„Imperiul Pisicilor”, un experiment teatral de văzut!

Echipa 3g Hub continuă să își surprindă spectatorii atât în planul fizic cât și în mediul online. De data aceasta vorbim despre un experiment teatral transportat într-un mod inedit în spațiul cinematografic, proiect ce se numește „Imperiul Pisicilor”. Potrivit descrierii, spectacolul are la bază volumul de povestiri omonim, publicat de Alexandru Tocilescu la editura Polirom, în 2017, și a fost produs de 3g HUB, în toamna anului 2021, în cadrul proiectului „Work in Progress 2”. Premiera online a avut loc în data de 13 decembrie, nu cu mult timp în urmă. ”Imperiul Pisicilor” este un spectacol interactiv în care spectatorul alege ce poveste dorește să parcurgă, având posibilitatea să se reîntoarcă în spațiul comun unde se întâmplă sau nu se întâmplă lucruri. Interesant, nu-i așa? 

Proiectul este co-finanțat de Municipiul Târgu Mureș, în urma concursului pentru proiecte culturale, sesiunea 2021 fiind o co-producție în parteneriat cu compania REEA. Din distribuție fac parte actorii: Claudiu Panaitescu, Larisa Dobrin, Andi Gherghe, Laura Mihalache, Sașa Pânzaru, Cristina Ciulei, Narcis Zamfir, Haneș Vlad, Cristi Bojan, Mihai Andronic, Ramona Gherasim, iar scenografia a fost realizată de Adrian Matei. 

Despre câteva detalii din „laboratorul de lucru” am povestit cu regizorul Adi Iclenzan. Vă invit așadar să aflați mai multe despre ”Imperiul Pisicilor” în rândurile ce urmează.

Reporter: Cum ai defini „ Imperiul Pisicilor”? Putem spune că este film, sau teatru filmat? 

Adi Iclenzan: Nu știu dacă pot să definesc. E o cercetare, e un exercițiu, nu știu dacă are valoare de produs final, are valoare de cercetare. Am vrut să vedem dacă putem găsi o intersecție între formatele care s-au dezvoltat de la sine pe internet în ultimii 15 ani, competențele actoricești de teatru ale echipei și un tip de literatură care mi se părea că se poate adresa tinerilor, cei care consumă cel mai mult content în mediul online. Nu aș ști să definesc exact, nu aș ști să îi dau un nume.

Rep.: Cum au primit actorii această provocare, apropo de diferențele între abordarea filmului și a teatrului din punct de vedere al modului de joc? Cum ai reușit să îi conduci astfel încât să pară totul atât de firesc, ca și când lumea în care există aceste personaje chiar ar putea fi reală?

A.I.: Atmosfera a fost foarte bună. Nu m-am gândit că ar fi ceva diferit ce trebuie abordat într-un anume fel, până la urmă sunt două tipuri de construcție diferite. În primul rând este partea filmată cu camera de 360 de grade, în care acolo să spunem că ne-am fi apropiat mai mult de un format clasic de teatru unde ei puteau să folosească mai bine tipurile de raportări, de relaționări pe care le cunoșteau. Apoi e partea celor cinci povești unde noi am căutat o relaționare de tip „vlog” cu camera. Din nou, nu putea să fie ceva extrem de dificil pentru ei pentru că au văzut extrem de multe vloguri și astăzi cu toate telefoanele cu cameră, cu video, lumea se filmează destul de mult, se pozează destul de mult, e o atitudine foarte firească. Acum 30 de ani dacă îi dădeai unui actor o cameră în mână, să se filmeze, să vorbească direct în cameră probabil era foarte ciudat. Eu nu am simțit să fie vreo problemă. Reperele existau pe internet, noi am luat din formatele de internet ce am găsit… din formatele de podcast, de vlog, de video commentary la care ei se uită, așa că eu nu am simțit că a fost ceva diferit sau ceva ciudat pentru ei, am simțit că era ceva foarte firesc. Asta era și ideea experimentului.

Rep.: Atât poveștile cât și „zona comună” 360 sunt filmări de tip „one shot” ( filmat într-o singură secvență – n.r.). Cum a decurs acest proces?

A.I.: Aici era legătura cu teatrul, să nu facem niciun fel de montaj, fără să intervină vreo tăietură, vreo schimbare de cameră. Asta era ancora în teatru unde nu avem montaj, e live totul în fața spectatorilor. Eu am gândit partea de 360 de grade ca un fel de „lobby”. Când mă jucam mai demult jocuri pe calculator, erau zonele acelea de lobby unde nu era acțiune, acolo nu se întâmpla ceva ci pur și simplu interacționai direct cu diferitele personaje din joc. Așa am gândit-o, ca un lobby de genul ăsta unde se întâmplă aceeași chestie, ușor diferit, ușor nuanțat de fiecare dată dar care să te trimită de fiecare dată în cele cinci aventuri.

