INTERVIU DE COLECȚIE cu Prof. Dr. Horațiu Suciu: ”Viitorul chirurgiei cardiace în Târgu Mureș este pe mâini bune”

30 decembrie 2021

Cine nu își dorește să aibă o inimă sănătoasă pentru cât mai mult timp!? Dar atunci când acest lucru devine imposibil, este pus un diagnostic de malformație congenitală cardiacă sau insuficiență cardiacă, ”îmblânzirea” inimii ajunge în mâinile experimentaților medici chirurgi cardiovasculari. Ani întregi de studii și perfecționare continuă îi ajută să își însușească permanent noi cunoștințe și tehnici, cu ajutorul cărora salvează vieți până la momentul în care își face simțită prezența destinul sau hazardul și viața pacientului depinde din acel moment doar de puterea Lui Dumnezeu. Totuși, pentru un chirurg cardiovascular învățarea nu se oprește în fața momentelor dificile. La Târgu Mureș s-a creat timp de aproape o jumătate de secol o școală de chirurgie cardiovasculară, ce excelează prin rezultatele obținute, chiar și la cele mai dificile cazuri. În perioada 25-26 noiembrie 2021, în cadrul manifestării Zilelor Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant (IUBCvT) Târgu Mureș au fost efectuate, în colaborare cu specialiști din Polonia, două intervenții la doi copii cu puține șanse la viață, folosindu-se tehnici noi în abordarea patologiei valvei tricuspide și a patologiei valvei pulmonare. Sunt tehnici realizate în puține centre la nivel mondial, care vor intra de rutină în activitatea Institutului Inimii din Târgu Mureș. Despre cele două intervenții, dar și despre școala de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureș, greutățile întâmpinate în această specialitate și viitorul ei la Institutul Inimii a oferit mai multe informații Prof. Dr. Horațiu Suciu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul IUBCvT Târgu Mureș și președinte al Societății Române de Chirurgie Cardiovasculară.

Reporter: Aproape o jumătate de secol de școală de chirurgie cardiovasculară s-a dezvoltat la Târgu Mureș, treptat ajungându-se la performanță și rezultatele din prezent. Făcând un arc peste timp, de la momentul în care ați început dumneavoastră în această specialitate și până în prezent, ce metamorfoze a suferit specialitatea? De unde s-a început, ce ați găsit dumneavoastră și cum s-a dezvoltat în timp? Mă refer la tehnici și proceduri, dar nu numai.

Prof. Dr. Horațiu Suciu: 50 de ani de chirurgie cardiacă în centrul nostru medical este un lucru care ne onorează și în același timp ne și obligă, pentru că reprezintă deja o tradiție. Acești 50 de ani sunt marcați de realizări care considerăm că au adus notorietate și vizibilitate centrului nostru universitar. Chiar dacă 50 de ani este o perioadă lungă de timp aș spune că specialitatea noastră, chirurgia cardiovasculară, este o specialitate tânără, într-o permanentă schimbare. Și dacă vorbim despre metamorfoză aș putea spune că în prezent destul de puține lucruri mai seamănă cu ce se făcea atunci, la începuturi. Suntem într-o perioadă în care avântul tehnologic, în special în zona medicală, este foarte accentuat. În fiecare an apar noi proceduri, tehnici, aparate și materiale sanitare care vin în întâmpinarea dorințelor specialiștilor și în întâmpinarea nevoilor pacientului. Practic, acum se dorește ca toate aceste intervenții să dureze cât mai puțin, pentru că perioada în care pacientul este operat și, cu atât mai mult perioada în care funcția inimii este preluată de un aparat, inimă – plămân artificial, este o perioadă nefiziologică pentru organism. Este o perioadă în care organismului i se induce un sindrom inflamator și, mai mult, pot să apară efecte adverse vis a vis de această situație nefiziologică. Rolul acestor aparate, dispozitive și materiale sanitare, ce apar de la un an la altul, este de a minimiza aceste efecte adverse, să le spunem, pe care trebuie să le producem pacientului pentru a putea să facem intervenția. Toate aceste progrese vin în întâmpinarea nevoii pacientului, vin în ideea de a minimiza riscurile și efectele nedorite ale unei intervenții chirurgicale, care rămâne o agresiune asupra corpului uman, scurtarea perioadei de oprire a cordului, scurtarea perioadei în care organismul este în această suferință indusă. Se dorește ca aceste proceduri să fie cât mai puțin traumatizante, accesul să fie cât mai redus pe zona aceasta de minim imvazivitate. Acestea sunt țintele, dar, bineînțeles, trebuie coroborate și cu resursele și cu posibilitățile pe care sistemul nostru de sănătate le oferă. Apropo de unde a fost secția acum 50 de ani și unde este acum, putem spune că centrul chirrugical cardiovascular din Târgu Mureș este unul dintre cele mai importante din țară și singurul ce oferă întreaga gamă de servicii medicale în sensul intervențiilor chirurgicale de la nou născut până la adultul vârstnic, inclusiv transplantul cardiac.

