Ziua de Comemorare a Victimelor Holocaustului, zi de omagiu internațional

27 ianuarie 2022

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, „Adunarea Generală a Națiunilor Unite” a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.
27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, astăzi în Polonia, a fost eliberat de armata sovietică.
Cu acest prilej Comunitatea Evreilor din Târgu Mureș organizează joi, 27 ianuarie 2022, la orele 18:00, la centrul cultural Studium HUB pe strada Bolyai numărul 15 proiecția filmului „Revolta lui Iov” 1986, selecția Ungariei pentru premiul Oscar, urmată de o discuție pe tema Holocaustului.

Mărturiile lui Laló, un jurnalist din Târgu Mureș
De asemenea, mărturie a faptelor de o cruzime de neînchipuit stau poveștirile lui Laló – Erdélyi Lajos, fotograf și jurnalist născut în Târgu Mureș, deportat în „lagărul morții” în vara lui 1944. Mărturiile sale sunt adunate într-un deosebit documentar, accesibil pe canalul Youtube, despre cum a fost și cum s-a sfârșit cumplita călătorie a evreilor din Transilvania.
„Ne întrebăm de șaptezeci de ani cum am putut fi atât de orbi. Istoria familiei noastre are un capitol minuscul care reflectă tragedia evreilor unguri din Transilvania, ca o picătură în mare. În 1942 sau 1943 un chimist evreu care a fugit din orașul Cracovia, Polonia, a cerut azil în Marosvásárhely. A ajuns singur, își pierduse familia cu ani înainte, cu siguranță au fost șterși. Cetățeni mai capabili ai orașului au ajutat refugiații. Părinții mei l-au angajat ca meditatori: el ne-a educat germana. Obișnuia să mănânce la noi sâmbătă. A avertizat din nou: hai să fugim, granița română e aproape, rudele noastre sunt pe partea cealaltă, am putea sta la ei. Sau să asigure o ascunzătoare, în munți. Pentru că soarta iudaismului polonez ne așteaptă și pe noi: anihilarea”, acestea sunt replicile fotografului Lajos Erdélyi, după cum informează pagina de Facebook a scriitorului maghiar Dragomán György.

Povestea Gabrielei Bone, o târgumureșeancă ce a supraviețuit
Martori mai sunt puțini în anii aceștia, însă grație jurnaliștilor care au căutat supraviețuitori ai lagărelor naziste, avem „împărtășanii” ale victimelor Holocaustului, care cu o generozitate de neînchipuit vorbesc aproape senin despre ceea ce le-a fost dat să trăiască. Așa este și Gabriela Bone, care avea 88 de ani în 2015, anul realizării interviului intitulat „Mărturii din Infernul Holocaustului” de jurnalista Thea Haimovitz pentru TVR CLuj Napoca.
Gabriela Bone avea doar 14 ani când a fost deportată în lagărul de concentrare Auschwitz, Polonia cu un tren pentru transportul animalelor. În vagonul cu peste 70 de persoane, au mers timp de două săptămâni Gabriela Bone împreună cu sora mai mare cu trei ani, doi frați, părinții și patru bunici. Pe toți i-au luat din Târgu Mureș. Familia Hamlet deținea o fabrica de oglinzi de pe o strada strada Arany Janos, unde de altfel, și locuiau într-o curte mare cu grădină și două case. Gabriela Bone a terminat Liceul de Fete din Târgu Mureș, și visa să fie actriță.
„Am visat să fac teatru, și am făcut și teatru de păpuși, acolo am fost directoare, mi-a reușit”, spune aceasta în interviul realizat în 2015.
După o călătorie cu trenul în condiții nemiloase, familia Gabrielei Bone a ajuns la Auschwitz. Acolo membrii familiei au fost separați în fața doctorului Josef Mengele, cunoscut ca „Îngerul Morții”. Gabriela a fost salvată de bunăvoința unui soldat polonez care i-a oferit o pereche de pantofi cu toc pentru a părea de o vârstă mai mare.
„Uite acolo este un pantof, pune piciorul acolo înăuntru, aruncă sandalele, și când coborâți din trenul ăsta vă așteaptă Mengele și acolo să spui că ai 16 ani…dar eu nu am avut 16 ani, numai 14. Acolo erau cehii și polonezii care erau aduși înaintea noastră cu patru ani”, mai povestește supraviețuitoarea .
Din 19 persoane transportate în total în lagărele de concentrare naziste, din familia Hamlet s-au întors două fete, Gabriela și sora mai mare. O familie decimată de forța diabolică pe care Al Doilea Război Mondial a avut-o în perioada dintre anii 1939 și 1945, o familie din milioane de evrei de pretutindeni.
„Nu s-a întors nimeni din familie, doar eu și sora mea. De ce vorbesc despre Auschwitz? Ca să nu uite niciodată toată lumea că ce a fost”, încheie Gabriela Bone cu ochii limpezi dar care ascund atât de multe lucruri îngrozitoare.
Să nu uităm vreodată că războiul a ucis culturi, a nimicit popoare, a distrus vieți nevinovate și a îngenunchiat continente. Ziua de 27 ianuarie a fiecărui an, este una dintre acele zile în care ne bucurăm de cei care încă mai pot povesti despre cumplita viață care le-a fost oferită. Un gând către toți cei care nu mai sunt, și o plecăciune către cei care mai pot vorbi și azi.