Rep.: De ce ai ales povestirile lui Alexandru Tocilescu? 

A.I.: Pentru că mi se părea că e un produs, un tip de experiență care li se adresa în primul rând tinerilor. Am căutat un tip de literatură care să fie pop și cool și mi se pare că povestirile lui Tocilescu sunt pop și cool, ăsta e motivul.

Rep.: Consideri că timpul alocat a fost destul? A ieșit totul așa cum v-ați imaginat la început?

A.I.: A fost foarte scurt timpul pentru câte chestii a trebuit să rezolvăm, dar cum ziceam, scopul a fost cercetarea și nu rafinarea unui produs, și atunci pentru cercetare e un timp optim. Scopul era să tragem niște concluzii, să vedem dacă o intersecție a formatelor de genul acesta ar putea propune ceva substanțial pe viitor. Factorul determinant pentru dezvoltarea și rafinarea unui astfel de produs ar fi concluziile cercetării pe care noi încă nu le-am tras. Probabil ar trebui să urmeze o întâlnire în care să analizăm la rece ce s-a întâmplat și să vedem dacă am descoperit ceva valoros în toată cercetarea asta. Încă nu îmi dau seama, este și puțin cam repede, trebuie să se mai așeze lucrurile puțin. Eu nu îmi imaginez ceva concret… De data asta am căutat intersecția unor lucruri și atunci nu aveam de unde să știu cum arată. Mă gândeam ce s-ar întâmpla dacă am îmbina lucrurile astea și în ce formă s-ar putea îmbina organic și să genereze un produs autentic, așa că nu am avut o imagine foarte clară despre cum ar trebui să arate. Timpul a fost scurt și nu au fost transformări majore odată ce ne-am făcut planul de bătaie și nu am avut cum să complicăm foarte mult traseul.

Rep.: Este prima experiență de acest gen cu camera de filmat?

A.I.: Am tot avut experiențe cu camera de filmat, în principal legate de teatru. Eu folosesc camerele de filmat destul de mult în spectacolele mele, în același timp am inițiat și coordonez seria „Ro.Drama” de la Teatrul Național care e în format de podcast și facem și un pic de regie de emisie acolo. De-a lungul timpului am mai lucrat cu camera video. M-am și filmat eu pe mine cu telefonul mobil…cred că nu prea există oameni fără experiență cu camera video, cred că toată lumea are un fel de experiență.

Impresiile actorilor:

„A fost extraordinar. A fost un proiect de care m-am bucurat de la început până la final. În afară de faptul că s-a desfășurat cu o echipă extraordinară și cu un om care a condus această echipă într-un mod efectiv senzațional și anume Adi Iclenzan, a fost și ceva nou, ceva ce noi nu am mai făcut până acum dar nici nu am mai văzut până acum, cel puțin în România”, a transmis Cristina Ciulei, actriță.

„Nu m-am așteptat la nimic, totul s-a întâmplat firesc, parcursiv, așa cum trebuie pentru mine. Este un experiment în care se îmbină un joc actoricesc pe niște texte narative, niște povești, care împreună acestea două pot să semene cu vlogging-ul dar care cumva au și un conținut artistic… O încercare foarte bună, care cred că a generat din pandemie. Iată că pandemia a dat această nevoie a noastră de „hai să înțelegem ce e cu noi și ce vrem de fapt”. A fost o experiență foarte benefică”, a împărtășit Vlad Haneș, actor.

„Având în vedere că e primul meu proiect amplu la care particip, a fost o provocare, mai ales prin faptul că am avut de tras duble dintr-o bucată, adică nu trebuia să facem montaj la final dar trebuia să iasă totul perfect pe înregistrare și ne-am chinuit ceva până ne-a ieșit din prima. Sincer, nu aș vrea să mi se întâmple nimic din ce întâmplă acolo. Chiar vreau să zic că în momentul în care o să vedeți filmul, să nu credeți că noi suntem așa în viața reală, adică e actorie, noi doar ne-am jucat. Este ceva foarte diferit, este un teatru imersiv ca să zic așa…o să ai ocazia să urmărești exact ceea ce vrei”, a explicat Claudiu Panaitescu, actor.

Dacă v-am făcut câtuși de puțin curioși, vă invit să urmăriți spectacolul „Imperiul Pisicilor” pentru o experiență cel puțin interesantă care conține umor, mister, elemente de absurd dar în principal o muncă extraordinar de frumoasă a tinerilor membrii ai echipei 3g Hub din Târgu Mureș. Spectacolul experiment este disponibil vizionării accesând link-ul: https://pisici.3ghub.ro.