Imediat după absolvirea Facultății de Medicină am devenit medic rezident în această Clinică, am mai bine de 25 de ani de atunci, și într-un fel arătau intervențiile chirurgicale atunci și altfel arată acum. În acest moment se fac două intervenții chirurgicale într-o sală de operație astfel încât undeva în jurul orei 17 se termină și cea de a doua intervenție. Pot să spun că pe vremea respectivă se începea la fel și se termina la fel, dar cu o singură intervenție chirurgicală. Intervențiile durau mult 5-6-7-8 ore. Evident, această lungime a operațiilor s-a mai scurtat, astfel încât în prezent putem face două intervenții în timpul în care înainte se făcea una singură. De unde a provenit această reducere a timpului operator? Cu cât timp pacientul stă mai mult în sala de operație cu atât riscurile unor reacții adverse și complicații sunt mai mari. Una este să stea 8 ore în poziția respectivă, cu tot felul de aparate și materiale sanitare care sunt aplicate pentru a facilita intervenția și alta 3 ore si jumătate sau 4. Acest lucru s-a datorat rafinării tehnicilor și creșterii experienței. Dacă este să facem o radiografie a unei intervenții chirurgicale există un moment foarte important al anesteziei, care pregătește pacientul pentru momentul inciziei, pentru operație. Pe vremuri dura foarte mult până ce se reușea stabilirea căilor venoase pentru catetere, inducerea anesteziei, toate durau ore întregi.

Rep.: Există intervenții în acest domeniu care sunt realizabile în străinătate și la noi nu?

H.S.: Pot să spun că sunt. Este greu într-o țară cu resurse limitate, și și acelea prost gestionate, să fie asigurate toate condițiile pentru ca medicii să nu facă altceva decât să opereze, să se gândească la operații. Sunt niște limitări, dar nu sunt niște limitări legate neapărat de lipsa unor aptitudini sau a unor cunoștințe ale personalului medical, ci este vorba de lipsa posibilității de aplicare a unor tratamente. În continuare, există numeroase medicamente la care, din motive diferite, noi nu avem acces. Sunt multe mai ales în zona medicației pentru sistemul cardiovascular, anumite medicamente în zona anestezică și de terapie intensivă. Este greu să angajezi o intervenție în acest caz. De multe ori sunt intervenții la care ne abținem pentru că nu avem acces la anumite medicamente. Dacă am avea acces am putea spune că am aborda cu altă determinare aceste intervenții pe care în acest moment preferăm să ne abținem să le facem.

Rep.: Puteți să oferiți un exemplu de astfel de intervenție, pe care nu o efectuați din lipsa medicamentelor?

H.S.: Sunt unele intervenții pe care în momentul actual am hotărât să nu le facem, împreună cu colegii de la anestezie, cardiologie pediatrică. Este vorba despre zona aceasta de malformații cardiace congenitale grave, complexe, ale nou născutului. Sunt două tipuri de intervenții – unifocalizarea colaterală aorto pulmonară și ventriculul stâng hipoplazic pe care nu le abordăm exact din aceste motive.

Rep.: Cum vedeți viitorul chirurgiei cardiovasculare? Sunteți conectat la noutățile din domeniu la nivel mondial. Treptat, se reduc multe dintre operații la tehnici minim invazive, este valabil acest lucru și în cazul chirurgiei cardiovasculare?

