină, cu apă şi cu griş, nu pot cu lapte, cu vanilie, nucă măcinată şi prăjită, tăiată bucăţi, e foarte bună. Se pot face prăjituri cu mere de post, pentru că aluatul se poate face şi cu ulei, nu neapărat trebuie margarină sau unt. Poţi face foarte multe. Cozonac fără ouă, tot cu aluat ca la gogoşi, care se umple cu nucă şi cu orice”, a arătat Ani Wagner.
Preotul Ştefan-Gabriel Caraş ne-a spus că parohia sa numără 1.500 de oameni, însă de Biserica ‘Sfinţii Arhangheli’ aparţin 3.000 de persoane, fiind două parohii împărţite în mod egal, dar, din nefericire, doar o mică parte a acestor credincioşi participă la activităţile bisericeşti.
„Sunt mult mai mulţi oameni, comparativ cu parohia în care am activat până în anul 2019, în satul Senereuş. Sunt mult mai multe provocări, mai multe slujbe, dar în acelaşi timp, fiind zonă periurbană, fiind lângă municipiul Târgu Mureş, oamenii sunt mai disipaţi din punct de vedere spiritual. Într-un sat mic, cum e Senereuş, un sat izolat, cu un singur preot, preotul este mult mai important în ochii oamenilor, lui i se cere sfatul, la el apelează toţi când au diverse provocări. Într-o comunitate mare, rolul preotului este important, însă e mult diluat, oamenii au nevoie de botezuri, de slujbe, dar mulţi nici nu ştiu unde este biserica. Este o zonă dinamică, se dezvoltă foarte mult, numărul oamenilor creşte permanent fiindcă se construiesc cartiere noi şi se mută mulţi aici, iar din acest motiv nu se simt legaţi de biserică. Astfel, legătura dintre preot şi oameni este puţin cam diluată”, este de părere preotul.
În ciuda acestui impediment, preotul Caraş încearcă să coaguleze comunitatea în jurul bisericii, organizând diferite activităţi în care implică foarte mult copiii.
„Am venit aici în 2019, dar am încercat să mă apropii de oameni, am organizat un concert de Crăciun. Anul 2020 a fost anul pandemiei, a fost un moment dificil pentru preoţi, neputând să intre foarte mult în contact cu credincioşii. În 2 ani şi 7 luni am botezat cam 60 de copii şi ţin legătura cu oamenii în permanenţă. Nu poţi dezvolta o relaţie preot – credincios doar la Crăciun, e ca într-o familie, nu poţi să îi spui soţiei ‘te iubesc!’ doar de ziua ei şi în rest să te comporţi haotic, aşa e şi cu oamenii. Aşa că organizăm activităţi cu copiii, doar aşa îi apropii pe oameni de biserică. De regulă, când copilul este mic, îl aduc părinţii la biserică, însă eu cred că se poate şi invers, să inviţi copilul la biserică pentru diverse activităţi şi atunci el îşi aduce şi părinţii”, menţionează Ştefan-Gabriel Caraş.
(www.agerpres.ro)
