De vorbă cu Andreea Morariu despre muzică și „HAOS”-ul controlat

Andreea Morariu este o cântăreață tânără și talentată din Reghin. Cariera ei  se poate să fi început încă de înainte să conștientizeze asta, fiind de mică orientată către zona muzicală. Exigentă și autocritică, așa cum se descrie, Andreea este un spirit tânăr și plin de viață care nu lasă la vedere nicio supărare sau sentiment care să trădeze starea bună și energia extraordinară cu care luminează orice încăpere în care se află. De curând, Andreea a ales să devină și pedagog spre a împărtăși din cunoștințele și dragostea pentru muzică. În toamna acestui an, Andreea împreună cu Alex Cioată, de asemenea muzician, și producătorul Daniel Antonescu, au lansat piesa „HAOS”, o melodie care întrunește rezultatul împletirii unor talente deosebite din domeniul muzical. Vă invit așadar să o descoperiți pe Andreea Morariu în rândurile ce urmează.

Reporter: Spune-ne câte ceva despre tine.

Andreea Morariu: Mă numesc Andreea, am 24 de ani. Cochetez cu muzica de când eram mică. Am început la instrument la Școala de Muzică din Reghin am continuat la Liceul de Artă din Târgu Mureș apoi mi-am luat licența la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. Acum sunt la master în anul I la Târgu Mureș și între timp mai sunt și profesoară de muzică la gimnaziu. Sunt cântăreață, asta mi-e meseria, asta iubesc și mă reprezintă. Am studiat vioara și viola. 

Rep.: În timpul facultății te-ai rezumat doar la programă sau ai cântat prin diferite locuri?

A.M.: În timpul facultății am început să cânt la evenimente cum ar fi nunți, botezuri și zile ale orașelor. În timpul verii eram full, fugeam din oraș în oraș, pe aici prin împrejurimi…era distractiv.. până la urmă ce îți dorești la vârsta asta? Distracție, carieră..

Rep.: Dintre toate genurile muzicale pe care le abordezi, în ce zonă poți spune că te regăsești?

A.M.: Întotdeauna am crezut că trebuie neapărat să am un răspuns la această întrebare, dar până la urmă am realizat că arta nu se rezumă doar la un gen muzical. Ea se referă la a transmite oamenilor o emoție. Dacă oamenii au nevoie de bună dispoziție atunci o să le cânt muzică de petrecere, etno și chiar manele, orice numai să văd că se simt bine. Dacă văd că se îmbrățișează, atunci normal că o să le cânt un blues, un „Je t aime” de Lara Fabian, orice îi face să simtă emoție.

Rep.: Ești un artist al oamenilor?

A.M.: Da, pot să spun asta despre mine. Nu pot să zic că eu mi-am ales meseria, ci ea m-a ales pe mine.

Rep.: Ai fost susținută de părinți în alegerea ta?

A.M.: Părinții mei au fost foarte permisivi. Nu în sensul că m-au lăsat să fac doar ce am vrut, ci m-au lăsat să-mi iau singură deciziile în viață. Și dacă am ales să fac muzică, au zis „ok, noi te susținem, doar ai grijă ce alegi întotdeauna, să te facă fericită”.

Fă Rai din ce ai

Rep.: Te-ai îndoit vreodată de tine? Ai simțit vreodată că ai ales greșit?

A.M.: Cel mai mare impact a fost acum la începutul epidemiei pe care, din păcate, trebuie să o menționez. Mi-a stricat un pic filmul pentru că de la Cluj m-am întors acasă în anul 4 semestrul 2, când s-au implementat orele online. Nu știam exact ce trebuia să fac pentru că eu aveam deja planificată agenda cu evenimente și am rămas așa, în aer.. dar m-am orientat rapid, mi-am dat examenul de titularizare și m-am angajat ca profesoară de muzică, ceea ce nu credeam că o să îmi placă, dar totuși am ajuns să mă bucur maxim să lucrez cu copiii.  Sigur că e obositor, dar ei te învață răbdare ca nimeni și nimic altceva. Eu predau la clasele V-VIII, sunt încă inocenți și dulci. 

Rep.: Eu știu că în V-VIII materiilor ăstora ca desen, muzică, nu li se oferea atenție neapărat. Tu cum abordezi situația?