H.S.: Există o diferență între chirurgia cardiovasculară, așa în general, în abordarea unei patologii, și modul în care să zicem se abordează, adică accesul. Și vă dau un exemplu: înlocuirea sau repararea unei valve mitrale. Până la urmă tehnica este aceeași – se deschide atriul stâng, se reperează valva, detaliile anatomice pe care noi, în general, le știm de dinainte, din cursul investigațiilor, se mege țintit pe valvă și se apreciază posibilitatea reparării sau înlocuirii având un plan bine stabilit. Tehnica este foarte clară. Acum modul în care se ajunge la valva mitrală poate fi printr-o tăietură mai mare sau printr-o tăietură mai mică. Tehnica este diferită în modul în care se abordează, se face abordul și accesul la valva mitrală. Acum se dorește accesul minim invaziv, care să zicem așa este perceput de pacient, și nu numai, ca un acces mai puțin traumatizant, pentru că incizia dacă adunăm numărul de centimetri a inciziilor e un pic mai mică decât o sternotomie, care este abordul clasic. Într-adevăr, aceste lucruri sunt de viitor. Nu sunt o rutină peste tot contrar a ceea ce s-ar putea crede. Aș putea spune că peste 80% dintre intervențiile chirurgicale efectuate pe plan mondial se fac prin abord convențional clasic. Evident că se dorește inversarea acestui raport pe parcurs, dar, în continuare, până la urmă este important să fie bine însușite aceste tehnici de bază și apoi să se meargă în zona de minim invaziv, nu invers.

Și în chirurgia cardiacă ca și în chirurgia generală se merge spre miniaturizarea inciziei, spre minimizarea invazivității, dar sunt tehnici relativ noi, care necesită o dotare și o cheltuială suplimentară din partea spitalului. Și aici apare din nou întrebarea ”sunt destui bani în sănătate sau nu, ne permitem?”. În afară de dotare este nevoie de training și o perioadă de pregătire a personalului.

Rep.: În perioada 25-26 noiembrie 2021, cu ocazia Zilelor Institutului Inimii, au avut loc o serie de intervenții, în colaborare cu specialiști din străinătate, privind însușirea de noi tehnici pentru intervențiile la copii. Vă rog să oferiți mai multe detalii.

H.S.: Zilele Institutului reprezintă o manifestare pe care o organizăm în fiecare an. Este al doilea an, în pandemie, în care această manifestare s-a ținut oarecum în condiții speciale. Am dorit să avem partea științifică pentru că este un moment în care toate colectivele din Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș pot să-și împărtășească experiența și să-și expună planurile de viitor. Pe parte chirurgicală am ținut nepărat să împărtășesc anumite noutăți pe care le-am întâlnit în practica noastră. La partea de chirurgie cardiacă de copii am avut două intervenții cu ajutorul unor colegi din Polonia și scopul a fost să abordăm într-un nou mod patologia valvei tricuspide și patologia valvei pulmonare, prin confecționarea intraoperatorie a unor valve dintr-un material biologic. Aceste valve au fost confecționate intraoperator la doi copii, la unul în poziție tricuspidiană, un copil operat în urmă cu 11 ani în Germania, cu un cord foarte slăbit, o inimă impresionant de mare, care ne-a determinat să avem o abordare oarecum foarte prudentă. Până la urmă operația a decurs foarte bine. Vreau să spun că acest copil, deși a fost operat în străinătate, colegii din Germania au fost foarte reticenți în a-l reprimi și opinia lor a fost că pacientul are indicație pentru transplant. Am judecat foarte bine cazul și mă bucur că am luat decizia cea bună, copilul este bine și deși suntem implicați în problematica transplantului, efectuăm transplant cardiac, eu consider, și nu numai eu, că cea mai bună inimă pentru fiecare om este inima lui, cea cu care se naște. Și până la urmă trebuie făcut pentru ea tot ce se poate, bineînțeles când există șanse reale și nu doar ipotetice, să ne bazăm pe o judecată pragmatică, bazată pe dovezi la care se adaugă și experiența. Din fericire evoluția a fost bună și a fost o revelație că putem să avem acces la această tehnică, care de multe ori este necesară și trebuie să știi cum se face. O vom putea implementa la mulți alți pacienți de-ai noștri.

