Cum a schimbat Calu’ viața unui Mureșan

Sper ca povestea mea să convingă lumea de felul în care un câine poate schimba viața unui om. Da, pur și simplu o schimbă.

De curând ne-am adus aminte cu drag de filmul Pistruiatul, primul serial color din România apărut în 1973. Câinele, rasa ciobănesc german, Calu’  a fost antrenat la Sibiu, primii ani de viață i-a petrecut la Cluj, în Valea Ierii, a doua parte a vieții a petrecut-o la Târgu Mureș. Avea grad de maior, de unde și binecunoscuta replică din film, «Tovarăşu’ plutonier, vă cheamă tovarăşu’ maior la raport»“. În film joacă și instructorul acestuia, regretatul plutonier major Ioan Tașcă, a cărui amintire este vie în sufletele celor care l-au cunoscut.

Armată grea, anii 70

Calu’ a devenit o legendă pentru mulți români, în special pentru familia artistului plastic Vasile Mureșan.

Artistul plastic Vasile Mureșan, care de-a lungul carierei sale a garantat publicul cu lucrări de pictură și sculptură de-o rară sensibilitate și rafinament, l-a cunoscut pe Calu’ într-un mod ce l-a marcat pentru tot restul vieții.

 „Prima mea întâlnire cu Calu’ din filmul Pistruiatul a avut loc în anii 1970, pe când eram în armată la Batalionul de Securitate și Intervenții Cluj, o armată grea, foarte grea, credeți-mă, mai bine săpam singur Canalul Dunării. Era prima mea noapte de santinelă, prinsesem schimbul sovietic sau rusesc cum i se mai spunea pe vremea aceea, schimbul de la miezul nopții, cel mai greu, practic. Eram începător” ne povestește valorosul și bine cunoscutul artist plastic Vasile Mureșan.

„Unde făceam eu santinela, era o pădure de fagi, stejari, brazi mai în spate. La un moment dat, aud un pâș, pâș. În liniștea serii se auzeau și cele mai mici zgomote, vă dați seama, și se auzea cum se tot apropie. Îmi iau baioneta, o pun la umăr și strig Stai că trag! Și nimic. Și-atunci am tras un cartuș de manevră, moment în care, n-am să uit niciodată, de undeva de nicăieri a apărut ceva mare și negru și cu o singură lovitură în piept m-a trântit pe jos, dezarmându-mă. Arma căzuse la vreo 2 metri de mine. Pe atunci aveam 1, 87 cm înălțime, eram mai tânăr, acum am 1,84, mi-a mai trecut” ne-a povestit artistul cu umor.

La pământ, dezarmat

A stat întins pe jos mai bine de două ore, fără a se putea mișca, “încercam să mă întind după pușcă, dar cum mișcam, cum mârâia și își arăta colții, iar mișcam, iar ,mârâia. Am stat imobilizat până a venit schimbul de santinelă, îl auzeam cum strigă Pictore, unde ești?. Tașcă, odihnească-se în pace, el a luat câinele de pe mine, râdea toată lumea de mine, vă dați seama. Vă spun sincer, atâta disciplină și forță într-un câine nu credeam că există. Să mă dezarmeze și să mă țină la pământ…mulți câini erau antrenați acolo, dar  Calu’ a avut șansa să devină nemuritor” își amintește cu drag Vasile Mureșan.

Măreția unei relații

Salvarea lui a fost regretatul plutonier major Ioan Tașcă, om care și-a dedicat întreaga viață unei cariere care cere, încă din etapa de accedere, sacrificiu și devotament. Era singurul om de care câinele asculta și pentru care ar fi mers până la capătul lumii şi înapoi. Chiar și în timpul filmărilor câinele era coordonat de Tașcă. Acesta stătea în spatele camerelor de filmat și își ajuta prietenul patruped să-și facă rolul, ceea ce demonstrează măreția unei relații bazată pe curaj și încredere.  Trăind 14 ani, Calu’ a fost înmormântat în curtea unităţii Inspectoratului de Jandarmi Județean Mureș – IJJ Mureș. Tot aici, astăzi, jandarmii se bucură de fructele culese din pomii plantați de Tașcă, om harnic care a semănat bucurie în urmă.