A.M.: Eu m-am dus plină de entuziasm, ca un novice, doritoare să îi învăț pe copii muzică. Mi-am dat seama că trebuie să îmi urmez programa cu strictețe, dar totodată pot să le arăt frumusețea muzicii. Simțul estetic, simțul frumosului, care trebuie dezvoltat nu doar la copiii, ci în noi toți. Despre asta e muzica. Știu că arta apropie oamenii, indiferent că e dans, muzică, teatru, pictură.. și asta încerc eu să fac cu copiii, să-i apropii ca oameni, să se exprime prin artă și să le las o amintire frumoasă. 

Rep.: Cum te-a transformat dimensiunea aceasta pedagogică în planul personal, în meseria ta de cântăreață?

A.M.: Sunt mult mai fericită de când sunt și profesoară pentru că mă încarc cu energie pozitivă din partea copiilor, și cred că am mai multă grijă cu ce postez pe Instagram, acolo sunt eu mai activă, pentru că acum mă simt „exemplu”. 

Despre „Haos”, o creație în trei

Rep.: Cum ai ajuns la colaborarea cu Alex Cioată și Daniel Antonescu pentru lansarea piesei „Haos”?

A.M.: Cu Alex mă știu de când am mers la liceu, și apoi la facultate tot cu el în clasă am picat. Cu toate că el e cunoscut pentru cât de genial este la chitară, instrumentul lui de bază este vioara. dar cert este că e un geniu muzical și pe cât e de dificil, mereu vrea mai mult și mai mult de la tine, e perfecționist, pe atât e de bine pentru că te ajută să evoluezi. Inițial el a colaborat cu Daniel Antonescu la studio la el și aveau nevoie de o voce feminină, m-au sunat și au zis: „ce faci Andreea, nu ai un pic de timp? Hai să încercăm ceva”. Așa a început  totul, dintr-o joacă. Am ajuns la studio și în mai puțin de o oră aveam versurile și piesa. Am fost foarte surprinsă de vibe-ul mișto și de conexiunea pe care am construit-o instant. A ieșit foarte repede piesa. Munca a venit după, pe spatele lui Daniel care e un producer de nota 10. El a făcut mix-masterul, Alex a lucrat cel mai mult pe instrumente, mai ales la chitară, cum se aude și în melodie. La versuri am lucrat eu, Alex și Dani ne dădea aprobarea.

Rep.: Te-a inspirat vreo dezamăgire personală pentru versuri? Sunt destul de profunde și e imposibil să nu te „atingă” dacă le asculți.

A.M.: Îți dai seama că toți avem decepții în dragoste, dar nu m-am gândit la ceva punctual. Pur și simplu așa mă exprim eu, prin muzică. Eram într-o pasă mai proastă, mă supărasem ca toată lumea, din prostii, și am zis „hai să dau afară emoțiile negative”. E ca la psiholog când mergi și îți spui toate ofurile, cam așa a fost cu piesa.

Rep.: Când ați lansat piesa?

A.M.: În noiembrie am lansat-o. Am zis să îi dăm drumul atunci pentru că mie mi se pare că e o piesă tomnatică..  „frunzele ce cad”, versurile sunt metaforice l, dar se potrivesc cu anotimpul, e așa, mai melancolică. Piesa a fost difuzată și la Radio Târgu Mureș, și e difuzată în continuare. În rest, cel mai mult ne-am folosit de rețelele de socializare. Ne-am bucurat de multe share-uri și feedback pozitiv. 

Rep.: Aveți și alte proiecte împreună? Sau aveți proiecte de viitor?

A.M.: Înainte de „HAOS” am scos un cover la o piesă dragă lui Alex, „Ce dor, ce chin, ce jale”, o cânta într-una și am zis să îi facem un cover techno-folcloric. Pe net o găsiți cu numele de „3biscuits-Jale”. Tot dintr-o joacă. Mi s-a părut genial, am dat drumul la înregistrare și în 20 de minute știam exact ce avem de făcut. Noi continuăm să muncim, să ne facem arta. Vrem să bucurăm cu muzica noastră cât mai mulți oameni, avem ceva de spus în industrie. Ne mai trebuie doar puțin noroc. 

Când ai deschise porțile minții și ale sufletului, orice e posibil, chiar dacă ușile se închid sau dacă ai impresia ca nu mai vezi în față drumul cel bun. Andreea ne demonstrează că cel mai important lucru este să fii pregătit să urci în tren când el ajunge în gara ta, fără să îți fie teama de drumul lung, purtând în tine destinația ca obiectiv, iar atunci totul e posibil.

A consemnat Mălina MORARU