A doua intervenție, realizată în a doua zi, a avut loc la o fetiță de 5 ani, operată deja de două ori, o dată la naștere și o dată la vârsta de 9 luni. Inițial s-a făcut un șhunt sistemico-pulmonar la naștere, apoi la 9 luni corecție totală pentru Tetralogia Fallot și acum a dezvoltat o stenoză și insuficiență pulmonară la nivelul valvei pulmonare. La vârsta de 5 ani nu există valve care să poată fi implantate, la cele artificiale mă refer, și acesta este motivul pentru care s-a apelat la această tehnică de confecționare intraoperatorie a unei valve pulmonare și rezultatul a fost impresionant. Este un lucru care ne bucură și mă face să fiu optimist pentru viitor, pentru că avem în arsenalul nostru două tehnici care sunt oarecum “off label”, adică nu sunt multe proceduri făcute la nivel mondial. Rezultatele sunt foarte bune și felicit întreg colectivul pentru că a avut curajul de a aborda aceste două cazuri bine judecate, care au venit într-un moment aniversar și nu au făcut decât să marcheze faptul că Institutul Inimii din Târgu Mureș și chirurgia cardiovasculară se află într-o zonă în care se țin sus standardele și se practică medicina de excelență.

Rep.: Cum va influența viața celor doi pacienți rezultatele obținute în urma acestor intervenții?

H.S.: Considerăm că o va influența în mod pozitiv pentru că nu erau multe variante. Ambii copii erau într-un stadiu avansat de insuficiență cardiacă, puteam spune să rămână pe tratament medicamentos sau să-i punem pe lista de transplant. Dar am peferat să avem o atitudine proactivă. Cu aceste intervenții am obținut două lucruri, la ambii copii: oprirea deteriorarii funcției inimii și degradarea acesteia – la 14 ani este o tragedie să afli că inima ta nu mai are mult și vei ajunge într-o zonă în care nu prea mai ai opțiuni – și am oferit condiția hemodinamică, prin aceste valve, prin care să creștem calitatea vieții, pentru că sunt copii care trebuie să își desfășoare activitatea, să meargă la școală și să trăiască cât mai mult.

Rep.: În orice profesie există și o parte mai dificilă. În chirurgia cardiovasculară care este?

H.S.: Este greu de definit partea cea mai dificilă. Chirurgia cardiovasculară este cea mai frumoasă chirurgie, lucrează cu un organ nobil, miraculos, un organ vital care ne ține în viață. Noi, pe parcursul întregii noastre activități, încercăm să ”îmblânzim” acest organ care este impredictibil. Partea neplăcută este atunci când apar situații pe care tu, ca medic, nu le poți controla. Putem să-i spunem destin, hazard, karma. Toată viața noi încercăm să ne însușim tehnicile prin care să ”îmblânzim” inima, o oprim, o pornim, după care ea trebuie să-și facă treaba mai bine. Sunt situații în care nu putem controla ce se întâmplă cu pacientul. Mi-aș dori să spun că putem controla situația 100%, dar nu se poate, pot să apară foarte multe complicații ale anesteziei, ale circulației extracorporeale, ale tehnicii principale propriu zise, se pot întâmpla accidente vasculare, o serie de complicații metabolice, pulmonare, disfuncții organice, renale, hepatice, sunt lucrurile pe care, din păcate, noi nu le putem controla întotdeauna. Sunt situații în care indiferent cât de mult te străduiești nu se poate și te întrebi ”ce e asta?” sau uneori nu înțelegem de ce un pacient nu reacționează bine de exemplu la un medicament care în teorie ar trebui să crească tesiunea, dar de fapt o scade.

Dacă mă întrebați ce îmi este mai greu, este atunci când eu nu pot să controlez ce se întâmplă cu pacientul oricât de mult îmi doresc.

Rep.: Chirurgia cardiovasculară nu este o specialitate ușoară. Care sunt abilitățile de bază necesare pentru a fi un bun profesionist în acest domeniu?

H.S.: În primul rând să fii un foarte bun medic și un foarte bun chirurg, pentru că la urma urmei un chirurg devine mult mai apropiat de un pacient decât un medic dintr-o specialitate nechirurgicală, aș spune. Devii mai apropiat, chiar intim, atâta timp cât cu mâinile tale intri în torace, în abdomen, ești într-o relație de contact fizic îndelungat și puternic. Evident că dezvolți un sentiment de empatie și dacă mă întrebați ce aptitudini sunt mai importante aș zice să îți pese de pacientul respectiv, să te ridici la suferința lui și să îți propui să îl faci bine ca să meargă acasă. Să îți pese pentru că un bolnav simte imediat dacă unui medic îi pasă sau nu de suferința lui, dacă se implică sau nu.

Principala aptitudine a unui medic este să-i pese de suferința bolnavului și să-și dorească să îl facă bine.

Rep.: Resursa umană este baza pentru înregistrarea succeselor în orice domeniu. Există tineri care vor prelua ștafeta în viitor, atât în chirurgia cardiovasculară, cât și chirurgia cardiacă pediatrică? Sunt tinerii medici de astăzi dispuși să se lase antrenați pentru performanță?

H.S.: Nu prea. Noi trebuie să judecăm și problematica tinerilor medici în contextul general al tineretului, în noua ordine mondială, a globalizării. Nu pot decât să observ că tânăra generație dorește acces rapid la resurse, cu efort minim, satisfacții materiale cât mai mari, timp liber cât mai mult și evident asta vine chiar pe dos cu chirurgia cardiovasculară dacă ne gândim doar la medici.

Nu mai există disponibilitatea de a alege această specialitate grea cum este chirurgia cardiovasculară și acest lucru îl spun nu doar pe baza unor impresii ale mele, ci se poate vedea cu ochiul liber la modul în care se fac alegerile spacialităților după rezidențiat. Când eram noi rezidenți luam chirurgia cardiacă în primele 30-40 de poziții. Acum se iau cam pe la sfârșit, nu pentru că chirurgia cardiovasculară este ceva urât, dar probabil apare și schimbarea aceasta de paradigmă, cel puțin din privința raționamentului centrat pe întrebarea “de ce să mă fac medic?” Nu pot decât să constat că specialitatea noastră nu mai este atractivă tocmai datorită efortului foarte mare, a timpului îndelungat de specializare, noi am făcut 7 ani, acum se fac 6 ani, dar este un rezidențiat de lungă durată, epuizant din punct de vedere fizic, operațiile nu sunt ușoare, necesită determinare, reziliență. Un alt motiv pentru care nu este foarte dorită, și acest lucru nu se întâmplă doar în România, este că tinerii medici doresc specialități unde să poată accesa mai rapid o pacientură privată sau publică, să aibă și puțin timp liber, să existe posibilitatea activității în regim privat, în chirurgia cardiacă este mai greu acest lucru.

Pe de altă parte, la Institutul Inimii din Târgu Mureș, avem o echipă de medici tineri. În 50 de ani au fost cel puțin trei generații de chirurgi care s-au perindat până acum, suntem la a patra și vine a cincea. Centrul din Târgu Mureș este bine ancorat în această specialitate și nimeni nu poate face abstracție, de la nivel internațional, de centrul de aici. Cred că avem cel mai numeros colectiv și cel mai strălucit prin prisma tinereții și a competențelor. Viitorul chirurgiei cardiace în Târgu Mureș este pe mâini bune. Avem în acest moment 12 chirurgi operatori care operează mâna întâia, fac atât chirurgie cardiovasculară cât și chirurgie cardiacă pediatrică.

Într-adevăr, se merge acum pe plan mondial spre despărțirea celor două supraspecialități pentru că până la urmă acesta este mersul firesc, se merge spre supraspecializare. Există un consens la nivel european ca cine opereaza copii să opereze doar copii și cine operează adulți să opereze doar adulți, pentru că sunt nevoi diferite și daca vrei să le faci la nivel de excelență trebuie să alegi.

Suntem trei chirurgi care să zicem operăm la partea de copii, dar în total toți cei 12 chirurgi operează, plus un număr mare de rezidenți ce vin din spate. Pot spune că resursa umană este bine reprezentată, atât ca număr cât și ca și calitate.

Rep.: Ce sfat aveți pentru studenții de la Medicină, aflați la început de drum?

H.S.: Să aleagă specialitatea cu sufletul, să învețe și să facă ceea ce le place pentru că până la urmă asta contează, să îți placă ceea ce faci.

Rep.: În peste 25 de ani de activitate, în cadrul Institutului Inimii din Târgu Mureș, Prof. Dr. Horațiu Suciu a realizat 52 de transplanturi cardiace și un total de peste 5.000 de intervenții pe cord deschis, dintre care în jur de 4.000 la copii.